Pe ce s-au dus banii?

Iei salariul, plătești rată, curent, întreținere, telefon, bagi benzină, mergi la supermarket, poate are nevoie copilul de o geacă sau o pereche de încălțăminte, mai mergi la un restaurant sau la un ceai, poate cumperi o carte sau un curs, poate apare o reparație neprevăzută acasă, iar când te uiți pe card, aproape 0 (zero!). Și mai e până la final de lună.

Pe ce s-au dus toți banii așa repede?, te întrebi.

Începi să te uiți pe tranzacții, calculezi, încerci să-ți amintești. Ai impresia că nu ai cumpărat mai nimic. Sau nimic în plus, de care nu aveai nevoie.

Dai vina pe scumpiri.

Și totuși… oare dacă îți notai totul sau puneai în aplicare ce știi deja despre educație financiară ți-ar fi rămas bani la final de lună?

Nu știu vouă dacă vi s-a întâmplat scenariul acesta, dar mie da. De multe ori. Am încercat să îmi fac buget, să țin evidența cheltuielilor, am folosit și aplicații, dar nu mi-a ieșit prea mult timp.

Ce e de făcut?

L-am întrebat pe Corneliu Ionescu, fondatorul Asociaţiei Educaţie pentru Viaţa Reală și coach Banometru. A ieșit un interviu lung, știu, dar e foarte valoros. Mi se pare ca o sinteză a multor cărți de educație financiară. O să descoperiți genul acela de informații de citit cu pixul în mână, de făcut pauze de introspecție și de conștientizat ce putem schimba astfel încât să fim sănătoși și liniștiți și din acest punct de vedere, financiar. Chiar și cu toate scumpirile și incertitudinile.

Nu-mi ajung banii până la final de lună. Ce să fac?

Care este primul pas pe care trebuie să-l facem atunci când ne propunem să ne gestionăm mai bine resursele financiare? Să ne notăm ce cheltuieli fixe avem în fiecare lună?

Corneliu Ionescu: Din punctul meu de vedere, ar ajuta să începem cu întrebarea “De ce vreau eu să măsor ce fac?”. “Care este obiectivul?“

Al doilea pas este să înțeleg diferența între buget și evidența cheltuielilor. Bugetul înseamnă că îmi planific veniturile și cheltuielile pentru viitor, în timp ce evidența cheltuielilor mă ajută să văd dacă reușesc să respect planificarea. Deci, mentalitatea ar trebui să fie: Bugetul este modul în care plănuiesc să-mi trăiesc viața (ce vreau să experimentez, cine vreau eu să devin), iar evidența mă ajută să văd dacă acest plan se îndeplinește, ce pot să fac mai bine pentru ca obiectivul meu să se realizeze. În momentul în care văd astfel lucrurile, dispar întrebări de genul: Are sens să-mi notez ce cheltuieli fac? Are sens să-mi bugetez?

Următorul pas este legat de stabilirea activităților pe care vrem să le trăim luna viitoare: dacă vrem să locuim într-o casă, vom prinde în buget chiria, rata la bancă; dacă vrem să avem apă, vom cuprinde cheltuielile cu apa, gunoiul, și așa mai departe. Acest lucru înseamnă bugetare.

Apoi, trebuie să stabilim cum obținem banii pentru a face toate aceste activități. Sau altfel spus, ce intenționez să ofer eu celorlalți oameni pentru a-mi acoperi nevoile.

Un alt pas este să vedem în ce măsură planul meu se potrivește cu realitatea și acesta este un proces de reglare, în care eu încep să devin un planificator mai bun. Evidența cheltuielilor mă va ajuta să devin un planificator mai bun: ce cheltuieli am avut, de ce au fost mai mari, de ce au fost mai mici.

Evidența cheltuielilor nu trebuie să fie o povară

Este recomandat să ne notăm și ce cheltuim zilnic, ca să ne dăm seama pe ce dăm mai exact banii?

Corneliu Ionescu: Da, este recomandat. După ce ți-ai făcut planul, ajută să-ți notezi zilnic “de ce ai făcut aceste cheltuieli”. Dacă doar îți notezi bonurile fiscale, la sfârșitul lunii te vei lovi de aceleași probleme ca și până atunci: poate nu-ți ajung banii de mâncare până la sfârșitul lunii.

