Vorbeam în articolul de săptămâna trecută despre efectele dramelor de la Caracal asupra sănătății noastre emoționale, când ar fi bine să cerem ajutorul unui psiholog, ce schimbări poate face fiecare dintre noi, dar și despre cât de important este ca polițiștii, jandarmii, medicii, asistentele, profesorii, preoții să aibă și o instruire pe plan psihologic. Astăzi puteți citi continuarea interviului cu psihoterapeutul Diana Vasile, președintele Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei, despre trauma complexă.
Ce este mai exact trauma complexă?
Trauma complexă este o denumire care se folosește pentru a puncta faptul că o persoană a suferit experiențe traumatice multiple de devreme în viața ei, cam de la momentul concepției și în primii ani de viață, adică atunci când se formează și se dezvoltă cel mai mult structurile psihice. Apare o traumatizare complexă atunci când multe dintre procesele psihice nu se mai pot dezvolta firesc și persoana nu poate să mai aibă o funcționare naturală sau autoreglatorie. Astfel apar multe complicații în dezvoltarea ei ca identitate, adică cine este ea, cum se manifestă și asta duce mai departe la o mulțime de dificultăți de adaptare.
Tulburările alimentare și dependențele grave pot avea la bază traumatizarea complexă
Ce alte semne mai sunt, în afară de dificultăți de adaptare?
Sunt și momente de disociere patologică, sunt manifestări pe care noi în general le punem pe seama oamenilor nebuni. Vedem o astfel de persoană și spunem: e nebună, las-o în pace. Cam acolo începem să ne punem problema că ar exista o traumă complexă. Și tulburările borderline sunt văzute ca efecte ale traumatizării complexe, la fel tulburările de identitate, adică cei care manifestă în perioade diferite de timp diferite tipuri de personalități. Aceasta este cea mai severă. Mai există uneori tulburările alimentare, care pot avea la bază traumatizarea complexă. Și adicțiile complicate pot apărea din această cauză.
Și ai aceste manifestări dintotdeauna sau e un moment când se declanșează?
Nu, tocmai pentru că traumatizarea complexă presupune perturbarea mecanismelor de dezvoltare, ele apar treptat, e ca o complicație care apare de devreme și se accentuează, se accentuează, până la maturitate.
Semnele traumei complexe: ticuri, obsesii, te pierzi, nu ești eficient
Deci până să ajungi la manifestările de care spuneai mai devreme ai niște semne mai simple, mai ușor de trecut cu vederea?
Da, apar bizarerii, apar ticuri, obsesii, momente de disociere, te pierzi, nu mai ești atent, nu mai ești eficient în ceea ce faci. Există un anumit curs pe care cercetătorii încearcă să îl stabilească acum, ca să vedem când putem avea traumatizare complexă și când e o patologie asociată, pentru că aceste manifestări se pot asocia cu diverse tipuri de boli și atunci nu se poate face ușor distincția între efectele post-traumatice și patologia fizică. De asemenea un alt element este faptul că aceste persoane cu traumatizare complexă de obicei se află într-un mediu care presupune interacțiune bazată pe stres și violență.
Uneori aceste persoane se descriu așa: “eu sunt câteodată o persoană foarte bună și altădată zici că am un monstru în mine”. Această separare a binelui și răului într-o persoană indică faptul că există o traumatizare complexă. Traumatizarea simplă înseamnă „sunt în general bine”, apoi dacă apare un eveniment traumatic (un accident de mașină, o agresiune, o pierdere etc.), am manifestări ale acestei experiențe, dar după un timp viața mea se așează la loc și revin la o funcționare normală. Cu toate acestea, în urma unei traumatizări simple pot apărea complicații care duc la ceea ce numim traumatizare complexă, mai ales dacă persoana trece printr-un număr mai mare de evenimente traumatice sau acestea durează mult timp.
În traumatizarea complexă nu e așa, pentru că evenimentele traumatizante întâmplându-se de devreme și, cel mai important, apar în relațiile de atașament, adică cu cei care teoretic au grijă de tine, deci nu mai poți să spui „eu am fost bine înainte și acum mi-e rău”. Senzația este „niciodată nu m-am simțit bine, niciodată parcă n-am fost eu” sau „așa sunt eu, rău/rea”, „așa sunt eu, ciudat/ciudată” – pentru că de fapt identitatea mea a fost rănită de foarte timpuriu.
De ce anume au nevoie aceste persoane ca să se vindece?
De un mediu cât mai puțin agresiv, cât mai puțin stresant, terapeuții să fie persoane de ajutor foarte suportive și competente, iar lucrul psihologic să fie pe termen lung.
Trauma complexă și tulburările disociative: conferință internațională cu invitați de renume
Există specialiști sau programe în România pentru aceste persoane cu traume complexe?
În mod izolat. Nu sunt consistente. Acesta este și motivul pentru care noi chemăm specialiști din străinătate și dorim să formăm specialiști care să înțeleagă acest fenomen și să poată crea la rândul lor în România toate platformele necesare.
Conferința Internațională de Psihotraumatologie va fi anul acesta în 2-3 octombrie, se va ține la Ramada Nord și exact cu această preocupare am venit în față, cu traumatizarea complexă. Pentru noi psihologii, dar și pentru psihiatri, este o mare provocare, tocmai din cauza dificultății diagnosticării, dar și a tratamentului, care este de lungă durată și complicat. Și atunci am invitat trei specialiști care se ocupă cu aceste aspecte în țara lor, cu rezultate foarte bune, eficiente. Avem 3 invitați din Olanda: Ad de Jongh, Suzette Boon și Carlijn de Roos.
Ei o să ne vorbească despre ce înseamnă traumă complexă, ce înseamnă tulburare disociativă, care sunt caracteristicile manifestărilor și care este maniera de tratament pe care o putem folosi. Se va pune accentul pe EMDR.
Ad de Jongh a mai fost în România și a avut un workshop extraordinar. El a și revoluționat metoda EMDR si tratamentul în sine și ne-a ajutat și pe noi să ne îmbunătățim activitatea terapeutică, așa că abia îl așteptăm. La fel și pe colega sa Carlijn, care vorbește despre terapia cu copiii, iar la noi e mare, mare nevoie să ajutăm copiii traumatizați. Suzette Boon a mai fost si ea in România si se bucură să revină să ne învețe din bogata sa experiență practică.
Acest eveniment se adresează doar specialiștilor?
Nu neapărat. Psihologii, psihiatrii și asistenții sociali sunt primii care beneficiază de aceste informații, pentru că lucrează în mod direct cu aceste persoane, dar sunt utile pentru orice profesor, orice persoană care contribuie la politicile de sănătate sau care lucrează în instituții care vizează ajutorarea oamenilor. De asemenea cei care au în familie persoane diagnosticate pot să fie interesate de aceste informații.
Dar nu vor fi termeni foarte complicați pe care oamenii obișnuiți să nu îi înțeleagă?
Congresul este totuși de specialitate, se adresează în primul rând specialiștilor, dar de regulă oamenii care sunt afectați în mod direct s-ar putea uneori să fie mai informați decât un specialist care nu s-a ocupat încă de astfel de probleme.
***
Găsiți mai multe informații despre Conferința Internațională de Psihotraumatologie aici.
Surse fotografii: pexels.com, istt.ro
