Anul acesta a fost tare haios de câte ori discutam cu cineva despre vacanță, pentru că de obicei persoana respectivă pleca în Grecia, Spania, Turcia, iar noi… la Buzău! 🙂 Mai exact, la Sărata Monteoru. Nu suntem din Buzău, dar am ajuns la destinația aceasta pentru că aveam nevoie de câteva zile liniștite undeva aproape, adică să ne urcăm în mașină și să ajungem în 2, cel mult 3 ore. Mă simțeam atât de obosită psihic încât aveam nevoie să merg într-un loc cu liniște și care să aibă cât mai multă verdeață, să fie în natură. Și mâncare sănătoasă, bineînțeles! Asta era tot ce îmi doream.
Eu am pe telefon o listă cu pensiuni și locuri în care îmi doresc să ajungem, iar Buzăul era acolo de ceva timp, cu două locuri: stațiunea Sărata Monteoru (aici aveam pe listă două pensiuni: “Tara Luanei” și “Casa cu Tei”) și la Hadar Chalet. Totul era rezervat în iulie și august, dar am avut noroc să găsesc totuși ceva: la Casa cu Tei erau disponibile doar trei nopți, de duminică până miercuri, iar la Hadar Chalet următoarele două, adică de miercuri până vineri. Era clar că așa a fost să fie, deci nu am stat pe gânduri și am făcut rezervările. Aș fi vrut să stăm într-un singur loc, dar având în vedere că erau în același județ și că îmi doream de mult să ajung la ambele, am rezervat. Și ca să vedeți că nimic nu e întâmplător, am aflat apoi că fetele de la Naked PR organizau o tabără de antreprenoriat care ghici ce? Începea joi și se termina duminică, adică fix înainte de vacanța planificată la Buzău. Și mai mult decât atât, summer camp-ulul era lângă Iași, deci drumul de întoarcere trecea prin Buzău. Uite cum s-au aranjat toate și am avut în total 8 zile petrecute în țara noastră frumoasă.
Pensiunea din mijlocul unei păduri cu tei
De la pensiunea “Casa cu tei” nu aveam nicio așteptare. Văzusem poze pe site, nu eram foarte încântată de cum arătau camerele, dar m-am dus cu inimă deschisă, mai ales că nu sunt deloc fițoasă, nu trebuie să fie lux acolo unde merg. Sigur că îmi plac și locurile scumpe, decorate cu gust, camerele mari și băile luxoase (cui nu-i plac?), dar dacă e nevoie să merg într-un loc obișnuit o fac, nu am nicio problemă, important este să fie curate așternuturile și băile. Dacă este curățenie sunt liniștită. Până la urmă nu mă duc să stau în cameră, iar la “Casa cu tei” chiar erau destule locuri unde să pot sta afară: piscină cu apa sărată, multă verdeață, o livadă cu pomi fructiferi, pensiunea este practic în mijlocul unei păduri cu tei, iar proprietarii au pus și hamace în pădure. Apropo, ador hamacele! Țin minte că așa am descoperit această pensiune pe internet acum 2-3 ani, căutând un loc care să aibă hamace 🙂 (din păcate nu am găsit prea multe…)
Camerele
Când am ajuns acolo am fost plăcut surprinsă de băi. Erau renovate recent și arătau chiar foarte, foarte bine. Și camerele arată în realitate ceva mai bine decât în poze. Sunt mici, ce-i drept, dar așternuturile sunt curate, deci eram chiar mulțumită! A doua zi urma să ne mutăm într-o cameră care să aibă și balcon (ca să fiu pe deplin mulțumită), dar recunosc că ne-am cam supărat când ne-am mutat și am constatat că era chiar deasupra bucătăriei restaurantului și tot mirosul venea în cameră. În plus, ușa de la balcon nu avea plasă de țânțari, deci am rămas în prima cameră. A! Mai este un dezavantaj: doar camerele de la mansardă au aer condiționat, celelalte nu, dar sincer la 140 de lei pe cameră (cu mic dejun inclus) chiar erau niște condiții foarte bune! Noi am stat într-o perioadă cu temperaturi peste 30 de grade, a fost foarte cald, dar noi rezistăm bine la căldură, deci nu a fost chiar așa problemă. Țineam mereu geamul deschis și era ok (avea plasă de țânțari). Mai apoi am și stat puțin de vorba cu proprietara pensiunii și mi-am dat seamă că oamenii chiar nu sunt rău intenționați, dimpotrivă! Știu perfect ce mai este de îmbunătățit, dar fac și ei ce este mai urgent. Eu chiar m-am regăsit în ce îmi povestea: și eu știu exact ce aș putea îmbunătăți la site sau la emisiune, dar nu am cum să le fac pe toate o dată, pur și simplu nu am cum. La fel și ei.
