Categorii
Sănătate Sănătate emoțională

Postările de pe social media pot dăuna sănătății oamenilor

Săptămâna trecută am fost la Instacamp, un eveniment dedicat Instagram-ului, cu foarte multe informaţii utile pentru cei care folosesc această rețea, iar pe lângă toate sfaturile practice mi-a plăcut mult ce a spus Vali Bărbulescu la final: “Căutaţi respect, nu atenţie. Durează mai mult”. Pe mine m-a pus pe gânduri și am realizat că are dreptate. Poate că nici nu ne dăm seama, dar postările noastre de pe social media au de multe ori în spate nevoia de atenţie, la care tânjim de mici, din copilărie.

Haideţi să ne gândim la asta, să conștientizăm dacă așa este şi să învăţăm apoi să ne dorim mai degrabă respect, așa cum spunea Vali, dar în același timp să ne dorim să inspirăm oamenii și să îi educăm prin intermediul postărilor noastre.

Din punctul meu de vedere e nevoie de mai multă responsabilitate în social media: atunci când vrem să postăm ceva, fie că este pe Facebook, Instagram sau YouTube, fie că avem 10 urmăritori sau un milion, haideți să ne gândim dacă nu cumva acea postare poate face rău cuiva, pentru că da, putem face rău prin ceea ce postăm.

Eu cred că există două situații importante în care se poate întâmpla asta:

1. Putem face rău dacă postăm produse ori acţiuni care te îmbolnăvesc la propriu, din punct de vedere fizic. Mă refer la fumat, la băut alcool, la solar, la toate alimentele nesănătoase: băuturi carbogazoase, dulciuri, fast food, produse procesate în general.

Am văzut recent un cântăreţ celebru care postase un video în care cânta una dintre melodiile lui în timp ce trăgea din ţigară non stop, cântăreţ care e urmărit în special de puştime, deci toţi copiii care se uită la el ce înţeleg? Că e cool să fumezi. Nu mai spun de noile dispozitive, cu tutun încălzit, care sunt peste tot, şi în reclame outdoor, şi pe social media, promovate de bloggeri sau vedete. Chiar am vorbit despre țigările cu tutun încălzit în emisiunea Tinerețe fără bătrânețe, cu medicul pneumolog Magdalena Ciobanu. O să postez curând interviul despre efectele acestor țigări asupra sănătății și nu doar asupra celor care le folosesc, ci și a celor din preajmă, a fumătorilor pasivi, care de multe ori sunt copii!

Vă rog eu din suflet să vă gândiţi de două ori înainte să postaţi poze sau video-uri în care beți băuturi carbogazoase, mâncați hamburgeri de la fast food, aripioare picante, cartofi prăjiți, mic dejun cu cereale pline de zahăr și aditivi, mezeluri, caramele sau alte produse care ne îmbolnăvesc. Gândiţi-vă la copiii care vă urmăresc, pentru că sunt foarte, foarte mulţi şi vor dori şi ei ce văd la voi. Gândiți-vă de două ori înainte de a accepta să faceți reclamă unui produs și mai ales informați-vă, dar nu numai dintr-o sursă, adică producătorul care își laudă produsul, ci din cel puțin 3 surse. Întrebați un medic dacă e într-adevăr așa cum zice clientul.

Nu spun să nu mai posteze sau să nu mai mănânce nimeni hamburgeri sau cartofi prăjiți. Nu spun nici să ascundeţi ce mâncaţi sau să postaţi avocado în loc de hamburger, nu. Şi eu mănânc burgeri din când în când, dar în primul rând mănânc rar şi în al doilea rând aleg nişte variante mai sănătoase. Și eu mănânc cartofi prăjiți (extrem de rar, ce-i drept) și poate pun pe stories, dar una e să postezi mereu acest tip de alimentație și alta e din când în când. Nimeni nu zice să fim obsedați de alimentația sănătoasă. Important este echilibrul, dar dacă tu ai un stil de viață total nesănătos și mereu postezi asta, atunci nu mai e ok. Cine mănâncă nesănătos e liber să o facă, e alegerea lui, e sănătatea lui în joc, dar haideţi să nu îi influenţăm şi pe alţii să mănânce aşa.