În general, vorbim despre cheltuieli fixe și cheltuieli variabile. Cheltuielile fixe, pe care eu le numesc obligatorii sunt cele cu chiria, rata, dar și costurile cu economisirea, de exemplu. Iar asupra acestora, decizia este deja luată, în sensul în care nu pot schimba situația și trebuie să le achit. În ceea ce privește cheltuielile variabile, cu mâncarea, ieșitul în oraș, transportul, hainele, etc, aici putem lua o decizie. Poți decide să nu le cumperi deloc sau să faci cumpărături parțiale, respectiv poți să gătești acasă vs să mergi la restaurant.

Astfel, la un venit de 6.000 de lei, de exemplu, dacă ai costuri fixe de 3.000, acești bani i-ai dat la o parte. Nu mai poți lua o decizie în ceea ce privește această sumă (decât dacă schimbi banca sau furnizorul de energie, de telefonie mobilă). Vei putea decide în schimb în ceea ce privește ceilalți 3.000 de lei. 3000 împărțit la 30 de zile, înseamnă 100 de lei pe zi. Dacă îmi notez ce bani cheltuiesc zilnic, voi descoperi niște obiceiuri și voi putea atunci să iau o decizie, dacă păstrez un anume obicei sau nu (o cafea zilnic, mersul la restaurant etc)

Evidența cheltuielilor reprezintă, de fapt, un indicator privind acțiunile pe care le fac, dacă mă încadrez sau nu în bugetul zilnic, astfel încât să iau o decizie în acest sens.

Cât timp este recomandat să ținem evidența cheltuielilor?

Corneliu Ionescu: Dacă te gândești că evidența cheltuielilor este o povară, are sens să-ți pui întrebarea cât timp va dura asta. Dacă este doar instrumentul de control care îți permite să vezi dacă drumul tău spre realizarea obiectivelor te duce acolo sau nu, în așa fel încât să faci ajustări, atunci întrebarea nu are sens.

Dacă ți-ai format, totuși, niște obiceiuri de economisire, de cumpărare, atunci mai poți ține evidența cheltuielor pentru anumite aspecte legate de activitatea ta, care pot scăpa de sub control. În mod normal, chiar și cei care au ajuns în faza de a-și investi veniturile, ar trebui să țină o evidență a cheltuielilor. În definitiv, acest lucru îți permite să iei decizii care să te îndrepte pe un drum mai ușor sau mai scurt către obiectivul tău.

Dar dacă nu reușim să respectăm acest ritual zilnic?

Corneliu Ionescu: Dacă nu reușești să ții acest ritual, felicitări! De ce? Pentru că este un lucru normal. Atunci când încerci să-ți stabilești un obicei nou, o să apară rezistență din partea conștientului. Este un semn că schimbi ceva în viața ta, iar cineva dinlăuntrul tău se opune. Poate mâine vei reuși să schimbi ceva.

Faptul că renunți ar putea fi o indicație că ți-ai propus mai mult deodată și ar fi bine să vezi dacă trebuie să ajustezi obiectivul.

Această evidență a cheltuielilor nu trebuie privită ca un proces complex, în sensul în care te așezi la masă și calculezi bonurile pe o lună de zile. Dacă ai face asta zilnic, ar dura mai puțin (2-3 minute) și ar fi mai ușor. Deci, depinde mult perspectiva din care vedem lucrurile, ca pe o corvoadă sau ca pe o bucurie: că pot descoperi că am fumat mai puțin în acea zi.

Evidența cheltuielilor nu e suficientă. E nevoie de analiză

După această etapa ce este de făcut? Analizăm pe ce am dat banii și vedem ce am fi putut evita să cumpărăm?

Corneliu Ionescu: Prima etapă este de autocunoaștere și poți afla multe lucruri noi și surprinzătoare despre tine. Fără analiză însă, tot acest exercițiu nu are nicio semnificație. Am avut un exemplu, în cadrul programului Banometru, o persoană care a spus că și-a planificat cheltuielile timp de trei luni, dar nu s-a întâmplat nimic.