Piscina cu apă sărată
Multe bile albe din partea mea sunt și datorită piscinei cu apa sarată în mod natural. Recunosc că mie mi-a plăcut pentru că mă ținea la suprafață 🙂 și pentru că este o priveliște minunată de acolo de sus, dar această apă are și o mulțime de proprietăți benefice pentru persoanele cu probleme ginecologice sau afecțiuni ale sistemului osos ori nervos periferic, conform informațiilor de pe site (aici).
Mâncarea
Dacă în privința camerelor chiar a fost totul bine, pentru noi cel mai mare dezavantaj a fost mâncarea. Restaurantul are două meniuri: unul vast, cu multe preparate, printre care pește, destule salate și garnituri și unul scurt, “de urgență”, cum îi spune proprietara. Din lipsă de personal se întâmplă ca în unele zile să fie acest meniu scurt. La noi în 2 din 3 zile a fost acesta și nu prea aveam opțiuni, pentru că majoritatea preparatelor sunt pe bază de carne în acest meniu. Noi am găsit niște variante mai sănătoase de două ori: o dată am mâncat ciorbă de văcuță (mai erau de burtă și pui, deci nimic doar cu legume) și cartofi la cuptor cu mărar alături de o salată de vară. A doua zi am cerut ciorbă de văcuță, dar fără carne, doar cu legume, iar la felul doi am luat mămăliguță cu brânză și smântâna. Ionuț a luat carne la garniță, dar vara chiar nu putem consuma carne aproape la fiecare masă, două-trei zile la rând. Iarna poate fi o excepție, dar vara în niciun caz.
Micul dejun nu era bufet suedez, ci fiecare persoană primea o farfurie cu ou ochi, iaurt, brânză, salam sau crenvurști, jumătate de roșie, unt și dulceață. Mult prea multe combinații pentru mine, plus că salam sau crenvurști chiar nu mai mănânc absolut deloc de câtiva ani. Ce am făcut? În prima dimineață i-am rugat să îmi mai aducă roșie, așa că am mâncat un ou ochi alături de roșii, deci a fost perfect! În următoarele două dimineți am întrebat dacă se poate să primesc fructe în loc de acel mic dejun și da, am primit pepene roșu, pepene galben, caise. Ba chiar am cerut pepene și într-o după-amiază, contra cost bineințeles, dar nu au acceptat bani, mi l-au oferit din partea casei. Oamenii chiar erau mereu dispuși să ajute, trebuia doar sa întrebi.
Incă un mare plus la băuturi – există în meniu limonadă inclusiv cu ghimbir și chiar este sănătoasă: lămâia se stoarce sub ochii tăi, se adaugă ghimbir ras, miere, apă și gata! Mai există un sortiment cu mentă și busuioc, iar plantele aromatice sunt proaspăt culese din grădină și asta mi-a plăcut foarte mult!
Pentru cină am mers la “Tara Luanei” și la “Caprice”, tot în Sărata Monteoru. La “Tara Luanei” am ales un orez cu legume alături de salată de vară, iar Ionuț o saramură de crap cu mamaliguță. Mie mi s-a facut pofta și de clătite, dar abia am putut termina una singură, pentru că mi s-a părut foarte dulce. Așa e când mănânci zahăr extrem de rar – organismul nu mai vrea, spune singur “stop”.
La restaurantul Caprice am ales un preparat cu ardei, brânză și roșii în vas de lut, iar în loc de pâine am luat o mămăliguță. Nu mi s-a părut extraordinar. Sincer, Ionuț a ieșit mai bine cu niște coaste de porc la grătar alături de salată asortată :))
În concluzie, chiar dacă nu sunt foarte multe variante sănătoase de mâncat la “Casa cu tei”, pentru câteva zile soluții există. În plus, restul facilităților compensează, mai ales dacă mergeți în sezon, când puteți sta și la piscină. Noi cu siguranță ne vom întoarce acolo, mai ales că din București se ajunge la Sărata Monteoru în mai puțin de 2 ore.
Dacă sunteți curioși cum a fost în a doua parte a vacanței, la Hadar Chalet, puteți citi aici.
