Categorii
Sănătate

Ajutor pentru Spitalul din Târgu Cărbunești, desemnat spital COVID-19 în județul Gorj

Mulți dintre voi știți că sunt din Târgu-Jiu. Am crescut acolo, iar în județul Gorj sunt toate rudele mele. Părinții mei, sora mea cu familia ei, socrii mei, mulți unchi și mătuși, verișori, o bunică. La ei m-am gândit când am auzit că spitalul din Târgu Cărbunești a fost desemnat spital COVID-19 (asta înseamnă că acolo vor fi îngrijiți doar pacienți confirmați pozitiv cu noul coronavirus). La ei și la cadrele medicale.

Știam care e situația în București, pentru că am vorbit cu mulți medici în perioada aceasta (am scris despre asta aici și aici). Știam ce lipsuri sunt în Capitală, așa că mi-am imaginat cum e într-un orășel precum Târgu Cărbunești, de care poate mulți dintre voi nici n-ați auzit. Nu m-am înșelat. E grav.

Două aparate de ventilație mecanică în tot spitalul

Secția ATI de acolo are doar 15 paturi, dar și mai grav este că sunt doar două aparate de ventilație mecanică funcționale. Două. Asta înseamnă că atunci când vor fi mai mult de două persoane în stare gravă, medicii ar trebui să aleagă cine să fie tratat și cine nu. 

Mi-ar plăcea ca împreună să reușim să cumpărăm un astfel de aparat sau orice altă aparatură, teste, echipamente de protecție, dezinfectanți. Astfel și noi putem ajuta la salvarea unei vieți, cu o simplă donație. Până la urmă poate fi mama, tatăl, bunicul sau o rudă a oricăruia dintre noi pe acel pat de spital. Orice sumă contează, oricât de mică. E adevărat că e nevoie și de sume mari, pentru că suntem contra-cronometru. În plus, prețurile la toate aceste produse cresc de la o zi la alta. Dacă dați click pe poza de mai jos, puteți dona.

Strângere de fonduri pentru aparatură medicală, echipamente, dezinfectanți

Am demarat o campanie de strângere de fonduri împreună cu Asociația Zi de Bine. Durează doar câteva minute, cât introduceți numele, adresa de mail, suma dorită și datele cardului. PUTEȚI DONA AICI.

Banii strânși nu vor ajunge la mine. Eu doar fac tot posibilul ca acest mesaj să ajungă la cât mai mulți oameni care să doneze. Am o comunitate mare și știu că mă urmăresc și mulți oameni din Gorj, de asta m-am gândit că pot ajuta în acest fel.

Banii donați ajung la Asociația Zi de Bine, care va achiziționa produse necesare spitalului și le va trimite acolo. Nu este o asociație oarecare. În doar două săptămâni, Melania Medeleanu și Luciana Zaharia au strâns peste 300.000 de euro și au trimis deja la multe spitale din țară dezinfectanți, echipamente de protecție, aparatură medicală, teste, containere echipate cu tot ce trebuie pentru a deveni camere de izolare pentru pacienți și multe altele. Spitale din Sinaia, Petroșani, Bârlad, Suceava, Brașov, Deva au primit ajutor datorită lor și bineînțeles datorită oamenilor care au donat și a celor care au făcut campanii. La fel ca și mine, mai multe persoane au făcut campanii de strângere de fonduri pentru spitalele din județele lor.

UPDATE 6 aprilie: din 15 martie până în 6 aprilie au făcut achiziții de 600.000 de euro și au trimis aparatură medicală, echipamente și dezinfectanți la 40 de spitale din țară. Urmează și altele, printre care Târgu Cărbunești.

UPDATE 20 aprilie: Asociatia ZI de BINE a trimis deja două transporturi la Târgu Cărbunești, în valoare totală de 20.000 de lei: combinezoane, un injectomat, dezinfectante pentru suprafețe, gel dezinfectant pentru mâini, covoare dezinfectante, măști KN95, ochelari de protecție, viziere cu ecran de protecție, mănuși chirurgicale, botoși scurți, măști chirurgicale, halate impermeabile, lenjerii de pat unică folosință, halate unică folosință.

Campania lor de strângere de fonduri se numește #ScutPentruSpitale. Haideți să facem și noi Scut pentru Spitalul din Târgu Cărbunești! Ajută orice donație, dar și să răspândiți vestea cu un share la acest articol, cu un telefon, sms sau whatsapp pe care puteți trimite link către prieteni sau membri ai familiei. Sau poate cunoașteți companii care ar putea face sponsorizări. Orice este util. Sau poate știți restaurante care ar putea duce mâncare angajaților din spitale. Sunt medici care vor sta în spital câte o săptămână, zi și noapte. Sunt multe modalități prin care putem ajuta.

Știu că e nevoie și pentru alte spitale din Gorj și nu numai pentru spitale, știu că foarte mulți oameni sunt expuși, știu că foarte mulți oameni muncesc în această perioadă pentru ca nouă să ne fie bine. De asta e important să ne implicăm cât mai mulți, fiecare cu ce poate. Până nu va fi prea târziu.

Și sigur că îi mai putem ajuta pe medici dacă stăm în casă, dacă respectăm regulile de distanțare și de igienă. Este esențial să facem asta, pentru a nu ne îmbolnăvi prea mulți în același timp. Am auzit că încă sunt multe persoane în Târgu Cărbunești și nu numai care nu respectă regulile. Sper ca poliția să își facă datoria și să îi amendeze cu cele mai mari sume posibile. Știu că s-au dat deja amenzi și e foarte bine. Să continue. Poate așa se potolesc. Iar pentru cine nu știe, amenzile încep de la 2.000 de lei și pot ajunge până la 20.000 pentru persoanele fizice.

E nevoie de solidaritate. E nevoie de puterea lui ÎMPREUNĂ

Știu și că unii dintre voi o să spuneți să dea statul, să echipeze ei spitalele cu tot ce au nevoie, că noi plătim atâtea taxe. Alții poate o să spuneți să dea medicii și managerii, primarii, politicienii locali, că au salarii mari, că au luat atâta timp spăgi și așa mai departe. Știu, și eu am fost furioasă din cauza asta, când mă gândeam cum ar fi arătat spitalele dacă totul în țara asta s-ar fi făcut corect, dar mi-am dat seama că nervii nu ajută acum. E bine să atragem atenția dacă în continuare se întâmplă nereguli, dar e bine și să ne liniștim și să facem ceva constructiv. Acum este despre acum: care e situația și ce poate face fiecare dintre noi. După ce trecem de perioada asta putem să ne războim, să vedem cine e vinovat, dar acum e despre A ACȚIONA. AICI ȘI ACUM. Și sper din suflet că o să învățăm ceva din asta. Și noi, și medicii, managerii, primarii, politicienii, toți.

E adevărat și că Gorjul este printre județele cu cele mai puține cazuri și poate că de asta nici nu e băgat în seamă, dar sunt două aspecte aici: pe de o parte cu siguranță sunt mai multe cazuri, dar pentru că se fac puține testări, evident că numărul oficial al bolnavilor este mic. Pe de altă parte, dacă ne bazăm pe faptul că sunt puține cazuri și o să explodeze la un moment dat, cum s-a întâmplat și la Suceava, o să fie cam târziu să mai trimim echipamente de protecție, teste și aparatură după ce o să fie zeci sau sute de infectați. Nu mai bine facem asta înainte și astfel evităm o posibilă tragedie?

Am mai scris un articol în care puteți citi ce mi-au povestit șefa secției ATI, asistenta șefă a secției Chirurgie și asistenta șefă a secției Obstetrică-Ginecologie (toate femeile însărcinate confirmate cu COVID vor fi duse acolo, la fel și cele cu tot felul de probleme ginecologice). Articolul este acesta:

Șefă secție ATI, spital COVID din Gorj: „Avem doar două ventilatoare. Ce facem când vom avea mai mulți pacienți? Nu pot să decid eu cine trăiește și cine moare, nu pot!”

O să vedeți ce au făcut ei de când au aflat că sunt spital COVID, dar și ce mai au nevoie. Până atunci, vă rog să donați. În mai puțin de o zi s-au strâns aproape 4.000 de lei. Hai că se poate! Împreună reușim!

AICI puteți dona pentru Spitalul din Târgu Cărbunești

Dacă nu aveți posibilitatea să faceți plată online, Asociația Zi de Bine are și un număr de sms: trimiteți textul SUS la 8862. Costul unui sms este 4 euro. Banii trimiși prin sms nu ajung la un spital anume, așa cum ajung cei din campania făcută de mine cu sprijinul asociației, dar fetele distribuie și banii din sms-uri acolo unde e cea mai mare nevoie. Din 15 martie până azi, 6 aprilie, au făcut achiziții de 600.000 de euro și au trimis aparatură medicală, echipamente și dezinfectanți la 40 de sptale din țară. Urmează și altele, printre care și Spitalul din Târgu Cărbunești. Orice donație este bine-venită. Mulțumesc în numele pacienților și medicilor!

 

 

Surse fotografii: www.spitalcarbunesti.ro, www.dor.ro (fotoreporter Bogdan Dincă), pagina de Facebook Asociația Zi de Bine

Categorii
Sănătate Sănătate fizică

Sport în casă: exerciții recomandate de kinetoterapeuți

E tentant să stăm toată ziua pe canapea, știu, și pentru mine e la fel, dar haideți să nu uităm cât de importantă este mișcarea. Și nu doar mișcarea, ci și alimentația sănătoasă, odihna, relaxarea, iubirea și orice ne aduce bucurie. Organismul nostru are nevoie de toate acestea ca să poată lupta cu noul coronavirus dacă va fi cazul. (promit că postez zilele următoare și rețete sănătoase și foarte ușor de făcut)

Vă las mai jos câteva programe de mișcare recomandate de kinetoterapeuți pe care eu îi cunosc sau de la clinici pe care le știu. Atenție dacă aveți probleme de coloană, genunchi, șold, umeri șamd. În aceste cazuri cel mai bine ar fi să faceți ședințe one to one, ca să fie personalizate. Plus că terapeutul vă vede și vă poate corecta dacă faceți niște mișcări greșite. Majoritatea clinicilor de kineto oferă deja și aceste servicii online, prin skype, whats app, zoom sau alte programe.

Exerciții pentru tonus și mobilitate

Fizioterapeutul Bogdan Goga, fondatorul centrului Terapie pentru mișcare, a creat un video în care ne arată ce exerciții putem face dacă suntem sănătoși, dacă nu avem probleme sau dureri. Pur și simplu pentru a ne menține tonusul și mobilitatea. Nu durează mai mult de 10 minute pe zi:

Exerciții pentru ameliorarea durerilor de spate

Dacă avem dureri de spate, Dragoș Luscan ne arată ce exerciții putem face. Dragoș este kinetoterapeut și preparator fizic al echipei de handbal feminin CSM București. Pe canalul lui de YouTube mai găsiți Program pentru mobilitatea și stabilitatea coloanei vertebrale, Program de exerciții cu bastonul pentru corectarea posturii, Program de exerciții pentru tonifierea picioarelor.

Exerciții pentru întărirea musculaturii spatelui la copii

Cei de la Kinetic Sport and Medicine nu au postat video-uri în această perioadă, dar au foarte multe pe canalul lor de YouTube și și-au încurajat pacienții să le folosească. Găsiți foarte multe programe, inclusiv pentru copii. De exemplu, exerciții pentru durerile de spate, exerciții pentru dureri de umăr, exerciții pentru sindromul de tunel carpian. Mai jos vă las video cu exerciții pentru întărirea musculaturii spatelui la copii. Dacă aveți doi copii, poate fi chiar distractiv:

Exerciții pentru îmbunătățirea calității respirației

Cristi Neacșu este fizioterapeut specialist în reeducarea respiratorie la Fiziolife Medica. Nu îl cunosc personal, dar o cunosc pe dr. Ana Maria Florescu, fondatoarea clinicii, care este medic de recuperare medicală. Mi-a plăcut mult că au pus accent pe importanța respirației și a plămânilor. Aveți jos un video din care învățați cum să vă îmbunătățiți calitatea respirației, dar găsiți pe canalul lor de YouTube și exerciții pentru umăr, exerciții pentru șold, dar și cum să ne facem singuri masaj în zona cervicală.

 

Și dacă tot veni vorba de respirație, vă recomand să îl urmăriți și pe Laurențiu Mogoș. Nu este kinetoterapeut, ci antrenor de fitness și instructor de qigong. A fost antrenorul meu personal și îmi e tare drag, plus că am încredere mare în ce recomandă. El m-a învățat importanța respirației și tot datorită lui am prins drag de această practică, de qigong. În această perioadă face LIVE-uri pe profilul lui de Facebook, adică aici.

