Dr. Victor Titirez a terminat Facultatea de Medicină în 2003. A urmat 6 ani de rezidențiat la Institutul Oncologic Fundeni, după care a ales să plece în Marea Britanie. Acolo s-a specializat în chirurgia oncoplastică și reconstructivă a sânului, iar după aproape 9 ani de practică la englezi, s-a reîntors în România. Speră să se acomodeze cu sistemul de aici, iar pentru asta și-a format o echipă care urmează protocoalele din Marea Britanie.

Sunt multe diferențe atât în abordarea medicilor, cât și referitor la educația pacientelor. Acolo nu există atâtea concepții greșite cum sunt la noi (de exemplu că biopsia face mai mult rău decât bine sau că trebuie făcută mastectomie ca să scapi de cancer), acolo medicii sunt obligați să facă niște cursuri la care învață cum să dea o astfel de veste unei paciente, acolo nu ți se spune direct, fără empatie: ai cancer, mai ai 3 luni de trăit. Sigur că nici la noi nu se întâmplă întotdeauna așa, dar nici puține nu sunt cazurile acestea. Și apropo de cât mai ai de trăit, l-am întrebat pe dr. Titirez ce caz l-a uimit cel mai mult și mi-a povestit despre o pacientă care primise diagnosticul, i se făcuse mastectomie, dar la scurt timp a făcut metastaze hepatice.

„În mod normal probabil atunci i-am fi spus că metastazele hepatice au un prognostic foarte rezervat, că ne așteptăm la 1-2 ani cel mult. Și ne-am fi înșelat!”

S-ar fi înșelat, pentru că femeia trăia și la 15 ani de la diagnostic. Iată că există șanse, chiar există! Cu cât cancerul este mai avansat, cu atât ele scad, este adevărat, dar nu sunt egale cu zero. Iar dacă este diagnosticat precoce, statisticile arată că rata de supraviețuire la 5 ani este de 95%. Chiar vă recomand să citiți povestea Irinei Filip, pe care am scris-o de curând în cadrul campaniei „Supraviețuitoarele„, derulată de Regina Maria.

Este povestea unei femei care a fost diagnosticată la 47 de ani. Au trecut 14 ani de atunci și chiar dacă buletinul arată că are 61 de ani, se simte mai plină de viață decât înainte, iar prioritățile sunt altele. Practic, acest diagnostic i-a schimbat viața în bine: acum ea este pe primul loc. Puteți citi povestea integrală aici, iar dacă știți pe cineva care duce sau a dus o luptă cu cancerul, vă invit să intrați aici și să scrieți povestea supraviețuirii, pentru ca tot mai multe femei să descopere cheia curajului, a optimismului și a reușitei.

Acum vă las cu interviul pe care l-am făcut cu dr. Victor Titirez. Deși îmi propusesem să vorbim 10 minute, am ajuns la aproape 30 și am mai fi stat, dar nu am vrut să luăm din timpul pacientelor:) Sub interviu am scris pe scurt subiectele pe care le-am abordat și minutul de la care am vorbit despre ele, ca să vă fie mai ușor să ajungeți la ce vă interesează mai mult.

• Diferențe Marea Britanie – România în abordarea cancerului la sân și în educația pacientelor – de la 00:30
• Depistare precoce: când se recomandă mamografie, când ecografie, autopalpare (trebuie făcută lunar, la mijlocul ciclului menstrual) – de la 02:30
• Ce faci când există o suspiciune? Încotro o iei? (aici vorbește și despre rezultatul la biopsie, care în echipa dumnealui vine într-o săptămână) – de la 06:40
• Cât de important este să aflăm și poveștile pozitive („Doamnele trebuie să își schimbe mentalitatea aceasta: cancerul nu mai este egal cu sfârșit. Este o luptă, luptăm împreună, dar la sfârșitul acestei lupte avem rezultate foarte bune.”) – de la 09:30
• Când se recomandă mastectomie și când o operație în care se scoate doar tumora? („Din punct de vedere al supraviețuirii, ori că facem tratament conservator, ori că facem mastectomie, este exact același lucru. Ele au aceeași supraviețuire. Deci nu înseamnă că dacă mutilăm o pacientă, i-am oferit o șansă mai bună de a trăi. Nu, este fals.”) – de la 11:00
• Dacă ai cancer la un sân e mai sigur să faci mastectomie la amândoi? – de la 12:00
• Concepție greșită: dacă se face biopsie se împrăștie cancerul (în Marea Britanie nu ai voie să operezi fără să ai biopsia făcută, dar la noi nu există ghiduri; mai vorbește despre ganglionii axilari – când se face tehnica ganglionului santinelă, când se face limfadenectomie axilară)- de la 13:00
• Când se recomandă chimioterapie, de ce e important să se facă teste genetice care să arate dacă are sau nu rost să faci chimioterapie – de la 16:10
• De ce o pacientă cu o stare psihică bună are șanse mai mari de vindecare – de la 19:30
• Cum se comunică un astfel de diagnostic: în Marea Britanie medicii sunt obligați să facă niște cursuri, unde învață cum să îi spună unei paciente că are cancer: „Se cheamă Breaking Bad News. Trebuie să știm cum să le spunem, să arătăm empatie, să fim umani la urma urmei.” – de la 21:30
• Poate un medic să spună, după ce vede rezultatele, cât mai are de trăit o persoană? – de la 23:30
• Povestea unei paciente supraviețuitoare, deși avea metastaze hepatice – de la 24:45

***

Acest articol face parte dintr-o campanie Regina Maria de conștientizare a cancerului la femei: potrivit Institutului Oncologic Bucuresti, anual, în România, sunt aproape 6.000 de cazuri noi de cancer la sân. Diagnosticat precoce, acesta foate fi tratat. De aceea controalele medicale periodice sunt foarte importante.