Sunt și persoane care se laudă că au un stil de viață sănătos și că asta promovează, dar de fapt au contracte (pe bani!) cu companii de țigări, mezeluri pline de tâmpenii (sunt și mezeluri ok, dar nu la astea mă refer) sau alte produse care nu au ce căuta într-un stil de viață sănătos. Sigur că și „urmăritorii” trebuie să fie atenți pe cine urmăresc, adulții pot face asta, dar copiii nu știu să facă diferența.

Și vă rog mult gândiți-vă de două ori înainte de a posta video-uri sau poze la volan. Fără să vă dați seama transmiteți urmăritorilor mesajul că e ok să faci și altceva la volan în afară de a fi atent la condus, iar astfel se pot întâmpla accidente grave. Chiar acum mi-am amintit de un video pe acest subiect, așa că îl adaug aici. Vă rog din suflet să vă uitați:

Și dacă sănătatea oamenilor care vă urmăresc nu este atât de importantă, gândiți-vă măcar la copiii voștri. V-aţi dori ca fetiţa sau băieţelul vostru să fie influenţat pozitiv sau negativ pe Facebook, Instagram, YouTube? Nu poţi să îi interzici unui copil din ziua de azi să stea pe reţelele de socializare, așa că va avea acces la un fenoment la care și voi ați contribuit.

2. Putem face rău și din punct de vedere psihic, emoțional, dacă postăm numai şi numai poze minunate şi fericite, de la evenimente, de la restaurante, din vacanţe. Practic pe social media pare că avem o viaţă perfectă, iar asta îi afectează pe cei care nu au, adică pe toţi, pentru că nimeni nu are o viaţă perfectă.

Eu am fost puțin şocată la începutul anului când am făcut o postare pe Facebook în care spuneam că nu sunt deloc bine din punct de vedere psihic. Am fost şocată de numărul de persoane care mi-au dat mesaje să mă întrebe ce am păţit, de oamenii care m-au sunat ori care l-au sunat pe soţul meu să îl intrebe ce am, pentru că „are de toate, de ce nu se simte bine?”. Până şi oameni apropiaţi, care mă cunosc personal, credeau că eu am o viaţă ca în poveşti. Nu, nimeni nu cred că are o astfel de viaţă și e absolut normal să ai și zile mai grele.

Am zis atunci că o să mai scriu postări când nu sunt bine, dar am observat că îmi e foarte greu să fac asta… Îmi e foarte greu să împărtăşesc cu atâţia oameni fricile, tristeţile, vulnerabilităţile mele, dar uşor, uşor o voi face. De altfel am scris un articol într-o perioadă în care eram jos din punct de vedere emoţional. Este despre cum mă ajută pe mine plânsul să mă eliberez şi să mă vindec. Îl găsiţi aici.

Voi mai împărtăși momentele mele grele, vă promit, mai ales că am primit această provocare şi de la colega mea Dana Gonţ, care a scris un articol despre asta: Masca noastră cea de toate zilele. Cam asta facem pe social media: ne punem o mască, iar masca asta îi afectează pe cei care ne urmăresc. Haideţi să fim autentici şi să împărtăşim atât bune, cât şi rele, mai ales că astfel îi putem ajuta pe cei care ne citesc. Vă las aici mesaje primite când am făcut postarea de care vă spuneam, ca să vedeți că astfel chiar îi putem inspira pe oameni:

Îți mulțumesc, Izabela, pentru că ți-ai dat voie să ne arăți și acestă trăire a ta, de altfel umană. Trăire pe care o avem cu toții, însă puțini avem curajul să o arătăm și celorlalți.

Viața este traită în realitate, nu pe FB, iar în realitate avem parte de tot mixul de emoții și stări… Faptul că trăiești așa ceva și că împărtășești te face să fii vie și reală 🙂 

Izabela, draga mea, eu am avut tupeul să arăt și când nu mă simt bine, chiar și cu foto, doar ca să le demonstrez oamenilor că se pot ridica din orice. 

Sigur că nu mă refer la a începe să ne plângem de orice. Spun doar să analizăm puțin postările pe care le facem în social media și să vedem dacă toate sunt happy, happy, joy, joy. Dacă da, atunci poate ar fi cazul să mai postăm și când avem momente grele.