La final, kind reminder să stați în casă și să respectați regulile de distanțare socială și de igienă. Facem asta pentru noi, dar și pentru cei dragi și pentru persoanele care în aceste momente lucrează pentru ca nouă să ne fie bine. În primul rând cadrele medicale, dar și farmaciști, polițiști, militari, angajați ai magazinelor alimentare, șoferi, livratori șamd. Acești oameni nu au echipamente de protecție, așa că sănătatea lor depinde și de noi, de felul în care respectăm regulile. Vă invit să citiți articolul Cadrele medicale fără echipamente de protecție: „Oameni buni, stați în casă! Gândiți-vă și la noi. Și noi avem familii.”

 

 

Categorii
Sănătate Sănătate emoțională

Psihoterapeut Diana Vasile: „Să ne scuturăm de tensiunea acumulată. La propriu.”

Cadrele medicale sunt cele mai expuse noului coronavirus. Apoi, să nu uităm de farmaciști, angajații de la magazinele alimentare, polițiștii care se asigură că sunt respectate regulile, jandarmii, militarii, transportatorii, voluntarii și toate persoanele care în această perioadă nu stau acasă, ci lucrează pentru ca nouă, celorlalți, să ne fie bine.

Este clar că cea mai bună susținere din partea noastră este SĂ STĂM ÎN CASĂ, mai ales că sunt încă foarte multe cadre medicale care nu au echipamente de protecție (puteți citi ce mi-au povestit un medic de urgență, un medic ATI, un asistent medical și un farmacist în articolul Cadrele medicale fără echipamente de protecție: „Oameni buni, stați în casă! Gândiți-vă și la noi. Și noi avem familii.”

Eu le sunt profund recunoscătoare tuturor și de aceea am făcut un interviu la emisiunea Tinerețe fără bătrânețe despre cum îi putem sprijini în această perioadă, dar și cum se pot ajuta ei pe ei înșiși. Am vorbit despre asta cu Diana Vasile, psihoterapeut și director al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei. Specialiștii de aici oferă sprijin psihologic cadrelor medicale de la Terapie Intensivă, dar și pentru noi toți ceilalți (toate detaliile sunt la final)

Diana Vasile: „Să oprim mesajele critice, agresive la adresa medicilor. Măcar acum să înțelegem că lupta dintre noi nu ajută niciodată.”

Fiecare persoană reacționează diferit la o situație stresantă, dar în cazul personalului medical reacția este mai puternică, fiind primii care iau legătura cu bolnavii, așa că mulți sunt panicați. Este o reacție normală?

Da, este normală. Frica este o reacție firească la amenințare. De asemenea, ei pot să fie mai panicați pentru că sunt expuși la formele cele mai dificile de manifestare a oamenilor, a bolilor, a limitelor sistemului medical. În plus, a purta acel costum este incomod, neplăcut, chiar rănește. Asta dacă există, căci știm că echipamentele medicale sunt limitate și insuficiente. De aceea, noi trebuie să contribuim fiecare cu un ajutor: cei care pot sta acasă să stea acasă să o facă, să ne protejăm cu tot ce avem, să facilităm accesul tuturor autorităților și desigur, să oprim mesajele critice, agresive la adresa lor. Măcar acum să înțelegem că lupta dintre noi nu ajută niciodată, ci doar respectarea regulilor și solidaritatea.

Respirația profundă ajută la gestionarea fricii

Ideal ar fi să existe o instruire psihologică din timp, ca să înveți cum să gestionezi o criză, dar dacă nu a existat această instruire, ce poate fi făcut acum?

În primul rând să fie o bună organizare. Asta lasă lucrurile să se desfășoare fluid, se încurcă mai puțin și atunci evident complicațiile emoționale sunt mai puține. Al doilea lucru: fiecare persoană să învețe să își gestioneze respirația în primul rând, pentru că respirația rapidă duce la agitație și mai mare și accentuarea tuturor stărilor negative, deci respirații profunde, până în abdomen.

Este importantă cultivarea unei atitudini pozitive, a unor mesaje pozitive, a glumelor, a se scutura din când în când de toată tensiunea acumulată, adică să își ia o pauză de 30 de secunde și să se scuture, pentru că în corp se păstrează toate tensiunile și aceste gesturi simple ajută creierul primar să își restructureze atitudinea.

Deci să se scuture la propriu, nu la figurat?

La propriu, da, pentru că această detensionare musculară ajută foarte mult în păstrarea unui tonus bun, a unei capacități de menținere a unei stări bune. De asemenea tonul: suntem foarte sensibili la ton și avem nevoie să păstrăm un ton cald, calm, încurajator, să avem toată această formă de interacțiune mai degraba pe latura pozitivă, pe susținere. Acestea sunt lucrurile care păstrează echilibrul psihicului, nu absența tensiunii, nu absența adversității, nu absența dificultății, ci modul în care noi ne dăm cu capul în ea sau dimpotrivă, ne uităm, vedem și avem grijă de noi.

De asemenea este important să ne păstrăm micile bucurii, pentru că va fi important să cultivăm o atitudine pozitivă chiar și în cele mai dificile momente și nu în ultimul rând, cel mai important este să avem încredere în viață. Sistemul psihic, sistemul imunitar la cei mai mulți dintre oameni este suficient de puternic încât să se întâlnească cu dificultatea, inclusiv cu virusul și să facă schimb de informații astfel încât să poată să trăiască unul cu celălalt.

Diana Vasile: Medicii să se scuture de tensiunea acumulată. La propriu.

Putem să vorbim și de o imunitate psihologică?

Exact! Sunt atâtea studii care arată că imunitatea fizică cu imunitatea psihologică sunt mână în mână, deci avem deja două posibilități la îndemână. Prima este să ne protejăm prin expunerea limitată la virus, adică prin această izolare pe care o practicăm cu toții, prin igienă, iar pe partea psihologică avem nevoie să înțelegem că avem forța vitală suficient de puternică pentru a traversa experiențe dificile. Suntem dotați natural cu asta. Apoi avem la îndemână capacitatea de a ne regla emoțiile, capacitatea de a trăi stări bune și avem nevoie să ne expunem lucrurilor bune. Am văzut cred cu toții cât de mult umor poate ieși din această situație și promovez această formă de a ne păstra seninătatea –  este unul dintre factorii protectivi cei mai importanți.

De asemenea este important să fim in contact virtual unii cu alții. Nu e o formă mai puțin impersonală, pentru că depinde de tipul de emoție pusă acolo, iar dacă noi începem să ne privim cu compasiune, dacă începem să ne privim cu bunătate și susținere, atunci și această formă virtuală este un pic mai prietenoasă pentru fiecare dintre noi. Și evident, să nu ne facem rău, adică să transmitem mesaje pozitive, încurajatoare și chiar dacă sesizăm greșeli, să fim pregătiți să le îndreptăm, nu să acuzăm și să aruncăm celui suspus greșelii toată negativitatea noastră.

Și poate chiar să le mulțumim mai des.

Da, toate autoritățile au un rol foarte important și sper ca această perioadă să arate chiar și celui mai negativist om cât de mult depindem unii de alții și că niciun om, indiferent de statut, niciun om nu este mai puțin important. Rolul fiecăruia pentru păstrarea sănătății tuturor este foarte important!

Diana Vasile: „Să avem încredere în forța noastră vitală, în organismul nostru”

Dar dacă vezi că nu ești susținut, că nu ai nici măcar echipamente de protecție destule, cum te mai poți îmbărbăta, cum să reziști? 

Există două tipuri mari de factori de protecție: externi și interni. Desigur, ideal este să avem din ambele categorii, dar rareori se întâmplă asta. De aceea, pentru a ne îmbărbăta este important să ne bazăm și să ne stimulăm factorii interni: încrederea în forța noastră vitală – pentru că viața este puternică, vrea să se manifeste, încrederea în capacitatea corpului de a rezista și de a se recupera – istoria și știința au arătat acest lucru. Un alt factor intern care ne protejează este responsabilitatea, adică abilitatea de a avea un răspuns potrivit, adaptativ, la ceea ce se întâmplă. Acum este vorba de capacitatea de a respecta regulile care protejează. Este cel mai evident acum că dacă ai grijă de tine, ai grijă de toți cei din jurul tău. Important acum este să nu ne facem rău unii altora. Răul făcut de noi poate fi cu siguranță mai mare decât cel făcut de acest virus. Un alt factor intern protectiv este capacitatea de a regla emoțiile; de aceea, este important să ne ocupăm de emoțiile noastre și să cultivăm o stare pozitivă prin a ne concentra și a cultiva emoțiile pozitive, precum și descărcarea emoțiilor negative.

Expuși sunt și farmaciștii, vânzătorii din magazine, casierele de la supermarketuri. Ce să faci când în tine se dă o luptă – pe de o parte ai vrea să îți faci treaba, să ajuți, dar pe de altă parte îți e teamă și ai vrea să îți dai demisia?

Nici nu cred că demisia ar rezolva ceva, dar da, ei sunt expuși și, din nou spun, au toată aprecierea noastră pentru ceea ce fac, pentru locul și rolul lor. Sper ca această situație să restructureze puțin caracterul nostru, să apreciem mai mult fiecare om. Și din nou, să se bazeze mult pe factorii personali: să spună altora și să își repete mesaje pozitive, să găsească micile aspecte, lucruri frumoase, pozitive, să glumească, să se scuture din când în când de tensiunea acumulată, să păstreze un ton calm, să se odihnească cât pot de mult, să fie sprijiniți de noi toți și protejați de noi toți. Să ceară cu calm să fie protejați. Atât managerilor lor, cât și fiecărui om cu care vin în contact.

De ce le e așa teamă unor oameni de izolare? 

Aș menționa două categorii de explicații: una referitoare la nevoile noastre fundamentale și una referitoare la obișnuințele noastre dobândite în ultimii ani. Prima explicație: izolarea vine împotriva unor nevoi fundamentale ale oamenilor și ale ființelor vii: nevoia de a avea contact fizic, prin intermediul simțurilor, una cu cealaltă și de a se regla în acest fel; nevoia de mișcare, nevoia de explorare, nevoia de exprimare. De aceea, pe termen lung această limitare ar putea genera dificultăți psihologice.

Referitor la al doilea tip de explicație: noi, oamenii, am practicat excesul de explorare prin posibilitățile de călătorie multiple și variate permise de progresul tehnologic. Tot progresul tehnologic a creat iluzia controlului asupra vieții, asupra tuturor ființelor vii. Or, în acest caz, suntem noi acum în interacțiune cu o altă ființă vie, care vrea exact aceleași lucruri ca și noi: să trăiască, să se reproducă și să trăiască bine! Ori noi încă nu suntem împăcați cu această idee și această realitate: că nu suntem singurele ființe vii care vrem să trăim și că avem nevoie să căutăm strategii de colaborare cu toate ființele vii. Dar sper că învățăm acum această lecție de adaptare la manifestările vieții.

Ce-am putea învăța din toată această criză?

O, multe! Aș menționa doar câteva aspecte:

  • igiena este obligatorie, nu opțională;
  • toți depindem foarte mult unii de alții, indiferent de rangul social, atât în cele bune, cât și în cele mai puțin bune;
  • solidaritatea este regula pentru o funcționare bună și pentru sănătate, nu o excepție;
  • educația presupune pregătirea pentru succes, dar că succesul se formează din capacitatea de a trece prin dificultăți, greutăți, pierderi, riscuri și trebuie să exersezi să treci prin ele;
  • investiția în sănătate și educație este cea mai bună investiție; atât la nivel personal, cât și social;
  • agresiunea de orice fel trebuie limitată, altfel ea se va întoarce împotriva noastră;
  • starea de bine începe cu noi, nu cu alții, depinde în primul rând de noi. Apoi împrăștiem în jurul nostru ceea ce este în interior.

Sprijin psihologic gratuit pentru cadre medicale

Cum putem beneficia de sprijin psihologic la Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei?

În această perioadă, ISTT pune la dispoziție o serie de resurse dedicate situației cu care ne confruntăm, pe care le puteți accesa gratuit, pe site-ul Institutului. Mai mult decât atât, ISTT oferă servicii de asistare gratuită ONLINE tuturor celor aflați în dificultate în aceste momente.

Institutul a înființat și două grupuri de suport terapeutic pentru cadrele medicale de la Terapie Intensivă: un grup de terapeuți ISTT care poate oferi suport tuturor cadrelor medicale de la Terapie Intensivă Nou Născuți (în parteneriat cu „Asociația Unu și Unu”), dar și un grup de terapeuți ISTT care oferă sprijin cadrelelor medicale de la Terapie Intensivă din secțiile de boli infecțioase.

Serviciile de consiliere și suport psihologic sunt gratuite și vor fi oferite ONLINE sau telefonic. Detalii pe adresa de e-mail asistare@istt.ro sau direct pe pagina de facebook a Institutului.