Dacă doar planifici și nu ai o evidență a banilor, o analiză, pentru a vedea unde risipești, unde nu poți să scazi cheltuielile, unde ar trebui să faci bani în plus, atunci aceste instrumente sunt inutile. Practic, este o perioadă de reflecție. Planific un lucru si apar diferențe între ce am planificat și ce am făcut. Dacă nu-ți dai seama de ce apar aceste diferențe, atunci rămâi la concluzia că ai continuat niște obiceiuri greșite și nu poți realiza ceea ce ți-ai propus.

Înainte de a evita să cumpărăm lucruri, poate ar trebui să ne gândim că planificarea înseamnă să ne trăim viața așa cum ne dorim. Nu este despre altceva. Și că atingerea obiectivelor propuse ar putea să solicite anumite ajustări. Și că ajustările ar trebui să înceapă din partea de risipă, să identificăm care este zona în care risipim resurse, timp, bani, lucruri. Unii oameni pot gândi că, dacă nu mai aruncă mâncare, sunt zgârciți, am întâlnit și astfel de cazuri. Însă, putem vedea lucrurile și din altă perspectivă: și anume că sunt mai înțelept și aleg să folosesc resursele pentru a mă bucura, nu neapărat spre a le arunca. Pot să-mi cumpăr cu aceste resurse mai multă bucurie, mai multă siguranță, ce este mai important pentru mine.

Exemple de cheltuieli inutile

Ce cumpără de obicei oamenii și nu ar fi avut nevoie, din experiența ta cu platforma banometru.ro?

Corneliu Ionescu: Sunt lucruri diverse, în funcție de etapa din viață în care se află, de ce-i provoacă bucurie fiecăruia sau lucruri din zone asupra cărora nu s-au aplecat. Vorbeam de risipă, risipa poate însemna că eu cumpăr mâncare pe care o arunc, haine pe care nu le îmbrac, abonamente pe diverse platforme pe care nu am timp să le folosesc pentru că muncesc prea mult ca să le plătesc sau abonamente la sală, deși nu merg să fac sport.

Sau acele cumpărături pe care le fac pentru că nu reușesc să-mi satisfac o anumită nevoie psihologică: nu mă simt apreciat, nu mă simt iubit, și îmi cumpăr haine sau alcool pentru a căpăta plăcerea pe care o caut. În astfel de situații, în loc să rezolv o problemă identificând-o corect, încep să caut substitute, cumpărând haine sau alte lucruri.

De aceea, tot efortul de a bugeta este un efort de autocunoaștere care mă ajută să iau decizii mai înțelepte cu privire la mine.

La ce să fim atenți sau ce întrebări să ne punem când vrem să cumpărăm ceva, astfel încât să ne dăm seama dacă noi chiar ne permitem acel lucru sau chiar avem nevoie de el?

Corneliu Ionescu: Inconștient, stabilim niste criterii atunci când cumpărăm ceva. Spre exemplu, când mergem la un hotel, ne așteptăm ca acolo să fie curat, să avem apă caldă. Nu sunt așteptări explicite, ci implicite. Dacă faci conștient alegerile privind lucrurile pe care le cumperi, poți să identifici și așteptările implicite, și pe cele explicite. În acest sens, poți să-ți dai seama ce cumperi de fapt și poți să alegi între două opțiuni de cumpărare. Unii, de exemplu, amână cumpărătura cu 3 zile să vadă dacă mai au nevoie de obiectul/serviciul respectiv, alții se îndatorează pentru a-și cumpăra un lucru pe care nu și-l permit.

De exemplu, am întâlnit o persoană care a încercat, timp de trei sesiuni de coaching, să obțină de la mine aprobarea să-și cumpere o mașină pe care nu și-o putea permite. I-am spus din prima sesiune: dacă tu crezi că este mai importantă pentru tine decât siguranța ta, cumpăr-o. I-am explicat care sunt riscurile la care se expune, dar alegerea i-a aparținut. Deciziile noastre referitoare la bani nu sunt raționale. Atunci când aduci în conștient, este o alegere, când o faci inconștient, este o condiționare.

Întrebarea este, deci, îmi trăiesc viața după cum aleg eu sau după cum am fost ghidat?

Prețurile au crescut, salariul a rămas același

Ce facem dacă abia ne ajung banii de la o lună la alta, prețurile au crescut la absolut tot, dar salariul a rămas același?

Corneliu Ionescu: Una dintre soluții este să câștigi mai mulți bani, iar alta este să vezi cum poți să faci rost altfel de produsele respective, adică să dai la schimb, să faci un fel de troc. Sau să acumulezi putere de cumpărare, în sensul în care suntem 10 vecini și am constatat că au crescut prețurile, dar putem să acumulăm puterea noastră de cumpărare și să achiziționăm mai mult, la un preț redus.

Pe de altă parte, dacă tu ții evidența cheltuielilor, vei ști exact cu cât au crescut prețurile și care este suma pe care trebuie să o acoperi, fie din economii, fie din resurse financiare suplimentare. În acest caz, creșterea prețurilor nu ar trebui să fie neapărat o problemă nedefinită. Poți afla exact cu cât ți-au crescut costurile de viață și poți să vezi dacă poți face rost de cei 500 de lei în plus necesari. Deci, deciziile pot să vină din zona de alegeri. Spre exemplu, pentru că au crescut prețurile la absolut orice, aleg să am un comportament responsabil și las mașina în parcare și merg cu transportul în comun. Și astfel economisesc costul cu benzina și fac rost de cei 500 de lei necesari.

E important totuși să ne facem și câte o plăcere, chiar dacă e ceva de care nu avem nevoie sau nu ne permitem neapărat?

Corneliu Ionescu: Este foarte important, în sensul în care a economisi bani pentru a avea grijă de tine mai târziu nu trebuie să excludă viața de până acolo. Nu știm exact cât durează viața noastră, deci este bine să te bucuri acum de ce ai, doar că bucuria nu stă în bani. Majoritatea lucrurilor care te bucură nu sunt în bani, sunt în relațiile cu ceilalți, în lucrurile pe care le faci sau le înțelegi.

Poate ar trebui să ne întrebăm ce vrem să experimentăm în această viață. Când vorbesc despre buget și evidența cheltuielilor, vorbesc de fapt despre cum mă hotărăsc eu să trăiesc. Este alegerea mea, decizia mea.

C. Ionescu: Ne dorim atenție și așteptăm să fim mângâiați pe creștet. De asta nu facem schimbări

Mulți oameni știu ce au de făcut, ce ar fi bine să schimbe, dar totuși nu o fac. De ce se întâmplă asta? Ce ai observat la oamenii cu care ai lucrat?

Corneliu Ionescu: Este o observație reală. Există și o carte în acest sens – “The difference between knowing and doing”, care arată că, în societatea noastră, oamenii care spun lucruri sunt mai apreciați decât cei care fac lucruri.

Am observat, de asemenea, că sunt situații în care ne place să ne victimizăm și să rămânem cu acest mindset, pentru că ne dorim atenție și așteptăm să fim mângâiați pe creștet. Iar dacă ne-am rezolva problemele, nimeni nu ne-ar mai mângâia pe creștet.

Am observat că trebuie să te doară sau să ai un motiv suficient de puternic pentru a te schimba. Orice lucru nou înseamnă schimbare. Vrei să faci lucrurile diferit față de cum le-ai făcut până acum, asta înseamnă schimbare. Putem să facem o analogie și cu opțiunea între prevenție și curativ. Majoritatea dintre noi așteptăm să ne doară ca să mergem la medic, nu neapărat să prevenim. Nu este cu nimic diferit atunci când ne referim la bani.

Ce au făcut diferit cei care au reușit?

Corneliu Ionescu: Și-au găsit un motiv puternic pentru a-și face acest buget, un motiv pentru care să economisească, să-și plătească datoriile. De altfel, noi îi considerăm deja niște eroi pe cei care apelează la Banometru, primul program de sănătate financiară care oferă informație și sprijin concret, gratuit, realizat în parteneriat de Asociaţia Educaţie pentru Viaţa Reală (AEVR), Asociația pentru Relații Comunitare (ARC) și ING Bank. În sensul în care, ei au decis să-și expună problemele personale unor persoane pe care nu le cunosc, sperând că nu vor fi judecați, sperând că vor identifica o soluție, iar acest lucru chiar se întâmplă.

Modelul văzut în familie contează?