„Ca să poţi face social media, trebuie să iubeşti oamenii”

E nevoie, așadar, de mai multă responsabilitate în social media, dar şi de iubire, aşa cum minunat a spus Valentin Vesa tot la Instacamp: “Ca să poţi face social media, trebuie să iubeşti oamenii.”

social media 2

 

Categorii
Copii

Prof. dr. Mihai Jianu, ortoped pediatru: Încălțămintea trebuie să mimeze mersul desculț

Prof. dr. Mihai Jianu: Din 1000 de consultaţii, nu găsesc 2 copii bolnavi!

Duminica trecută am avut bucuria să îl revăd pe prof. dr. Mihai Jianu, ortoped pediatru, şi nu l-am lăsat să plece din studio-ul emisiunii până când nu am clarificat multe dintre întrebările părinţilor când vine vorba despre încălţămintea potrivită pentru copii, platfus, picioare în X, paranteza, înfăşatul bebeluşilor sau folosirea mai multor scutece pentru a preveni displazia de şold. Interviul video integral este la finalul articolului. Prof. dr. Mihai Jianu este medic primar chirurgie și ortopedie pediatrică de 40 de ani, timp în care a consultat aproape 250.000 de copii.

„Acum 40 de ani când am început eu meseria nu veneau mamele pentru lucrurile cu care vin acum. Aveau flerul că nu are nimic. Acum toată lumea se informează de unde nu ar trebui să se informeze, toată lumea da sfaturi și părintele începe să devină din ce în ce mai “responsabil”. Și mai e o treabă: înainte aveau 3-4 copii. Acum au unul singur și se uită cu lupa la el!” (prof. dr. Mihai Jianu, ortoped pediatru)

Paranteza și picioarele în X la copii, motiv de îngrijorare?

Care este aspectul normal al picioarelor copiilor? Mulţi părinţi se tem să nu aibă paranteză sau picioare în X.

Trebuie de la bun început specificate niște lucruri normale care de multe ori sunt confundate chiar de medici cu niște anormalități. La naștere copilul are genunchii în paranteză! Până la vârsta de un an și jumătate paranteza este normală. După un an și jumătate apar treptat genunchii în X, cu valori normale de 170-177 de grade, atât la genunchi, cât și la cot. La sexul feminin X-ul este mai mare.

Şi pentru că există o teamă ca cei mici să nu fie crăcănaţi există un obicei de a înfăşa strâns bebeluşii. Este sau nu recomandat?

Nu are nicio legătură înfășatul cu picioarele crăcănate, ci dimpotrivă, face foarte mult rău, nu are niciun beneficiu. Acum au început lucrurile s-o ia în direcția opusă: se pun 2-3-4 scutece, care iarăși este extrem de dăunător. Normal este ca picioarele să stea ușor depărtate. Astfel capul femural stă bine centrat în locul lui în bazin. În momentul în care picioarele sunt apropiate și înfășate e tendința de a ieși capul femural. La copiii normali nu se întâmplă nimic. La cei care au predispoziție spre displazie, spre luxație de șold, se agravează, de asta e dăunător.

„Piciorul plat este o psihoză românească!”

Se mai tem părinţii de ceva: de piciorul plat. Este aceasta o afecţiune?

Piciorul plat nu este o afecțiune! Piciorul plat este o psihoză românească! Colegii mei din Franța râd când le spun că noi nu făceam armata dacă aveam acest diagnostic. Nu mai spun că și diagnosticul este greșit la noi.

Aproape principala cauză pentru care vin părinții la medic este să nu aibă platfus. Până la 4 ani nu punem diagnosticul de platfus, pentru că toți au grăsime în talpă și talpa e dreaptă!