 

 

Sursă featured photo: www.unsplash.com

Categorii
Sănătate

Cadrele medicale fără echipamente de protecție: „Oameni buni, stați în casă! Gândiți-vă și la noi. Și noi avem familii.”

Duminică am atras atenția că medicii nu au primit echipamente de protecție în articolul „Medici panicați că nu au dezinfectanți și echipamente de protecție. Autoritățile spun că avem de toate”

Găsiți acolo declarații uluitoare ale unor medici. Și veți mai citi altele mai jos, nu doar de la medici, ci și de la asistenți sau farmaciști.

Luni, dr. Marian Stamate, medic ORL la Spitalul Colțea, a intrat în direct la Digi24 și a spus exact ce mi-a povestit și mie în articol, că nu au primit echipamente de protecție. Ulterior, managerul spitalului, dr. Mircea Lupușoru, a declarat că au tot ce le trebuie: “Avem stocuri pentru 45 de zile minim. Am cumpărat înainte 10.000 de măști. S-au terminat într-o săptămână. Acum avem 25.000 de măști, avem combinezoane, ochelari, halate de unică folosință”. Imediat după, colega mea Carla Tănasie a fost în depozitul spitalului. Managerul i-a arătat cutiile cu echipamente, dar în secții medicii nu aveau mare lucru. Carla Tănasie i-a întrebat de ce, iar răspunsul a fost : “Ni s-a spus să le ținem sub cheie și să le dăm când vom avea suspecți.

Ce să înțelegem din această declarație? Eu înțeleg „mai întâi să se infecteze și apoi îi protejăm, adică degeaba îi mai protejăm”. Serios?! Asta înseamnă “avem de toate”? În plus, nu știam dacă să râd sau să plâng când managerul spunea că au 100 de combinezoane. Păi cum le ajung 100 de combinezoane cel puțin 45 de zile?

Cadrele medicale au nevoie de timp să învețe să manevreze combinezoanele

Și dacă tot veni vorba de combinezoane (acele costume etanșe, ca de cosmonaut), trebuie să știți că medicii au nevoie de un training înainte, trebuie să învețe cum să se îmbrace și cum să se dezbrace de ele corect și cât mai repede. 

“Ar trebui să existe training timp de 3 săptămâni. S-a dovedit că de atâta timp e nevoie pentru a învăța să îl îmbraci corect. Dacă nu faci asta, riști să te infectezi, dar și mai periculos este cum te dezbraci, pentru că atunci te poți contamina foarte ușor. În Franța există o persoană care se ocupă de asta, să ajute și să verifice că medicii se dezbracă în mod corect. Dacă nu faci corect îmbrăcarea sau dezbrăcarea, atunci tu crezi că ești safe, dar de fapt e posibil să te fi infectat și apoi îi infectezi și pe alții fără să știi, atât pe colegi, cât și pe pacienți. Acesta este marele pericol”, mi-a spus dr. Stamate.

Medic ATI, Spitalul Colentina: Nici nu am văzut astfel de combinezoane

Același lucru mi-au povestit mai mulți medici. Și chiar au circulat filmulețe cu personalul de la Matei Balș, care a făcut astfel de traininguri. Cu cei de la Colentina, însă, nu s-a întâmplat așa. 

Tot luni am vorbit la telefon cu un medic de la ATI, care îmi spunea că nu au văzut astfel de combinezoane. Conducerea le-a spus că are, dar lor nu le-a dat nimeni, ca să le încerce, să se obișnuiască și ei cu îmbrăcatul corect. 

Era cât de cât liniștit, pentru că preconizau că în aproximativ două săptămâni vor prelua pacienți de la Balș, dar surpriză! Nu au trecut două ore de când am vorbit și ministerul a anunțat că spitalul Colentina devine spital suport pentru Balș. 

Multe spitale nu au proceduri pentru situația în care vine un om suspect de COVID-19

Mai este o problemă pe care mi-au spus-o mulți medici din diferite spitale: că nu există o procedură, un workflow, un circuit pe care să îl urmeze atunci când le vine un pacient cu simptome sau din una dintre țările cu peste 500 de cazuri. Să știe fiecare medic, fiecare asistentă ce are de făcut. Ieri îmi povestea un medic că le-a venit un pacient care se întorsese din Spania de curând și pur și simplu a fost o harababură, căci cadrele medicale nu știau cum să facă. Asta e de neconceput! Asta nu ține de stocuri, de achiziții, ci doar de profesionalismul conducerii. 

Medicii s-au organizat cum au crezut că e mai bine, dar faptul că nu aveau o procedură clară a întârziat actul medical și bineînțeles că se pot face și greșeli, care să determine infectarea personalului medical sau a celorlalți pacienți, care vin la spital cu alte probleme. Nu s-a vindecat nimeni subit de bolile pe care le avea doar pentru că a apărut noul coronavirus. Oamenii au în continuare boli și trebuie să meargă la medic. E adevărat că doar care au nevoie de ceva urgent. Ceilalți e bine să stea acasă și mai degrabă să sune medicul.

La noi la Digi24 managerii au luat imediat decizii pentru a ne proteja și pentru a se asigura că va avea cine să lucreze și în perioada următoare. S-au luat măsuri stricte și fiecare știe ce are voie să facă și ce nu. Adevărul este că la spitale nu e nevoie de așa ceva. Oricum nu li se dau echipamente ca lumea, așa că de ce să se mai chinuie managerii să facă proceduri? Oricum medicii o să se infecteze, așa-i? 

Sunt ironică, știu. Nu e stilul meu, știți că prefer să scriu despre subiecte medicale, să fac educație mai degrabă decât dreptate, dar de data asta nu am putut sta deoparte. Nu suport să aud “avem de toate” când atâtea cadre medicale spun că nu e așa. E adevărat că puțini au curajul să spună public, dar nu vreți să știți câte mesaje anonime am primit. Și am citit destule și pe Facebook. Plus că vorbesc între ei la telefon sau pe grupurile de whats app, știu pentru că am văzut multe discuții, dar bineînțeles că nu le pot face publice. Problema este că nu au curajul să spună public. Cei care spun cu nume și prenume sunt foarte puțini. 

Dragi colegi jurnalisti, bloggeri, vloggeri, influenceri sau simpli cititori, haideți să le facem auzite vocile! Poate așa prind curaj și alții să spună ce se întâmplă cu adevărat. Aici nu e vorba despre a răspândi panică, ci despre a determina autoritățile să facă ceva. Sau măcar să recunoască adevărul.

Ar putea să spună uitați, oameni buni, medici, asistenți, cetățeni ai României, în țară avem atâtea măști, atâtea cu filtru, atâtea simple, atâția ochelari, viziere, dezinfectanți, spirt etc. Nu sunt suficiente, am mai comandat atâtea, facem tot posibilul, ne străduim, dar e criză peste tot, se găsesc greu, vom produce și la noi în țară asta, asta și asta, dar până atunci trebuie să ne descurcăm cu ce avem. Dacă ar spune adevărul aș înțelege și sunt sigură că ar înțelege și medicii, că doar e criză peste tot de echipamente. Dar nu să spui că ai de toate, când de fapt la noi nu ai de toate nici pentru probleme de zi cu zi, obișnuite, dar pentru o criză ca aceasta!

Vă las mai jos câteva declarații ale unor medici, asistenți și farmaciști, dar atenție! Cei care sunt în prima linie sunt mai mulți: și polițiști, angajați ai IGSU, angajați din supermarketuri, din bănci, din instituții de stat care au program cu publicul. Pentru ei toți e bine să stăm cât mai mult în casă și să nu facem drumuri inutile. Sigur că medicii sunt mai expuși, pentru că la ei se duc pacienții când au semne de răceală, gripă sau COVID-19.

Dr. Cristiana Adi Oprița, medic de urgență

“Eu sunt medic de medicină de urgență la un spital militar din Sibiu, dar sunt civil, nu militar. Este mai mult decât bătaie de joc! Eu înțeleg că nu există, că statul e responsabil, dar și managerii sunt responsabili, pentru că se știa de asta și trebuia să se intereseze din timp. Nu e posibil să mă lase să lucrez cu mâinile goale! 

Primii care iau contact cu acești pacienți sunt medicii de urgență, din Unitățile de Primiri Urgențe, din camerele de gardă, de la Ambulanță. Eu nu vreau echipament din ăla de cosmonaut, dar dă-mi măcar o mască cu filtru, cu protecție maximă! Sau măcar o mască FFP3 și o vizieră! Combinezoanele să le dea la ATI, că ei au mai mare nevoie. Eu acum sunt în concediu medical, pentru că am niște probleme de sănătate care s-au acutizat, probabil și de stres, de nervi, dar vineri când am lucrat nu aveam circuit, nu aveam unde să izolăm pacienții, am avut doar măști simple, chirurgicale, pentru că am avut noi rezerve.

Dar mănuși, ochelari?

E, ochelari, ce ochelari?! Nu avem echipament deloc! Doar mănușile și măștile simple, atât. Motiv pentru care eu nu mă mai întorc la muncă dacă nu ne asigură un minim echipament de protecție. Eu nu sunt genul de om care să se dea bătut, sunt în urgență din 1996. Și nici nu sunt o fricoasă de fel, dar totuși, să mă lași cu mâinile goale într-o bătălie? Am și eu familie, am și eu copii. Nu mi-e frică pentru mine cât mi-e frică pentru ei.”

Daniel Petrica Simion, asistent medical

Asistent Daniel Petrica Simion, de la Spitalul Universitar de Urgență București, a postat luni (16 martie) un video pe profilul său de Facebook în care spunea: 

“Azi-dimineață, când am ajuns la spital, am constatat că cei de la pază nu aveau măști, colegele liftiere nu aveau măști. Am mers la blocul operator, am intrat în sală și nu aveam dezinfectant. Am sunat asistenta sefă și a zis că a pus duminică. Păi și unde e? Se fură, a zis! A, ok, se fură. 

La ora 7 am plecat de la serviciu. Liftierele nu aveau măști, paza nu avea măști. Este inadmisibil să nu fie echipamente! Domnule premier, domnule președinte, spuneți adevărul, că v-a prins nepregătiți! Cum se întâmplă iarna cu ninsorile. Spuneți că nu avem! Să conștientizeze tot românul să nu mai iasă din casă! Stați, oameni buni, în casă! Cadrele medicale sunt expuse! Polițiștii sunt expuși! Gândiți-vă și la noi, că și noi avem familii.”

Dr. Ioan Mirea, președintele Societății Multidisciplinare a Medicilor Rezidenți

“În majoritatea spitalelor, medicii rezidenți sunt responsabili de triaj, reprezentând prima linie de interacțiune cu pacienții. Ei sunt supuși celor mai mari riscuri de infecție. În cazul în care medicii nu sunt suficient de bine protejați în fața noii infecții, riscurile de a îmbolnăvi alte persoane, în special pacienți cu multiple comorbidități, sunt foarte mari. Este nevoie de materiale de protecție, substanțe biocide și de echipamente medicale, dar și de protocoale și metodologii dedicate, în toate unitățile sanitare, pentru pacienții infectați.

În momentul de față, sunt spitale care dispun de aceste materiale și echipamente, cu stocuri limitate….Sunt spitale unde medicii vin cu aceste materiale consumabile de pe secțiile lor, în camerele de triaj. Unii dintre ei poate achiziționează din bani personali aceste materiale”, a declarat dr. Ioan Mirea la RFI (găsiți aici declarația pe larg). 

Alexandra Popescu, farmacist

“Nici în farmacii situația nu e mai grozavă… Nici noi nu avem măști, mănuși sau măcar un geam între noi și pacient. Fluxul de pacienți s-a triplat! În loc să stea acasă, să se protejeze și să avem doar pacienți care într-adevăr au rețete pentru boli cronice sau diferite afecțiuni, vin pentru tot felul de “provizii” medicamentoase, iar incercarea noastră e în zadar în a le spune că suntem bine aprovizionați de la furnizori și depozite și pot veni oricând la noi doar în situația în care le sunt necesare medicamentele…

Eu și colegele mele asistenți farmaciști avem o farmacie de cartier, în care ne cunoaștem cu toți ai zonei, dar nu înțeleg. Zilele acestea privind pe rapoarte, numărul de pacienți e triplu, iar noi cu greu facem față, nu avem timp să preluăm medicamentele aduse din depozite și toată gestiunea zilnică necesară.”

Prin izolare, distanțare socială și igienă putem proteja persoanele vulnerabile. Și spunând adevărul

Ieri mi-am dat seama că sunt într-o bulă a mea, formată din oameni care au înțeles că e o treabă serioasă și periculoasă și stau în casă. E doar o bulă, pentru că mulți erau în continuare în baruri, restaurante, la cozi și îmbulzeală la supermarket, farmacii ori spitale, la locuri de joacă. Am primit multe mesaje, de peste tot din țară. Sunt și oameni care au înțeles, dar parcă nu destui. Iată câteva dintre mesaje:

  • Un parc plin de copii, Crângași, lângă Podul Grant. Sunt vizibil mai puțini, dar tot mulți.
  • Craiova…. autobuze pline de pensionari! În Metro se ceartă pe sacii de cartofi!
  • La Tineretului este aproape pustiu, inclusiv parcurile.
  • Slatina. 10% oameni pe străzi. Aici e pustiu.
  • Stau într-o zonă circulată. Văd de la balcon că sunt mulți oameni pe-afară, pensionari în mod special.
  • La noi în parc este plin, în special de oameni în vârstă! (Târgu-Jiu)
  • Eu am traversat orașul azi, dar nu am văzut oameni deloc.
  • Brașov, plin de pensionari pe afară, foarte puțini cu mască….
  • Dacă zilele trecute a fost destul de straniu şi gol prin Bucureşti (zona mea – Tineretului), azi a reinviat…
  • Râmnicu Valcea. Coadă la Taxe și impozite.

Haideți să fim mai responsabili, să ne gândim mai mult la cei din jur. Știu că unii dintre noi trebuie să meargă la serviciu, nu despre asta e vorba, și eu merg la redacție, e normal să mai mergi din când în când la un magazin sau poate ai ceva urgent de rezolvat, dar dacă e ceva ce poți amâna, ceva ce nu e urgent, fă-o! Astfel nu te protejezi doar pe tine, ci și pe cei din jur. 

Problema cea mai mare este supra-aglomerarea spitalelor. Ideea este să nu ne îmbolnăvim prea mulți în același timp, căci medicii sunt puțini, paturile de terapie intensivă sunt puține, aparatele de ventilare și mai puține, iar cu echipamentele de protecție ați citit care e situația în unele locuri. 

Și mai gândiți-vă la ceva: sunt și mulți medici în vârstă sau care au boli cronice. Și nu mă refer doar la cei din spitalele care au pacienți cu COVID-19, ci și la toți ceilalți: medici de familie, ortopezi, diabetologi, cardiologi șamd. Și ei au riscul de a face o formă gravă a bolii, așa că nu mergeți la consultații decât dacă este neapărat nevoie și oricum sunați înainte. Poate că veți primi ajutorul de care aveți nevoie prin telefon sau online. Același lucru este valabil și în cazul farmaciștilor, polițiștilor, angajaților din magazinele alimentare. 

Stați cât mai mult în casă, ieșiți doar dacă e neapărat nevoie și păstrați distanța de cel puțin un metru, nu stați mult lângă o persoană. Plus igiena, care este esențială. Vă rog uitați-vă pe articolul scris de mine anul trecut despre cum să ne spălăm pe mâini și cum să tușim sau să strănutăm corect. Îl găsiți aici

Gândiți-vă că puteți fi asimptomatic sau puteți avea niște simptome ușoare, deci să nu știți că aveți COVID-19. Dacă strănutați sau tușiți incorect, în palmă, când sunteți la medicul de familie sau în fața casierei de la supermarket, de exemplu, îi puteți da virusul. Sau dacă apoi puneți palma pe un cărucior de cumpărături și apoi altcineva pune mâna si apoi o duce la față. 

Învățați să strănutați și să tușiți corect! Știu că nu e ușor, și mie mi-a fost greu să mă obișnuiesc, dar dacă suntem atenți și exersăm, vom învăța și ne va intra în reflex. Trebuie doar să vrem. La fel cu dusul mâinii la ochii, gură, nas. Mi se pare cel mai dificil să învățăm să nu ne mai atingem fața (gura, nas, ochi) decât dacă ne-am spălat pe mâini, dar este vital să ne obișnuim și cu asta. 

Și foarte important: spuneți adevărul. Dacă ați venit dintr-o țară în care sunt cazuri, dacă ați intrat în contact cu cineva care are boala sau care e suspect, vă rog spuneți adevărul medicilor. Nu e vina voastră, nu vă condamnă nimeni, dimpotrivă. Spunând adevărul, medicii pot lua măsuri să nu se răspândească virusul. Atât cât pot și ei. Și dacă trebuie să stați în izolare, stați, nu ieșiți din casă, nu intrați în contact cu alți oameni. Gândiți-vă la parinții sau bunicii voștri. Vouă v-ar plăcea ca o persoană care ar putea avea virusul să îi infecteze? Dacă nu, atunci nu faceți nici voi asta.

Dovada că nu trebuie să ne panicăm, ci doar să respectăm niște reguli

Atenție, nu spun să ne panicăm, să devenim paranoia. Știți vorba aia, „a muri de frică”? Sau „de ce ți-e frică nu scapi”? Ideea e NU să stăm cu frica în sân non stop, ci să avem încredere în organismul nostru, că vom fi bine, dar în același timp să respectăm aceste reguli.

Vă invit să citiți articolul în care am demonstrat cu cifre că nu e cazul să ne panicăm. Dacă te infectezi cu noul coronavirus nu înseamnă că o să mori! Nici măcar dacă ești în vârstă și ai boli asociate. Nu toată lumea din această categorie care se îmbolnăvește de COVID-19 va muri, nicidecum!

Vă dau un singur exemplu: în China rata mortalității, astăzi, 18 martie, este 4%. Asta înseamnă că 96% dintre persoanele infectate cu noul coronavirus trăiesc! E adevărat că în Italia rata e mai mare, aproape 8% (mai exact, 7.95), dar chiar și așa, nu trebuie să intrăm în panică. Ideea este, așa cum spuneam mai sus, să nu ne îmbolnăvim prea mulți în același timp. Frica slăbește sistemul imunitar, deci încredere și responsabilitate! Găsiți mult mai multe cifre care demonstrează că nu trebuie să ne panicăm în articolul „Coronavirus: măsuri de protecție și dovada că nu trebuie să ne panicăm„.

Aveți grijă de voi și de oamenii din jur! Și nu uitați să vă relaxați și să faceți măcar câteva dintre lucrurile pe care le aveați de mult pe listă și nu găseați timpul necesar.

 

 

Sursă featured photo: www.cdc.gov

Categorii
Sănătate

Medici panicați că nu au dezinfectanți și echipamente de protecție. Autoritățile spun că avem de toate

  • -Ce echipamente aveţi în spital? Sunteţi într-un spital de pneumologie. 

         -Pe noi! Pielea noastră, mucoasa nazală, hainele de spital peste care se poate pune un hălăţel din acela de cârpă. (medic pneumolog)

 

  • „Am văzut colege plângând pentru că nu au cu ce să se îmbrace, nu au măști, nu au ochelari. Când au cerut, li s-a spus că exagerează.” (medic de urgență)

 

  • „Colegi ai mei, inclusiv bărbați, sunt terminați. Mi-au spus că s-au resemnat că o să moară.” (medic pneumolog)

 

  • „Avem măști FFP3, dar ar trebui să ținem cam 5 zile una, ca să ne ajungă, iar ele sunt de unică folosință.” (medic ATI)

 

  • „Suntem carne de tun! Și noi, și rezidenții, asistentele, toți!” (medic ORL)

 

Sunt declarații ale unor medici din mai multe orașe din țară, dar în special din București. Am vorbit cu mulți, doi au zis că li s-a transmis că au de toate, dar restul mi-au spus că nu au ce le trebuie. De altfel și medicii de familie au tras un semnal de alarmă. La fel Colegiul Medicilor Iași.

Am publicat AICI și declarațiile altor cadre medicale care au avut curajul să spună adevărul despre lipsa echipamentelor de protecție.

Nu vreau să intrați în panică. Asta chiar nu ne ajută deloc. E nevoie de acțiune. Haideți să facem cât mai auzite aceste voci. Sunt foarte puțini medici care vor să vorbească public despre asta, încă le e teamă, dar sper să fie din ce în ce mai mulți. Sper să prindă curaj, pentru că asta îi poate salva în cazul în care situația se înrăutățește. Și pe ei, și pe noi. 

Mai jos puteți citi declarațiile lor pe larg. Medicii spun că în unele spitale aproape nu mai există spirt, măști, mănuși, ochelari sau viziere nicidecum, nu mai vorbim despre combinezoanele acelea etanșe. O să vedeți numele doar în cazul a doi medici, pentru că doar ei au fost de acord să le fac numele publice și îi felicit pentru curaj!

Tot mai jos am pus și răspunsul de la Ministerul Sănătății. Pe scurt, au tot ce trebuie, la Unifarm se găsesc de toate, inclusiv spirt, managerii de spitale trebuie doar să facă o comandă, iar în privința echipamentelor e vorba de lipsă de comunicare cu medicii. Se pare deci că problema este la nivel de spitale. Declarația completă, mai jos.

De ce e vital ca medicii să fie protejați? Este exact ca în cazul unui accident aviatic. În avion ți se spune ca mai întâi să îți pui tu masca și apoi copilului, ca să îl poți salva. La fel și în această situație. Trebuie să te asiguri că medicii au ce le trebuie, pentru că altfel nu o să aibă cine să trateze bolnavii!

Dr. Oana Deleanu, medic pneumolog la Institutul Marius Nasta

Dr. Oana Deleanu este medic primar pneumolog la Institutul Marius Nasta din București. Deși inițial nu a vrut să deschidem acest subiect și am convenit că o să facem un interviu educativ, despre măsuri de prevenție, s-a răzgândit în ultima clipă și a dezvăluit care e situația din secția pe care lucrează: li s-au dat doar halate chirurgicale, măști mai au foarte puține, iar dezinfectantul și spirtul sunt pe sfârșite. Mai jos este doar o parte din interviul pe care îl puteți urmări la emisiunea „Tinerețe fără bătrânețe”, pe Digi24 (interviul a fost filmat vineri)

“Jurământul lui Hippocrate spune “Primum non nocere” şi apoi vindecă. Prima dată să nu faci rău. Eu, ca medic, în momentul în care mă supun voit şi voluntar infecţiei, înseamnă inclusiv că încalc o lege din România. Cum a făcut și cetăţeanul care a fost in Israel. Deci eu dacă mă supun voluntar la îmbolnăvire, mă duc acasă, umblu prin mijloace de transport, intru în supermarket să cumpăr alimente să duc familiei de acasă izolate, eu sunt o sursă de infecţie. Şi nu vorbim din punctul de vedere al doctorilor, că ei îşi asumă. Şi familiile lor la fel. Te-ai căsătorit cu un doctor, ai mama, tata doctor, suporţi consecinţele, dar ceilalţi, oamenii de pe stradă, pacienții care îți vin la spital, ei doresc să fie consultaţi de un doctor infectat? 

 

E adevărat că nicio măsura nu e sigură. Îmi spunea un prieten din Italia că personalul medical cu echipamente din acelea de scafandru, etanșe, s-a infectat în proporție de 10-12%. Auzisem de la altcineva că personalul medical la nivel global s-a infectat în proporție de 40% cu echipamentele acelea etanșe, de cosmonauți. Bun, asta este, s-au infectat, dar măcar și-au luat măsurile despre care se știe că trebuie luate! Dacă nu le iei nici pe alea, să ne aşteptăm ca personalul medical să se infecteze cât? 90%? Că nu s-or infecta toţi. Sau poate 60-70%, cum se spune că ne vom infecta cu toţii? Gândiţi-vă că noi suntem mai expuşi, suntem expuşi în mod repetat, deci imunitatea ta este, dar la un moment dat zice şi ea: mă scuzaţi, m-am dus la culcare. Ce se va întâmpla când se va infecta 60-70% din personalul medical?

Tot auzim că o să primim, o să primim. Lumea trebuie să înțeleagă că momentan nu am primit nimic, dar și americanii sunt depăsiți, și UK sunt depasiți, italienii nu mai au materiale sanitare. Multe sunt și acasă la oameni! 

Să subliniem că tot ceea ce discutăm aici vine din partea unui pneumolog, nu sunt infecționist, nu sunt în prima linie, infecționiștii sunt în prima linie, nu sunt în camera de gardă de la un spital de urgență, să consult tot ce intră pe ușă, care poate să fie contagios sau nu, chiar daca are sau nu simptome.”

Dr. Marian Stamate, medic ORL la Spitalul Colțea din Capitală

„La Colțea tot ce vine la UPU sunt consultati de noi, de ORL. Manifestările virale, și de covid, și de guturaiul simplu, sunt de ORL. Pneumologia mai e în linia întâi și ATI în linia a doua. 

Ieri am cerut asistentei șefe și mi-a zis că nu avem nici măști din alea simple, care oricum nu au nicio siguranță, dar FFP3 sau P100 nu există nici una! Apoi îți trebuie vizieră. Nu avem nici una. Îți trebuie costume. Nu avem. Nu ni se dau. Posibil la UPU să li se dea, dar în caz de nevoie. Ce e aia în caz de nevoie? Vine cu simptome, tu bănuiești că ar fi, dar numai faptul că ai luat contact cu el să îi afli simptomele, să îi faci anamneza, deja gata! Degeaba îți dă după. Totul e un circ! Dacă îi întrebați pe cei din conducere spun că avem, dar cei din ATI și-au cumpărat din banii lor! De prin America, de pe internet.

Suntem carne de tun! Și noi, și rezidenții, asistentele, toți! Suntem in tranșee! Și suntem la kilometrul 0 al capitalei României, membră UE.”

LATER EDIT: Managerul spitalului Colțea a intrat în direct la Digi24 și a spus că nu e adevărat ce a spus medicul Stamate. A spus că ei au de toate. O echipă Digi24 a fost apoi și a filmat în depozitul spitalului. Am scris despre asta, dar și declarațiile altor medici, AICI

Medic ATI: Avem măști, dar puține

„Noi avem măști cu protecție FFP2, FFP3, dar nu sunt destule. Așa, câte o mască pe care să o ții 5 zile nu e ok. Combinezoane nu vor fi, asta ni s-a cam transmis. Va fi halat obișnuit peste care încă un halat pe care să îl dăm jos când ieșim din salonul respectiv, astea sunt mesajele pe care le-au transmis superiorii noștri. Cred că nici nu mai au de unde să ia. 

Și aparatura este insuficientă pentru momentul în care se va umple totul, dar să vă spun drept, personalul e și mai insuficient! Tocmai de asta ar trebui mai întâi medicii protejați. 

De 30 de ani ai lăsat sistemul sanitar să ajungă așa, iar acum brusc ai vrea să fii la nivelul celorlalți. Nu ai cum să faci peste noapte! Din păcate mentalitatea celor care ne-au guvernat a fost “Lasă, că eu mă duc în străinătate dacă am nevoie”. Ei, du-te acum în străinătate! Sper ca măcar acum să învățăm ceva.”

Medic ATI: Ni s-a comunicat că avem echipamente de protecție

Da, avem echipamente. Nu am fost să verific, să văd eu cu ochii mei, dar așa ni s-a comunicat, că avem și că o să ne dea când va fi cazul. Deocamdată nu avem niciun pacient confirmat.

Medic de urgență: Medicii sunt panicați. Unii au căzut psihic

„Ni s-a spus să purtăm două halate chirurgicale: unul lung impermeabil și peste el unul de vizitator și doar halatul de vizitator îl schimbi.

Exista panică între medici. Am colege pe care le-am văzut plângând că nu au cu ce să se îmbrace, nu au măști, nu au ochelari. Când au cerut, li s-a spus că exagerează. Poate avem noroc de la Dumnezeu să fie o tulpină mai puțin agresivă, că altfel va fi jale.”

Răspunsul de la Ministerul Sănătății

Am cerut informații la Ministerul Sănătății, iar secretarul de stat Nelu Tătaru mi-a spus că la Unifarm există tot ce trebuie și că managerii trebuie doar să facă o comandă. A recunoscut că sunt probleme de comunicare, că managerii sau alte persoane desemnate ar fi trebuit să discute cu personalul medical, să le explice exact ce înseamnă această situație, ce înseamnă protecție, pentru a-i liniști, pentru ca aceștia să nu intre în panică, pentru că avem nevoie de ei. Iată mai multe informații pe care le-a transmis:

„Societatea Unifarm, care este în subordinea ministerului, are aceste produse. Managerii trebuie numai să le comande. Pe Coronavirus noi am încercat ca tot ce înseamnă ore suplimentare, gărzi în plus să le plătim noi, dar restul ține de cum își corectează managerul stocurile, el trebuie să știe ce stocuri are.

Firma Unifarm are tot, inclusiv spirt. Am vorbit chiar acum cu directorul Unifarm. Să facă comandă și noi le trimitem.

Cât despre combinezoane, medicii nu au înțeles mesajul, ce echipament de protecție trebuie folosit și de către cine. Și că sunt măsuri de precauție. Atâta timp cât folosești biocidul ăla și dai după fiecare manevră pe care o faci, nu sunt probleme. E adevărat, și în Italia s-au infectat 14% din cadrele medicale, dar n-o să umble toată lumea cu combinezoane!

OMS spune foarte clar, inclusiv pentru cei care îngrijesc pacienții, nu spune combinezon, ci spune bonetă, mască, ochelari, mănuși, halate cu mâneci lungi. Cei care se duc cu izoleta sau cei de la DSP, că intră în focare, sunt cei care au combinezoanele.

Vineri au venit 8000 de echipamente complete, care s-au împărțit în județe, mai vin 30.000 săptămâna viitoare din prima serie de 240.000, urmând ca în două săptămâni să vină și restul.” (Nelu Tătaru, secretar de stat în Ministerul Sănătății)

Cum îi putem ajuta noi pe medici

Eu sper că așa este, că avem ce ne trebuie, că e doar lipsă de comunicare și panică printre medici din cauza asta, că acolo unde nu sunt, stocurile vor fi corectate. Am și îndoieli, desigur, nu am încredere deplină în ce ni se spune. Vedem ce criză este la nivel global, plus că îmi vin în cap pe repeat declarațiile oficialilor, la Colectiv: avem tot ce ne trebuie, avem tot ce ne trebuie, avem tot ce ne trebuie. Și știm cu toții cum au stat de fapt lucrurile.

Sper din suflet că acum e diferit, sper că managerii vor lua măsuri, dacă problema acolo este, dar e clar că trebuie să fim și noi vigilenți. E esențial ca medicii să aibă curaj să vorbească, să dezvăluie care e situația, dacă nu e așa cum se spune. La fel și alte persoane care lucrează la stat sau oriunde altundeva. Doar așa putem face o schimbare, doar dacă nu mai acceptăm nereguli, dacă nu mai întoarcem capul, dacă nu mai suntem umili.

Vorba lui Cristian Tudor Popescu, la Digi24: „E stare de urgență, dar nu trebuie să vedem în ea un miracol, o soluție. Coruptovirusul acționează de secole! Credeți că a scăzut apetitul pentru corupție în România de când a venit coronavirusul? Mă îndoiesc!” (găsiți aici interviul integral cu CTP)

Și mai avem de făcut ceva esențial: spirit civic și responsabilitate. Dacă minți că nu ai fost în străinătate, dacă nu stai izolat, dacă nu respecți regulile de igienă, asta va contribui la răspândirea virusului și implicit la infectarea oamenilor, inclusiv a medicilor. Și nu cred că vă doriți să ajungem ca în Italia, unde e coadă de dricuri la cimitire…

Sigur că și autoritățile trebuie să se asigure că oamenii respectă regulile, să verifice și să sancționeze dacă nu se întâmplă așa. Dar este extrem de important ca și noi să îi susținem. Pare că au luat măsuri bune până acum, că virusul nu s-a răspândit foarte mult, dar mai avem de lucru o perioadă. Așadar, să avem și noi grijă de noi și implicit de oamenii vârstnici din jurul nostru și de medici: să nu uităm de regulile de igienă și să stăm cât mai mult izolați. (aici găsiți un articol scris de mine anul trecut despre cum să ne spălăm corect pe mâini)

 

 

Fotografii featured photo: www.pexels.com

Categorii
Sănătate

Coronavirus: măsuri de protecție și dovada că nu trebuie să ne panicăm

Coronavirus: De ce nu ar trebui să ne panicăm

Farmacii rămase fără măști, magazine golite de mâncare, chinezi stigmatizați. Îmi povestea ieri o colegă cum băiatul ei a sunat-o îngrozit, pentru că trecuseră doi chinezi pe lângă el în parc. Este o panică generalizată legată de coronavirus și cred că nu exagerez când spun că NU ÎȘI ARE ROSTUL. Sigur că este trist ce se întâmplă, sigur că e important să luăm niște măsuri și să fim precauți (aveți mai jos o listă cu sfaturile OMS), dar nu e deloc bine să ne panicăm în așa hal.

Și nu spun asta doar așa, nu sunt doar vorbe, ci vă demonstrez cu cifre de la Organizația Mondială a Sănătății:

Ieri, adică pe 24 februarie 2020, erau confirmate 79.331 de cazuri la nivel global, iar decese 2.618. Facem un calcul simplu și rezultă că 3,3% dintre persoanele infectate cu noul coronavirus au murit. Repet: 3,3%! Asta înseamnă că 96,7% dintre persoanele infectate erau în viață.

Dacă e să calculăm rata mortalității în afara Chinei, știți cât este? 1.1! Dintre toți oamenii infectați cu noul coronavirus în 29 de țări (deci fără China), doar 1.1% au murit.

Este, bineînțeles, regretabil, ar fi minunat să fie 0, dar nici să ne panicăm ca și cum toți cei infectați au murit. (am calculat pe baza cifrelor de la OMS, de aici)

LATER EDIT 18 martie China: rata mortalității a crescut la 4%, dar din nou spun să vedem cifrele și altfel: 96% dintre cei infectați trăiesc.

LATER EDIT 18 martie Italia: Astăzi la ora 17:00 rata mortalității în Italia este 7.95%, conform cifrelor de pe worldometer.info. Mai mult de dublu față de China. Dar atenție, asta înseamnă că restul de 92.05% trăiesc. Dintre cazurile active astăzi (26.062), 92% au forme ușoare, iar 8% sunt în stare gravă. Din nou spun, e puțin, n-o să murim toți din asta, dar o să moară mai mulți oameni dacă ne îmbolnăvim prea mulți în același timp. Cei 8% din Italia înseamnă 2.060 de oameni, deci prea mult pentru câte locuri sunt la terapie intensivă.

Mai multe decese provocate de gripa obișnuită decât de coronavirus

Tot la nivel global, haideți să facem o comparație cu gripa obișnuită: estimările OMS arată că între 3 și 5 milioane de oameni se îmbolnăvesc de gripă, iar numărul persoanelor care mor de gripă în fiecare an este între 290.000 și 650.000. În cazul COVID-19 avem până acum 2.618 morți. 

Este adevărat, cifrele pentru gripa normală sunt pentru un sezon întreg, iar în cazul noului coronavirus au trecut doar 2 luni. Este la fel de adevărat că virusul este unul nou, despre care se știu încă puține lucruri, nu e totul așa sigur ca la gripă, dar chiar și așa nu are rost să ne panicăm. Panica nu aduce nimic bun. 

Se mai spune și că noul coronavirus este mai contagios, deci se răspândește mai ușor și mai repede, dar încă nu se știe sigur dacă este adevărat. (am luat informațiile și cifrele despre gripă versus COVID-19 de aici și de aici)

Pe de altă parte, răspândirea depinde și de noi, dacă suntem responsabili și avem grijă la măsurile de igienă în primul rând, dar și dacă evităm aglomerațiile în cazul în care se declară epidemie. Și sigur că depinde și de autorități, de cum o să aibă grijă ce persoane intră în țară și dacă stau sau nu în izolare la domiciliu, dar și să se asigure că medicii au ce le trebuie în spitale, nu așa cum s-a întâmplat la Colectiv.

Mai este ceva ce se spune pe social media: că poate nu sunt raportate toate decesele. Nu zic nu, e posibil, dar oare nu ne mai infectăm dacă intrăm în nebunia și în panica asta?

81% dintre persoanele infectate au avut forme ușoare

UPDATE: am primit răspuns de la reprezentanți ai Organizației Mondiale a Sănătății, atât de la sediul central din Geneva, cât și de la biroul din România. De fapt sunt mai multe răspunsuri, așa că le adaug aici și le mulțumesc pe această cale pentru promptitudine!

Este această boală de trei ori mai contagioasă decât gripa?

OMS: „Dacă prin de trei ori mai contagioasă înțelegeți că boala COVID-19 ar putea infecta de trei ori mai multe persoane, nu este corect. Se estimează că anual sunt în jur de un milion de cazuri de gripă, iar în acest moment sunt în jur de 80.000 de cazuri de coronavirus confirmate de la începutul anului.”

Dar pe site-ul Organizației Mondiale a Sănătății am găsit alte cifre referitoare la gripă: scrie că anual se îmbolnăvesc de gripă între 3 și 5 milioane de oameni. Care sunt cifrele corecte până la urmă?

OMS: „Ambele estimări sunt corecte. Este vorba despre ani diferiți.”

Iar dacă vorbim despre mortalitate, este aceasta mai mare sau mai mică decât în cazul gripei sezoniere?

OMS: „Nu putem estima cât la sută din infecții au fost mortale, pentru că nu știm exact câte persoane au fost infectate – multe dintre infecții au fost blânde. Este o boală nouă și aflăm lucruri noi mereu. Conform informațiilor pe care le avem deja, 81% dintre persoane par să aibă o formă blândă, în jur de 14% se pare că progresează către forme severe, iar 5% sunt critice.

Din cel mai amplu studiu epidemiologic făcut până acum, cel al Centrului Chinez pentru Controlul Bolilor, se pare că numărul deceselor variază în funcție de severitatea bolii: 81% dintre persoane au avut o formă blândă, cu 2.3% rata de deces, în timp ce în cazurile mai severe mortalitatea a fost mai mare. Pare a fi similară cu mortalitatea cauzată de gripa obișnuită.”

Dacă nu pare a fi mai periculoasă decât gripa, atunci de ce s-au luat așa măsuri drastice în China și apoi peste tot în lume?

OMS: „La început nimeni nu știa ce știm acum. Atât situația, cât și cunoștințele noastre despre acest virus au evoluat rapid. Era vorba despre un virus nou, fără tratament sau vaccin, deci diferit de al gripei obișnuite, care are și tratament, și vaccin. Astfel de măsuri luate la început pot amâna vârful unei epidemii, pot amâna răspândirea cazurilor și astfel autoritățile câștigă timp pentru măsuri suplimentare.”

UPDATE 2: la emisiunea Tinerețe fără bătrânețe am realizat un interviu în exclusivitate cu Miljana Grbic, reprezentantul Organizației Mondiale a Sănătății în România. Îl găsiți aici.

Dacă ai coronavirus nu înseamnă neapărat că o să mori!

Ar trebui menționat peste tot pe unde se răspândește panica și că majoritatea oamenilor care au murit aveau probleme de sănătate înainte să contacteze virusul. În plus, riscul crește odată cu vârsta.

Un raport al Centrului Chinez pentru Controlul Bolilor arată, atenție, nu vârsta și bolile preexistente ale chinezilor care au murit din cauza noului coronavirus, ci cât la sută din totalul persoanelor infectate, de o anumită vârstă sau cu o anumită boală preexistentă, au decedat. Au analizat cazurile din China până la 11 februarie: 44.672 de cazuri confirmate, din care 1.023 de morți. (raportul este aici).

Cele mai grăitoare cifre sunt următoarele: dintre persoanele confirmate cu noul coronavirus, care nu aveau nicio boală preexistentă, doar 0.9% au murit.

Bolile cardiovasculare sunt pe primul loc, urmate de diabet și boli respiratorii cronice, dar atenție! Dacă aveți aceste boli nu înseamnă că veți muri! Cifrele acestui raport arată că 10.5% dintre cei care aveau o boală cardiovasculară și au contactat noul coronavirus au murit. În cazul diabetului, 7.3% dintre cei care aveau dinainte această boală au murit, deci nu intrați în panică dacă aveți aceste boli și se confirmă și infecția cu noul coronavirus.

Cât despre vârstă, am pus mai jos tabelul care arată cât la sută dintre persoanele infectate au murit, pe categorii de vârstă. Încă o dată vă atrag atenția: tabelul nu arată că 14.8% dintre persoanele care au decedat aveau peste 80 de ani, ci arată că dintre toate persoanele peste 80 de ani care au fost confirmate cu coronavirus, 14.8% au murit. Asta înseamnă că 85.2% dintre persoanele peste 80 de ani infectate cu noul coronavirus AU SCĂPAT, TRĂIESC.

Și așa cum se vede la finalul tabelului, între cei care au murit în China până pe 11 februarie nu au fost deloc copii cu vârste între 0 și 9 ani.

Sfaturi pentru a ne proteja de coronavirus

Putem lua măsuri, dar să nu exagerăm. Frica slăbește sistemul imunitar, așa că haideți să nu ne panicăm. Asta nu înseamnă să nu facem nimic. Nicio extremă nu e bună:) Iată ce măsuri putem lua:

SĂ NE SPĂLĂM MAI DES PE MÂINI

Apă și săpun, deci spălat pe mâini ceva mai des decât înainte. Nici aici să nu facem o isterie și să ne spălăm pe mâini la fiecare 5 minute. Am zis mai des, pentru că am eu o vagă bănuială că puțini oameni se spală pe mâini așa cum ar trebui. Am scris anul trecut un articol complet despre cum recomandă OMS să ne spălăm corect pe mâini, aici. 

Organizația Mondială a Sănătății a inclus la recomandări și gelurile dezinfectante pe bază de alcool, pentru situațiile în care nu aveți la îndemână apă și săpun.

SĂ NU ATINGEM NASUL, GURA, OCHII

Această măsură este valabilă oricând, nu doar în cazul coronavirus. Poate cu ocazia aceasta ne vom obișnui să nu mai atingem cu mâna gura, nasul, ochii. Eu recunosc că fac asta foarte des. De ce nu este bine? Pe mâini putem avea virusuri sau bacterii, care pot pătrunde în organism dacă atingem fața.

SĂ NU INTRĂM ÎN CONTACT CU PERSOANE CARE AU FEBRĂ, TUȘESC SAU STRĂNUTĂ

Este adevărat că e cam greu să faci asta, pentru că nu ai de unde să știi dacă o persoană din metrou sau din magazin are febră, iar dacă deja a tușit nu mai ai ce să faci. Aici intervine responsabilitatea fiecăruia dintre noi: o persoană responsabilă rămâne acasă dacă are simptome.

Tot despre responsabilitate vorbim și în cazul persoanelor care vin din zone unde există coronavirus confirmat. Teoretic trebuie să stea 14 zile în izolare sau în carantină. Dacă sunt în carantină în spații puse la dispoziție de autorități, ar trebui să fie în regulă, dar pe cei care stau la domiciliu nu știu dacă îi verifică cineva. Așadar, ar trebui ca aceste persoane chiar să stea în casă, pentru că poate au luat virusul și nu știu, încă nu au simptome, deci nu este de glumă.

Am auzit cu urechile mele un primar, nu mai știu de unde, care trebuia să stea acasă în izolare și spunea că i se pare exagerată măsura, pentru că el se simte bine, nu are niciun simptom. Din punctul meu de vedere și evident și al autorităților, nu este deloc o exagerare. Poate că nu are nimic și ar fi minunat să fie așa, dar nu mai bine prevenim decât să tratăm? Plus că e vorba despre riscul de a-i îmbolnăvi și pe alții, deci haideți să fim responsabili.

SĂ PĂSTRĂM DISTANȚA

Organizația Mondială a Sănătății recomandă să păstrăm distanța de cel puțin 1 metru între noi și alte persoane, în special cele care tușesc, strănută și au febră. Din nou, e cam greu să faci asta, dacă trebuie să mergi cu autobuzul, metroul, la cumpărături, la serviciu, la școală, dar putem evita aglomerațiile. Este, de fapt, o măsuri recomandată de medici și pentru că este sezon de gripă, deci nu e ceva neobișnuit sau care să ne panicheze.

Poate persoanele la risc, adică vârstnicii, mai ales dacă au și boli cronice, ar fi bine să aibă grijă, să evite aglomerațiile și drumurile inutile, în special dacă vor apărea cazuri la noi în țară. De fapt, să evite oricum, pentru că suntem în sezon de gripă, să nu uităm asta.

SĂ STRĂNUTĂM ȘI SĂ TUȘIM CORECT

Cei mai mulți oameni pun mâna la gură atunci când tușesc sau strănută. Este greșit, pentru că astfel virusul rămâne pe palmă, apoi poți da mâna cu cineva sau poți atinge obiecte pe care vor pune și alți oameni mâna, deci vor lua și ei virusul. Corect se strănută fie într-un șervețel de unică folosință, care se aruncă imediat, fie în interiorul cotului. Și nu uitați să vă spălați din nou pe mâini după ce ați tușit sau strănutat.

CÂND SĂ PURTĂM MASCĂ

S-a creat o isterie și cu măștile de protecție, dar ele sunt recomandate în special în cazul persoanelor cu simptome, pentru a-i proteja pe cei din jur. Mai sunt recomandate dacă aveți pe cineva în familie cu febră sau alte simptome. Sigur că dacă te simți mai în siguranță dacă porți mereu mască, nu e o problemă să faci asta, chiar dacă nu ai simptome, rău nu face, dar să nu uităm de celelalte măsuri. Dacă purtăm masca nu înseamnă că suntem protejați 100%. În plus, masca trebuie schimbată, deci nu știu dacă are rost să facem așa isterie și așa risipă până la urmă.

SĂ EVITĂM CONSUMUL DE CARNE CRUDĂ SAU PREPARATĂ PUȚIN

Organizația Mondială a Sănătății spune: „Este probabil ca o sursă de origine animală dintr-o piață de animale vii din China să fie responsabilă pentru unele dintre primele infecții umane raportate. Pentru a vă proteja atunci când mergeți în astfel de piețe, evitați contactul direct neprotejat cu animalele vii și cu suprafețele aflate în contact cu animalele. Trebuie evitat consumul de produse crude sau negătite de origine animală. Carnea crudă, laptele sau organele de origine animală trebuie manipulate cu grijă, pentru a evita contaminarea încrucișată cu alimente nepreparate, conform bunelor practici de siguranță a alimentelor.”

Care sunt simptomele infectării cu coronavirus

Simptomele seamănă cu cele ale unei răceli sau ale unei gripe: febră, tuse, durere în gât, nas care curge, dificultăți în respirație. Atenție, dacă aveți aceste simptome, nu vă panicați! Poate fi o simplă răceală sau o gripă obișnuită.

Doar dacă ați fost în zonele afectate sau ați intrat în contact cu persoane care au fost acolo ar trebui luate măsuri mai speciale: sunați la 112 sau la Direcția de Sănătate Publică. NU mergeți la spital sau la medicul de familie, pentru că așa răspândiți virusul, dacă el există.

UPDATE: a fost creată o linie Telverde la care puteți suna dacă vreți să aflați informații despre noul coronavirus: 0800 800 358 (programul este zilnic între orele 8:00 și 23:00). Atenție! Dacă aveți probleme de sănătate sau suspectați că sunteți infectat, sunați la 112.

Dar și în cazul în care ați intrat în contact cu cineva, nu vă alarmați. Haideți să ne liniștim și să lăsăm frica și panica. Ne face mai bine liniștea, iubirea, zâmbetul, deci faceți activități care vă binedispun, aveți un stil de viață sănătos, cu alimentație echilibrată, mișcare, odihnă, urmați sfaturile legate de igienă și nu mai citiți/ascultați știri care pun accentul pe senzațional și care panichează. 

 

 

Sursa featured photo: www.pexels.com

Categorii
Sănătate Sănătate emoțională Sănătate fizică

La 82 de ani, este instructor de schi în Poiana Brașov: secretele vitalității lui Aron Borbath

Cel mai vârstnic instructor de schi din România are 82 de ani. Numele lui este Aron Borbath și îl găsiți în fiecare zi pe pârtiile din Poiana Brașov. În extrasezon tot muntele îl ține în formă, pentru că iubește drumețiile. În restul timpului, joacă tenis și merge cu bicicleta.

Pe mine m-a șocat cu energia lui! Și nu doar pe mine. Eram un grup de aproximativ 20 de jurnaliști și gândiți-vă că am mers pe jos cam un kilometru, inclusiv urcat puțin prin pădure, doar că noi mergeam ca niște floricele, iar dumnealui cu clăparii în picioare și cu schiurile în spate! Asta după ce îl ținusem aproape o oră în picioare, să ne povestească viața dumnealui. Și în tot timpul ăsta de stat la povești a fost în clăpari. Se echipase să meargă pe pârtie, dar noi l-am bombardat cu întrebări și abia l-am mai lăsat să plece 🙂

aron borbath

Aron Borbath: „Iubesc muntele și iubesc să fiu în contact cu oamenii!”

S-a născut în 1937, iar schiurile le-a pus prima dată în picioare la 6 ani. Viața l-a dus apoi către alte orizonturi, a făcut facultatea de inginerie, dar când au început să vină turiști străini în Poiană, pentru că știa limba franceză, a început să îi învețe. De 53 de ani este monitor de schi și nu a instruit doar turiști, ci și multe generații de monitori.

A avut și o mulțime de accidente, inclusiv fracturi urâte care l-au imobilizat, și-a pierdut prieteni dragi în avalanșe, dar de fiecare dată s-a intors pe munte: „Iubesc muntele și iubesc să fiu în contact cu oamenii”, ne-a spus. De altfel o mulțime de studii au arătat că relațiile, conectarea cu oamenii reprezintă unul dintre cele mai importante criterii pentru a trăi mult și a fi fericiți.

„Aron este un exemplu extraordinar pentru cum se poate schia fără consum muscular, fără să faci efort. Din punctul meu de vedere și nu numai al meu, Aron schiază cel mai ușor, nu depune efort, virează repede, are viteză”, spune Mircea Bularca, monitor de schi și coleg cu domnul Aron la Școala de schi Ana.

Chiar dacă înainte de Crăciun, când am fost noi în Poiană, era puțină zăpadă, domnul Aron n-a putut rezista fără să schieze. Am apucat să fac rapid un video când a plecat. Îmi pare rău că am nimerit niște zile în care era puțină zăpadă și nu am putut schia și noi cu dumnealui (era destul de periculos, era și gheață), dar cu ocazia asta am coborât pârtia pe jos, la pas, ghidați de Mircea. A fost o experiență minunată, pentru că nu mai făcusem o drumeție pe munte iarna, dar despre asta vă povestesc într-un alt articol. Vă las să îl vedeți pe domnul Aron:

Soția, cu 23 de ani mai tânără

Când l-am întrebat ce îl ajută să se mențină în formă, în afară de sport, a răspuns, mai în glumă, mai în serios: soția! 🙂 De altfel domnul Aron s-a însurat la 50 de ani: “Nevasta mea e cu 23 de ani mai tânără, iar la doi ani după nuntă, când eu aveam 52 de ani, am făcut gemeni.” Are, așadar, doi băieți, iar amândoi s-au stabilit în Germania. 

Aron Borbath: secretele tinereții și vitalității

Vreau să fac un rezumat al „secretelor” domnului Aron, pentru că putem învăța multe de la dumnealui. Sigur că e foarte posibil să fie așa în formă și datorită moștenirii genetice, dar e clar că întrunește și alte aspecte ale longevității:

relațiile cu oamenii, comunitatea, faptul că împărtășește din ce știe, că dă mai departe și este un mentor pentru mulți instructori de schi

iubirea pentru natură, conectarea cu ea și evident momentele de prezență, pentru că nu ai cum să nu fii prezent când schiezi sau când urci pe munte

activitatea fizică: schi, tenis, bicicletă, urcat pe munte

familia: soția cu 23 de ani mai tânără și cei doi copii făcuți la 52 de ani

pasiunile: în acest caz schiul și tenisul, dar e important să avem orice pasiune, să facem zilnic ceva care ne face plăcere

-e mereu pus pe șotii, glumește, îi face mereu să râdă pe cei din jur, deci nu ia viața prea în serios, așa cum mulți dintre noi facem

Eu abia aștept să îl reîntâlnesc pe domnul Aron! Dacă vreți și voi o porție de vitalitate și bună dispoziție sau o oră de schi, îl găsiți la Școala de Schi și Snowboard Ana, în cadrul hotelului Ana Hotels Sport din Poiana Brașov (despre hotel o să scriu zilele următoare, pentru că e un loc care se potrivește perfect conceptului #CălătoreșteSănătos)

 

Categorii
Sănătate Sănătate emoțională

Tehnici de gestionare a emoțiilor pentru bolnavii de cancer

Șoc, teamă, nesiguranță, uneori furie sau groază. Sunt câteva dintre sentimentele pe care le simt persoanele diagnosticate cu cancer… Și au atâtea întrebări, atâtea decizii de luat, atâția medici la care să meargă, încât partea psihică, gestionarea acestor emoții, rămâne la coada listei, deși este poate la fel de importantă ca și tratamentul. Sigur, asta și din cauza faptului că în sistemul de stat nu există aproape deloc psihologi în secțiile de oncologie. 

Știți cum se întâmplă în țările civilizate? Așa cum pacientul e trimis la analize de sânge, radiografii, RMN sau CT, așa e trimis și la psiholog. Este o regulă, nu o excepție. La noi în cele mai multe cazuri trebuie să îți cauți singur un psiholog. E lesne de înțeles că prea puțini dintre pacienți fac asta. Plus că și dacă vrei să fii evaluat, e greu să găsești un psiho-oncolog, pentru că sunt foarte puțini. Ce îți rămâne de făcut? Să te descurci singur. Cu toate întrebările, cu toate sentimentele și groaza. 

50% dintre bolnavii de cancer au nevoie de terapie psihologică 

Mai mult de 70% dintre aceste sentimente sunt normale, arată studiile. E normal să te simți așa după ce primești un astfel de diagnostic. Cu toate acestea, jumătate dintre bolnavii de cancer au nevoie de terapie psihologică pentru a reuși să treacă prin această perioadă. Riscul să intre în depresie este foarte mare, dacă nu primesc ajutor. Ceilalți pacienți, restul de 50% care nu au nevoie de psiholog, tot au nevoie să facă niște schimbări în stilul lor de viață, astfel încât să nu fie copleșiți de provocările bolii, tratamentul să fie eficient, iar durerile cât mai mici.

Un stres, o stare de depresie și de anxietate care nu este controlată, nu este îmblânzită, poate să crească riscul de suicid, poate să scadă aderența la tratament, poate să facă comunicarea cu sistemul medical teribil de grea și foarte important, pe partea de durere: sentimentele noastre influențează foarte mult percepția durerii, fiindcă jumătate din durere este psiho-emotivă, adică reacționează la tot ce înseamnă stimuli psihologici.” (dr. Dégi Csaba)

Când am aflat că se lucrează la o platformă care îi va ajuta pe bolnavii de cancer pulmonar și melanom să învețe să își gestioneze stările emoționale prin care trec, dar și să comunice mai bine cu medicul, cu familia sau prietenii ori să aibă o dietă sănătoasă, m-am bucurat enorm! Este mare nevoie de astfel de informații, mai ales dacă nu sunt doar niște idei generale, aruncate pe un site, ci unele chiar foarte utile și concrete. Platforma este www.onco-plan.ro, este realizată la inițiativa MSD Romania, iar toate informațiile sunt scrise cu ajutorul specialiștilor în nutriție, al psiho-oncologilor și în colaborare cu Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer.

Eu am fost invitată să fac cunoscută importanța sănătății emoționale și am avut astfel plăcerea să îl cunosc pe dr. Dégi Csaba, directorul Societății Internaționale de Psiho-oncologie, un psiholog foarte bine informat, dar în același timp un om cald și empatic. Când spun foarte bine informat, mă refer la 19 ani de cercetare a stresului specific bolilor oncologice. Nu s-a apucat întâmplător să studieze acest domeniu, ci după moartea tatălui său, care la 49 de ani a fost diagnosticat cu cancer pulmonar.

De altfel cancerul pulmonar este pe primul loc în România, atât ca număr de cazuri, cât și ca număr de decese în rândul bărbaților. În fiecare an, în țara noastră, aproximativ 11.000 de români sunt diagnosticați cu această boală, care este responsabilă pentru aproximativ 20% dintre decesele cauzate de cancer. Este enorm de mult și de aceea este nevoie pe de o parte de prevenție, pentru a scădea aceste cifre uriașe, iar pe de altă parte să îi ajutăm pe cei care au fost deja diagnosticați să aibă o calitate a vieții mai bună pe parcursul tratamentului. Sigur că informațiile de pe platformă sunt valabile pentru persoanele diagnosticate și cu alte tipuri de cancere, dar se pune accent pe cel pulmonar și pe melanom, pentru că sunt frecvente și agresive.

Ce puteți face dacă ați primit diagnosticul cancer și vreți să vă îngrijiți și psihicul? Iată ce recomandă dr. Dégi Csaba:

Validarea sentimentelor: scrisul este terapeutic

“Este foarte important să lăsăm aceste sentimente să vină către noi. Trebuie să le îmbrățișăm puțin, fiindcă sunt sentimentele noastre și trebuie să avem o atitudine de acceptare și de sortare a acestor sentimente. Primul element în tot acest proces de “îmblânzire” a sentimentelor tale de distres este identificarea acestor sentimente: să te oprești, să pui pe hârtie ce simți”, recomandă dr. Csaba. 

Așadar, un jurnal poate fi un instrument de mare ajutor pentru persoanele care au primit acest diagnostic. Cum ajută, concret, scrisul și de ce este terapeutic? “Creierul structurează altfel informațiile în momentul în care scriem. Structura propozițiilor impune o altă reglare cognitivă și tot ce scriem este mult mai concentrat decât tot ce vorbim. De exemplu un psiholog celebru, Pennebaker, a inventat o metodă cât se poate de simplă: să scrii în fiecare zi ceva de care ai fost mulțumit, recunoscător. Dacă faci asta 3-4 săptămâni în fiecare zi, iar asta nu înseamnă mai mult de 5 minute, de fapt înveți un lucru pe care în momentele de maximă tensiune poți să îl scoți și să spui: a fost o zi groaznică, dar astăzi am avut 5 minute ale mele. În plus, acele 5 minute să știți că la un moment dat se coagulează și devin o capacitate psihologică, o deprindere pe care o poți folosi în viața de zi cu zi”, spune dr. Csaba.

Tehnici de relaxare: respirație, meditație, vizualizare

„Se spune că omul se poate relaxa cu o bere la televizor, ceea ce e adevărat, dar e foarte important să înveți că de fapt tu singur, fără nimic din exterior, poți să ai această deprindere!” (dr. Dégi Csaba)

Dégi Csaba recomandă ca exercițiile de respirație sau meditație să fie învățate împreună cu un psiholog și abia apoi făcute acasă ori la spital, singuri. Iar dacă simțiți totuși nevoia de ghidaj, cereți permisiunea psihologului să înregistrați o ședință și astfel o să o aveți mereu la îndemână.

“După 2-3 săptămâni, dacă începi să îți aduci aminte ce ai auzit acolo, fără să mai asculți acest ghidaj audio, tensiunea în mușchi se dizolvă automat. Creierul efectiv învață această capacitate de a-ți relaxa progresiv mușchii. Este o bucurie să descoperi că tu cu gândurile tale poți face asta! Și te ajută foarte mult în gestionarea emoțiilor”, spune dr. Csaba. 

Iată o tehnică de relaxare pe care o puteți încerca: Repetă timp de 30 de secunde: “respirația mea este calmă și regulată”. Fă acest lucru de mai multe ori și poți deveni mai calm și mai relaxat. (sursa: www.onco-plan.ro

ATENȚIE! Tehnicile de relaxare prin respirație sunt contraindicate bolnavilor de cancer pulmonar!

Vă invit să urmăriți interviul pe care l-am făcut cu dr. Dégi Csaba, directorul Societății Internaționale de Psiho-oncologie, pentru că a povestit pe larg și a dat mai multe exemple pentru toate aceste tehnici:

Planificarea, soluție pentru perioadele fără speranță

Dacă vor fi zile în care aveți o stare depresivă, vă simțiți fără speranță, nu vreți să ieșiți din casă ori să vorbiți cu cineva, ajută să planificați ce veți face mâine sau poimâine. Ideal ar fi ca această activare a comportamentului să fie făcută cu ajutorul unui psiholog sau măcar cu un membru al familiei, mai ales dacă bolnavul nu dă semne că vrea să meargă mai departe.

“Nu trebuie să faci mult a doua zi, poate doar un singur lucru, dar e important să îl planifici. Prin activarea comportamentului, prin faptul că planificăm și îl susținem pe bolnav să facă altceva decât să stea încremenit și izolat în propria experiență, creăm condițiile pentru a avea experiențe care vor schimba sentimentele, cognițiile”, adaugă dr. Csaba.

Și dacă tot l-am prins la București pe dr. Dégi Csaba, am zis să profit:), așa că am mai făcut un video în care am abordat subiecte precum stigmatizarea bolnavilor de cancer pulmonar, comunicarea medic-pacient, dar și comunicarea familiei ori a prietenilor cu bolnavul.

V-ați întrebat vreodată ce să îi spuneți unui prieten, coleg sau membru al familiei când vă dezvăluie că are cancer? În interviu o să aflați răspunsul. Înainte să dați play, vă las un ultim citat, în care dr. Csaba spune cât de mare nevoie au acești oameni să fie ascultați și cât de mare nevoie este ca noi să învățăm să ascultăm:

Dacă aș recomanda ceva, e asta: să înveți să asculți mai mult și să începi să tolerezi suferința pe care o simte cealaltă persoană, fiindcă faptul că stăm împreună și trecem împreună prin aceeași durere ne face puțin mai puternici. Pare ciudat ce vă spun, dar să știți că în aceste momente contează mai puțin conținutul vorbelor și mai mult atitudinea și relaționarea cu persoana respectivă.”

 

Credit foto: Green Chameleon (Unsplash), www.onco-plan.ro

Categorii
Sănătate Sănătate fizică

Dr. Victor Titirez: „Cancerul de sân nu mai este egal cu sfârșit. Este o luptă, dar la final putem avea rezultate foarte bune.”

Dr. Victor Titirez a terminat Facultatea de Medicină în 2003. A urmat 6 ani de rezidențiat la Institutul Oncologic Fundeni, după care a ales să plece în Marea Britanie. Acolo s-a specializat în chirurgia oncoplastică și reconstructivă a sânului, iar după aproape 9 ani de practică la englezi, s-a reîntors în România. Speră să se acomodeze cu sistemul de aici, iar pentru asta și-a format o echipă care urmează protocoalele din Marea Britanie.

Sunt multe diferențe atât în abordarea medicilor, cât și referitor la educația pacientelor. Acolo nu există atâtea concepții greșite cum sunt la noi (de exemplu că biopsia face mai mult rău decât bine sau că trebuie făcută mastectomie ca să scapi de cancer), acolo medicii sunt obligați să facă niște cursuri la care învață cum să dea o astfel de veste unei paciente, acolo nu ți se spune direct, fără empatie: ai cancer, mai ai 3 luni de trăit. Sigur că nici la noi nu se întâmplă întotdeauna așa, dar nici puține nu sunt cazurile acestea. Și apropo de cât mai ai de trăit, l-am întrebat pe dr. Titirez ce caz l-a uimit cel mai mult și mi-a povestit despre o pacientă care primise diagnosticul, i se făcuse mastectomie, dar la scurt timp a făcut metastaze hepatice.

„În mod normal probabil atunci i-am fi spus că metastazele hepatice au un prognostic foarte rezervat, că ne așteptăm la 1-2 ani cel mult. Și ne-am fi înșelat!”

S-ar fi înșelat, pentru că femeia trăia și la 15 ani de la diagnostic. Iată că există șanse, chiar există! Cu cât cancerul este mai avansat, cu atât ele scad, este adevărat, dar nu sunt egale cu zero. Iar dacă este diagnosticat precoce, statisticile arată că rata de supraviețuire la 5 ani este de 95%. Chiar vă recomand să citiți povestea Irinei Filip, pe care am scris-o de curând în cadrul campaniei „Supraviețuitoarele„, derulată de Regina Maria.

Este povestea unei femei care a fost diagnosticată la 47 de ani. Au trecut 14 ani de atunci și chiar dacă buletinul arată că are 61 de ani, se simte mai plină de viață decât înainte, iar prioritățile sunt altele. Practic, acest diagnostic i-a schimbat viața în bine: acum ea este pe primul loc. Puteți citi povestea integrală aici, iar dacă știți pe cineva care duce sau a dus o luptă cu cancerul, vă invit să intrați aici și să scrieți povestea supraviețuirii, pentru ca tot mai multe femei să descopere cheia curajului, a optimismului și a reușitei.

Acum vă las cu interviul pe care l-am făcut cu dr. Victor Titirez. Deși îmi propusesem să vorbim 10 minute, am ajuns la aproape 30 și am mai fi stat, dar nu am vrut să luăm din timpul pacientelor:) Sub interviu am scris pe scurt subiectele pe care le-am abordat și minutul de la care am vorbit despre ele, ca să vă fie mai ușor să ajungeți la ce vă interesează mai mult.

  • Diferențe Marea Britanie – România în abordarea cancerului la sân și în educația pacientelor – de la 00:30
  • Depistare precoce: când se recomandă mamografie, când ecografie, autopalpare (trebuie făcută lunar, la mijlocul ciclului menstrual) – de la 02:30
  • Ce faci când există o suspiciune? Încotro o iei? (aici vorbește și despre rezultatul la biopsie, care în echipa dumnealui vine într-o săptămână) – de la 06:40
  • Cât de important este să aflăm și poveștile pozitive („Doamnele trebuie să își schimbe mentalitatea aceasta: cancerul nu mai este egal cu sfârșit. Este o luptă, luptăm împreună, dar la sfârșitul acestei lupte avem rezultate foarte bune.”) – de la 09:30
  • Când se recomandă mastectomie și când o operație în care se scoate doar tumora? („Din punct de vedere al supraviețuirii, ori că facem tratament conservator, ori că facem mastectomie, este exact același lucru. Ele au aceeași supraviețuire. Deci nu înseamnă că dacă mutilăm o pacientă, i-am oferit o șansă mai bună de a trăi. Nu, este fals.”) – de la 11:00
  • Dacă ai cancer la un sân e mai sigur să faci mastectomie la amândoi? – de la 12:00
  • Concepție greșită: dacă se face biopsie se împrăștie cancerul (în Marea Britanie nu ai voie să operezi fără să ai biopsia făcută, dar la noi nu există ghiduri; mai vorbește despre ganglionii axilari – când se face tehnica ganglionului santinelă, când se face limfadenectomie axilară)- de la 13:00
  • Când se recomandă chimioterapie, de ce e important să se facă teste genetice care să arate dacă are sau nu rost să faci chimioterapie – de la 16:10
  • De ce o pacientă cu o stare psihică bună are șanse mai mari de vindecare – de la 19:30
  • Cum se comunică un astfel de diagnostic: în Marea Britanie medicii sunt obligați să facă niște cursuri, unde învață cum să îi spună unei paciente că are cancer: „Se cheamă Breaking Bad News. Trebuie să știm cum să le spunem, să arătăm empatie, să fim umani la urma urmei.” – de la 21:30
  • Poate un medic să spună, după ce vede rezultatele, cât mai are de trăit o persoană? – de la 23:30
  • Povestea unei paciente supraviețuitoare, deși avea metastaze hepatice – de la 24:45

***

Acest articol face parte dintr-o campanie Regina Maria de conștientizare a cancerului la femei: potrivit Institutului Oncologic Bucuresti, anual, în România, sunt aproape 6.000 de cazuri noi de cancer la sân. Diagnosticat precoce, acesta foate fi tratat. De aceea controalele medicale periodice sunt foarte importante.

 

Categorii
Sănătate Sănătate emoțională

Trauma complexă, posibilă cauză dacă te pierzi repede, ai tulburări alimentare sau dependențe

Vorbeam în articolul de săptămâna trecută despre efectele dramelor de la Caracal asupra sănătății noastre emoționale, când ar fi bine să cerem ajutorul unui psiholog, ce schimbări poate face fiecare dintre noi, dar și despre cât de important este ca polițiștii, jandarmii, medicii, asistentele, profesorii, preoții să aibă și o instruire pe plan psihologic. Astăzi puteți citi continuarea interviului cu psihoterapeutul Diana Vasile, președintele Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei, despre trauma complexă.

Ce este mai exact trauma complexă?

Trauma complexă este o denumire care se folosește pentru a puncta faptul că o persoană a suferit experiențe traumatice multiple de devreme în viața ei, cam de la momentul concepției și în primii ani de viață, adică atunci când se formează și se dezvoltă cel mai mult structurile psihice. Apare o traumatizare complexă atunci când multe dintre procesele psihice nu se mai pot dezvolta firesc și persoana nu poate să mai aibă o funcționare naturală sau autoreglatorie. Astfel apar multe complicații în dezvoltarea ei ca identitate, adică cine este ea, cum se manifestă și asta duce mai departe la o mulțime de dificultăți de adaptare.

Tulburările alimentare și dependențele grave pot avea la bază traumatizarea complexă

Ce alte semne mai sunt, în afară de dificultăți de adaptare?

Sunt și momente de disociere patologică, sunt manifestări pe care noi în general le punem pe seama oamenilor nebuni. Vedem o astfel de persoană și spunem: e nebună, las-o în pace. Cam acolo începem să ne punem problema că ar exista o traumă complexă. Și tulburările borderline sunt văzute ca efecte ale traumatizării complexe, la fel tulburările de identitate, adică cei care manifestă în perioade diferite de timp diferite tipuri de personalități. Aceasta este cea mai severă. Mai există uneori tulburările alimentare, care pot avea la bază traumatizarea complexă. Și adicțiile complicate pot apărea din această cauză.

Și ai aceste manifestări dintotdeauna sau e un moment când se declanșează?

Nu, tocmai pentru că traumatizarea complexă presupune perturbarea mecanismelor de dezvoltare, ele apar treptat, e ca o complicație care apare de devreme și se accentuează, se accentuează, până la maturitate.

Semnele traumei complexe: ticuri, obsesii, te pierzi, nu ești eficient

Deci până să ajungi la manifestările de care spuneai mai devreme ai niște semne mai simple, mai ușor de trecut cu vederea?

Da, apar bizarerii, apar ticuri, obsesii, momente de disociere, te pierzi, nu mai ești atent, nu mai ești eficient în ceea ce faci. Există un anumit curs pe care cercetătorii încearcă să îl stabilească acum, ca să vedem când putem avea traumatizare complexă și când e o patologie asociată, pentru că aceste manifestări se pot asocia cu diverse tipuri de boli și atunci nu se poate face ușor distincția între efectele post-traumatice și patologia fizică. De asemenea un alt element este faptul că aceste persoane cu traumatizare complexă de obicei se află într-un mediu care presupune interacțiune bazată pe stres și violență.

Uneori aceste persoane se descriu așa: “eu sunt câteodată o persoană foarte bună și altădată zici că am un monstru în mine”. Această separare a binelui și răului într-o persoană indică faptul că există o traumatizare complexă. Traumatizarea simplă înseamnă „sunt în general bine”, apoi dacă apare un eveniment traumatic (un accident de mașină, o agresiune, o pierdere etc.), am manifestări ale acestei experiențe, dar după un timp viața mea se așează la loc și revin la o funcționare normală. Cu toate acestea, în urma unei traumatizări simple pot apărea complicații care duc la ceea ce numim traumatizare complexă, mai ales dacă persoana trece printr-un număr mai mare de evenimente traumatice sau acestea durează mult timp.

În traumatizarea complexă nu e așa, pentru că evenimentele traumatizante întâmplându-se de devreme și, cel mai important, apar în relațiile de atașament, adică cu cei care teoretic au grijă de tine, deci nu mai poți să spui „eu am fost bine înainte și acum mi-e rău”. Senzația este „niciodată nu m-am simțit bine, niciodată parcă n-am fost eu” sau „așa sunt eu, rău/rea”, „așa sunt eu, ciudat/ciudată” – pentru că de fapt identitatea mea a fost rănită de foarte timpuriu.

De ce anume au nevoie aceste persoane ca să se vindece?

De un mediu cât mai puțin agresiv, cât mai puțin stresant, terapeuții să fie persoane de ajutor foarte suportive și competente, iar lucrul psihologic să fie pe termen lung.

Trauma complexă și tulburările disociative: conferință internațională cu invitați de renume

Există specialiști sau programe în România pentru aceste persoane cu traume complexe?

În mod izolat. Nu sunt consistente. Acesta este și motivul pentru care noi chemăm specialiști din străinătate și dorim să formăm specialiști care să înțeleagă acest fenomen și să poată crea la rândul lor în România toate platformele necesare.

Conferința Internațională de Psihotraumatologie va fi anul acesta în 2-3 octombrie, se va ține la Ramada Nord și exact cu această preocupare am venit în față, cu traumatizarea complexă. Pentru noi psihologii, dar și pentru psihiatri, este o mare provocare, tocmai din cauza dificultății diagnosticării, dar și a tratamentului, care este de lungă durată și complicat. Și atunci am invitat trei specialiști care se ocupă cu aceste aspecte în țara lor, cu rezultate foarte bune, eficiente. Avem 3 invitați din Olanda: Ad de Jongh, Suzette Boon și Carlijn de Roos.

Ei o să ne vorbească despre ce înseamnă traumă complexă, ce înseamnă tulburare disociativă, care sunt caracteristicile manifestărilor și care este maniera de tratament pe care o putem folosi. Se va pune accentul pe EMDR.

Ad de Jongh a mai fost în România și a avut un workshop extraordinar. El a și revoluționat metoda EMDR si tratamentul în sine și ne-a ajutat și pe noi să ne îmbunătățim activitatea terapeutică, așa că abia îl așteptăm. La fel și pe colega sa Carlijn, care vorbește despre terapia cu copiii, iar la noi e mare, mare nevoie să ajutăm copiii traumatizați. Suzette Boon a mai fost si ea in România si se bucură să revină să ne învețe din bogata sa experiență practică.

Acest eveniment se adresează doar specialiștilor?

Nu neapărat. Psihologii, psihiatrii și asistenții sociali sunt primii care beneficiază de aceste informații, pentru că lucrează în mod direct cu aceste persoane, dar sunt utile pentru orice profesor, orice persoană care contribuie la politicile de sănătate sau care lucrează în instituții care vizează ajutorarea oamenilor. De asemenea cei care au în familie persoane diagnosticate pot să fie interesate de aceste informații.

Dar nu vor fi termeni foarte complicați pe care oamenii obișnuiți să nu îi înțeleagă?

Congresul este totuși de specialitate, se adresează în primul rând specialiștilor, dar de regulă oamenii care sunt afectați în mod direct s-ar putea uneori să fie mai informați decât un specialist care nu s-a ocupat încă de astfel de probleme.

***

Găsiți mai multe informații despre Conferința Internațională de Psihotraumatologie aici

 

Surse fotografii: pexels.com, istt.ro