Corneliu Ionescu: Contează foarte mult. Acesta este și motivul pentru care, prin Banometru, noi am decis să educăm mai ales părinții, și nu neapărat copiii. Copiii copiază, de fapt, ce fac părinții, astfel că ei ar putea să nu facă ceea ce le spune cineva din exterior.

Program gratuit de sănătate financiară

Pe www.banometru.ro sunt foarte multe informații utile în acest sens, structurate în cursuri, coaching, comunitate, resurse. În ce ordine recomanzi să fie parcurse?

Corneliu Ionescu: În momentul în care am gândit acest program de sănătate financiară, am luat în calcul ca acea persoană care dorește să-și schimbe obiceiurile financiare să treacă mai întâi prin zona de curs, pentru a avea o perspectivă diferită asupra banilor.

În cazul în care o persoană nu reușește să aplice de una singură lucrurile pe care le învață în cadrul cursurilor, există posibilitatea să primească sprijin individualizat – coaching-ul, iar după această perioadă să intre în comunitatea pe care noi am format-o în cadrul Banometru. Pentru că aceste schimbări pe care urmează să le facă sunt un proces de durată, iar faptul că mai sunt și alte persoane care trec prin situații similare, îi va ajuta.

Iar resursele pe care le au la dispoziție permanent sunt multiple. Și mă refer aici la calculator de credit, calculator de economisire, definiții de produse financiare, toate acele informații pe care le găsesc pe platforma Banometru.

Ce înseamnă mai exact coaching financiar și ce se întâmplă în cadrul acestor ședințe?

Corneliu Ionescu: În cadrul ședințelor de coaching, persoana cu care te întâlnesti este pregătită să te îndrume, a trecut prun experiențe similare și discutați de la același nivel. Responsabilitatea coach-ului financiar este să aibă grijă de procesul prin care urmează să treci.

În general au loc 4 astfel de sesiuni. Fiecare durează aproximativ o oră și are loc telefonic, pe Whatsapp sau pe Zoom, în funcție de preferință.

La prima sesiune se stabilește un obiectiv, după care împreună cu coach-ul vezi de unde trebuie să pleci, respectiv care este situația financiară actuală, și ce pași ai de făcut pentru a-ți atinge acest obiectiv.

În cea de-a doua sesiune se verifică dacă ai făcut acele acțiuni, dacă obiectivul a rămas același, dacă acțiunea pe care ai făcut-o era prea mare sau prea mică pentru ceea ce ți-ai propus și se face un plan pentru perioada următoare.

Dă-ne exemple de situații în care ne putem afla, iar coachingul financiar ne poate ajuta.

Corneliu Ionescu: Beneficiarii programului Banometru se pot afla într-una dintre următoarele situații: nu au venituri suficiente, cheltuie mai mult decât își permit, au datorii prea mari si nu pot să le plătească, nu reușesc să-și administreze banii, nu reușesc să economisească.

Printre beneficiarii programului se mai numără și cei care se confruntă cu adicții de genul jocuri de noroc. Unii reușesc să le rezolve, însă, în unele cazuri, coachingul financiar nu este suficient, este nevoie de terapii suplimentare cu persoana respectivă, cu apropiații acesteia.

Sunt suficiente cele 4 sesiuni gratuite pentru a rezolva o anumită situație? Dacă e nevoie de mai multe?

Corneliu Ionescu: Majoritatea persoanelor care apelează la coachingul financiar în cadrul Banometru își rezolvă problemele în două sesiuni. Au înțeles ce au de făcut și nu mai au neapărat nevoie de susținerea coach-ului. Preferă să intre în comunitatea noastră pentru a continua acțiunile astfel încât să-și atingă obiectivul. Este posibil să revină cu feedback periodic către coach sau să revină în anul următor, dacă simt că au nevoie de suport în atingerea unui alt obiectiv, poate.

În situații speciale, pot fi desfășurate mai mult de 4 sesiuni. Și aici vorbim de persoane cu adicții sau care sunt într-o situație financiară foarte dificilă și nu reușesc să iasă din ea.

 

***
Acest articol este realizat în parteneriat cu platforma de sănătate financiară www.banometru.ro

***

Surse foto: www.pexels.com și www.facebook.com/banometru