De la naștere toți copiii au glezna foarte moale, așa numitul talus valgus, care e interpretat acum din ce în ce mai mult ca ceva patologic. Nu e patologic. La 98-99% dintre copiii care au această gleznă foarte moale și laba piciorului vine în spate spre gambă este o normalitate, cum le spun eu la părinți: este în fișa postului copilului mic care încă nu a mers. În momentul în care începe să meargă, glezna începe să se întărească. Din momentul acela trebuie făcută o specificare referitor la debutul mersului. Copilul trebuie să învețe să meargă desculț sau cu ciorapi, nu cu încălțăminte. După ce a stat 9 luni în uter, a mai stat un an culcat pe spate, nu are nicio noțiune de mers și atunci fiecare copil din lumea asta învață mersul pe cont propriu, pe rodajul lui propriu, care se finalizează la 5-6 ani. Până atunci sunt imperfecțiuni, marea majoritate merg cu vârfurile în interior, mai rar în exterior, cu unul sau cu amândouă, pentru o bază mare de susținere.

Sau pe vârfuri – şi aceasta este o teamă a părinţilor.

Nu înseamnă absolut nimic, este o imaturitate a aparatului locomotor care se vindecă, se corectează la toți. Există o afecțiune extrem de rară în care tendonul lui Ahile, din spatele gambei, este scurt, gros și retractat și copilul acela niciodată nu poate să pună talpa jos pentru că tendonul este foarte scurt. E o boală foarte rară. Medicul la consult trebuie să vadă cât de flexibil este, laba piciorului trebuie să vină flectata la 90 de grade pe gambă și chiar mai mult. Dar toți merg pe vârfuri, învață de la sine, nu trebuie să le spunem să pună toată talpa jos. Ei pot merge pe vârfuri doar pe suprafețe dure: parchet, linoleum, beton. Pe nisip, pe iarbă nu pot să meargă pe vârfuri și dacă nu vrem să așteptăm până la 3-4-5 ani când se corectează de la sine, putem să punem copilul pe nisip acasă, în parc, la mare o săptămână sau două și copilul e obligat să pună toată talpă jos, că nu poate să stea mai mult de o secundă pe vârf. În acest timp se șterge informația care este pe creier care îl pune să stea așa. Kinetoterapia nu are niciun efect, pentru că nu mușchiul este de vină, ci stereotipul, automatismul care îl pune pe el să stea așa.

ortoped pediatru 2

Cum alegem încălțămintea potrivită pentru copii

O altă problemă este alegerea unor pantofi potriviţi. Cum ar trebui să fie o încălțăminte bună pentru copii?

Încălțămintea s-a descoperit acum 6000-6500 de ani. Înainte oamenii umblau desculți. Încălțămintea are un rol de protecție față de mediu, așa a apărut, pentru a se proteja de zăpadă, nisip fierbinte, mărăcini. Noi nu mai putem umbla desculți la serviciu, așa că încălțămintea trebuie să mimeze mersul desculț și sunt importante două caracteristici: să fie ușoară și cu talpa flexibilă.

Și ca înălțime?

Poate să fie oricât de înalt, în special iarna, să nu între zăpada, noroiul, dar să nu țină glezna.

La noi este înrădăcinat obiceiul „sa țină glezna”. Dacă ține glezna, nu se mai întărește niciodată! Copilul a stat 9 luni în uter și un an pe spate. Când îi vine și lui puțină energie și începe să meargă, noi îi punem în picioare clăpari. E greu să îi care și în al doilea rând nu poate să ruleze talpa ca atunci când este desculț. Acestea îngreunează mersul și favorizează apariția de platfus.

Se mai întâmplă ceva acum, care e malpraxis curat: medici care recomandă încălțăminte și în casă! Tot timpul piciorul să fie imobilizat! E ca și cum i-ai pune gips sau ciment sau beton non-stop la picior! Încălțămintea pentru copii e o mare sursă de profit!

Cizmele de cauciuc sunt recomandate?

Sunt foarte bune, dacă au talpa flexibilă.

În interviul pe care l-am realizat la emisiunea Tinerețe fără bătrânețe, reputatul ortoped pediatru Mihai Jianu analizează mai multe perechi de încălțăminte pentru copii. Veți vedea exemple de pantofi, sandale și cizmulițe potrivite pentru copii, dar și care fac rău. De asemenea, veți afla când sunt recomandate talonetele și de ce sunt folosite greșit de cele mai multe ori. Vă invit să îl urmăriți:

Această pagină web folosește cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe

Această pagină web folosește cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe