Autor: Izabela Pănescu

Bună! Eu sunt Izabela, un om simplu, ca și voi. Până la 22 de ani am avut un stil de viață total dezechilibrat, dar ușor, ușor am făcut schimbări, iar acum, la 36 de ani, am un corp sănătos.

Lucrez în televiziune de 16 ani: am început la ProTV și am continuat la Digi24, unde realizez emisiunea de sănătate “Tinerețe fără bătrânețe” de aproape 11 ani. Tot despre sănătate comunic aici, pe site, dar și pe Instagram, Facebook, YouTube.

Pe scurt, inspir oamenii să se întoarcă la sănătate, simplitate, la natural și natură, fie că vorbim despre mâncare, produse de îngrijire, haine, amenajare casă, gânduri, emoții sau postări pe social media.

Categorii
Copii

Vacanța de vară: teme sau joacă?

 

Vacanța de vară este cea mai așteptată perioadă de către toți copiii. Nu e de mirare: vor să se joace în voie, fără grija temelor și a lecțiilor. Dacă ar fi după ei, nu ar învăța deloc. Părintii, însă, nu sunt de aceeași părere. Am discutat despre asta în emisiune cu Monica Bolocan, psiholog clinician de copii: îi lăsăm să se joace tot timpul, le facem program, astfel încât să includem și probleme la matematică, lectură, gramatică sau limbă străină? Cum găsim echilibrul?

Vacanța de vară: teme în joacă

Sunt părinți care își înscriu copiii la tot felul de activități, îi duc în tabere în care să învețe, nu să se relaxeze – unde e limita, cât de multe astfel de activități sunt benefice?

Spre final de an școlar copiii sunt deja sătui de lecții, nu mai pot, nu mai vor. 2-3 săptămâni de pauză totală sunt absolut suficiente astfel încât creierul să se reseteze, să își refacă acele rezerve de energie pentru a porni din nou cu plăcere pentru a învăța. Este suficientă o pauză de 2-3 săptămâni, pentru că apoi riscăm să intrăm într-o rutină și e mai greu să ieșim dintr-o nouă rutină decât să spunem stop la timp și să reluăm treptat rutina care ne interesează pe noi părinții.

Activitățile desfășurate în vacanța de vară

Cât să lucreze pe zi și cât să se joace?

Toată vacanța de vară e bine să aibă activități variate, dar dacă vorbim de lecții este important să facem împreună cu copilul un plan pe zile, pe săptămâni, pe teme, concret facem ca un orar. În fiecare zi avem de făcut: 5 probleme la matematică, de citit un capitol dintr-o carte și de scris un rezumat. Toate acestea acumulate nu trebuie să depășească jumătate de oră pentru copiii din ciclul primar, adică clasele 1-4 sau o oră pentru ceilalți. Și mai putem face un lucru: să stabilim că o zi facem teme, o zi pauză, astfel încât copilul să simtă și bucuria că are zile fără niciun fel de lecție.

Îi lăsăm să decidă și în ce parte a zilei să stabilim de la bun început?

Este important să nu stabilim ca și obiective timpul, adică faci lecții o oră pe zi, ci mai degrabă cantitative: 3 probleme la matematică, un capitol de citit, pentru că îi lăsăm copilului plăcerea de a decide în cât timp le face: poate unii copii le fac în 10 minute, alții în 30 sau își împart: 15 minute și 15 minute. Este dreptul lor să decidă și cu această ocazie îi lăsăm să și organizeze singuri timpul din vacanța de vară. Nu este bine să impunem nimic. Dacă reușim să implicăm copilul în aceasta decizie: cum planificăm, cât, cum, ce, el va accepta mult mai ușor să facă aceste lucruri pentru că este și decizia lui, deci pe jumătate rezistența este învinsă.

Soluții pentru copiii care uită de teme în vacanța de vară

Cum îi ajutăm să se autodisciplineze, să fie conștienți că au de făcut teme, să le facă cu drag și să nu le lase pe ultima săptămână?

Acest concept de autodisciplină este ca o umbrelă uriașă sub care intră foarte multe abilități pe care copiii mici nu le au încă. Începând cu 7-8 ani creierul începe să aibă aceste abilități de organizare, planificare, control, inhibiție, este acea funcționare executivă care se întâmplă până pe la 21 de ani, deci este nevoie de timp pentru ca creierul nostru să capete aceste abilități.

Cât de importantă este autodisciplina?

Bazele acestei abilități se pun devreme, cam în jurul vârstei de 3 ani de când copilul își conturează conștiința de sine și realizează că poate modifica activ lumea care îl înconjoară. Acești părinți care înțeleg devreme că trebuie să-și responsabilizeze copilul, să-l lase să câștige acele abilități de autonomie personală. Acei părinți vor avea un copil care la vârsta școlară este capabil să-și facă singur temele. Dacă ne hotărâm brusc în clasa întâi sau în clasa a doua că vrem să avem un copil responsabil în condițiile în care până atunci nu am depus niciun efort în acest sens, atunci ne asumăm acel lucru și o luam de la zero. Ne imaginăm că avem în față un copil de 3 ani și să ne comportăm ca atare. Orice sarcină complexă o împărțim în pași mici. Îi arătăm efectiv cum se face, îl punem să repete, stăm lângă el, îl ajutăm, la fel și la lecții, este exact același lucru. Pe măsură ce se automatizează aceste deprinderi, ne retragem treptat, și la un moment dat după un timp, minim 6 luni să avem un copil care măcar o parte din lecții să le facă singur.

În afară de teme, care ar trebui să fie activitățile copiilor în vacanța de vară?

Este important să schimbăm cumva mediul, nu stăm tot acasă și toată ziua ne uităm pe tabletă sau la televizor. Ar trebui copilul să plece undeva: la bunici la țară, într-o tabără, într-o excursie, în concediu cu părinții, oriunde, numai să schimbe mediul.

În loc de stimulare cognitivă care de obicei este în timpul școlii să mergem pe stimulare senzorială, adică joc în natură, activități artistice, orice activitate care solicită mai puțin funcțiile cognitive implicate de scris, citit, calcul matematic.

Conexiunea emoțională dintre părinte și copil

Cât de mult contează timpul petrecut cu părinții?

Sunt mai multe cercetări care spun că sunt câțiva factori critici de parenting. Unul dintre acești factori este timpul efectiv pe care îl petrecem cu copiii noștri, care înseamnă inclusiv atingerea, îmbrățișările, atenția, privitul ochi în ochi, faptul că suntem prezenți acolo trup și suflet. Acea conectare reală, emoțională pe care o am cu copilul. Acesta este timpul special.

Ce este timpul special și în ce constă?

Părinții se sperie când aud de timp special. Oricum petrec timp cu copilul, dar trebuie să se gândească că timpul acesta puțin pe care îl am la dispoziție 15-30 minute, să las deoparte telefonul, Facebook, TV, alte gânduri, să fiu prezent acolo, să mă tăvălesc pe jos dacă asta vrea să fac, să ne jucăm cum vrea el, foarte mult feedback pozitiv, să-l susțin în interesele lor. Îl las pe copil să conducă, să se simtă bine, nimic mai mult. Nu trebuie să fac artificii, să mă dau peste cap. Este foarte simplu.

Dacă cel mic nu are un comportament adecvat, care ar trebui să fie atitudinea părintelui?

Este foarte important să ne dăm seama de ce un copil nu are un comportament adecvat. În mod normal toți copiii își doresc să se joace cu părinții lor și atunci când se întâmplă ei sunt foarte fericiți. Dacă nu sunt fericiți, atunci am un semn de întrebare. Este extrem de important să știm de ce. Trebuie să am o atitudine înțelegătoare, pozitivă și foarte multă răbdare. Dacă eu îmi pierd firea în acel moment, s-a rupt legătura, nu ne mai putem conecta cu copiii. Trebuie să-l ajut să iasă din acea stare și să intre în starea mea de calm. Și dacă în timpul anului părinții sunt mult mai ocupați, perioada de vară chiar e potrivită pentru copii și atunci această conexiune poate să existe mai bine.

Secretul succesului stă în consecventă. Tot timpul putem sta cu el, nu numai vara. Și totuși 15 minute pe zi nu este foarte mult sau 30 min pentru copiii mai mari, dar este extrem de important și are beneficii pe care le vom vedea și le vom înțelege mai târziu la adolescență. Acei părinți care reușesc în prima etapa importantă a copilăriei să se conecteze emoțional cu copiii și să aibă o relație bună, vor culege roadele la adolescență. Acei părinți care nu vor reuși, abia atunci vor simți că este o prăpastie între ei și copii pe care nu o mai pot umple, este prea târziu.
Adolescenții și-au format o părere, o atitudine, deja interesul lor normal vârstei, nu mai este către părinți, este către colegi, prieteni. Atunci nu mai sunt atât de receptivi la emoțiile părinților. Practic ne plătesc cu aceeași monedă.

 

Credit foto: https://www.pexels.com/

Categorii
Sănătate

Horia Tecău: Nimic nu e mai important decât sănătatea noastră. Dacă învățăm mai repede această lecție, suferim mai puțin.

De câțiva ani am prins „microbul” tenisului. Deocamdată doar la privit, nu și la jucat, dar urmează și asta 🙂 Îi urmăresc cu drag pe jucătorii români, așa că a fost o bucurie să pot face un interviu cu Horia Tecău, pe care îl apreciez foarte mult. De fapt a fost mai mult decât un interviu, căci l-am însoțit la o ședință de kinetoterapie, la clinica din București la care face recuperare intensă de două luni încoace, sub coordonarea lui Gelu Cosma, cunoscut drept fizioterapeutul tenismenilor.

M-am bucurat să descopăr un om tare, tare fain, exact genul de persoană care nu se consideră vedetă, deși ar avea tot dreptul, dacă ne gândim că a câștigat 3 turnee de Grand Slam, un om care vorbește cu atâta emoție despre copiii pe care îi ajută în cadrul proiectelor Curtea Veche și UNICEF, un om care învață ceva din fiecare experiență, fie ea și negativă. Chiar l-am întrebat dacă a privit această accidentare ca pe o lecție pe care o are de învățat și mi-a răspuns așa:

„Da, eu cred în lucrul ăsta, că nimic nu e întâmplător și aceste lecții se repetă dacă nu le înveți. Datorită acestei accidentări am învățat să am răbdare cu mine, să am mai multă grijă de mine, pentru că m-am accidentat în momentul în care nu am ascultat de corpul meu, am forțat mai mult. Știam că am o inflamație și am crezut că turneele sunt mai importante decât sănătatea mea. Mergeam să joc, chiar dacă jucam cu durere.

Indiferent ce meserie avem, trebuie să avem grijă de noi, să ne odihnim. Noi avem impresia că totul e important în jurul nostru, dar până la urmă nimic nu e mai important decât sănătatea noastră. Dacă nu înțelegem, atunci primim niște lecții ca să ne învețe asta și dacă le învățăm mai repede suferim mai puțin.” (Horia Tecău)

Cea mai gravă accidentare din cariera lui Horia Tecău

E doar o părticică din interviul cu Horia. În emisiunea de duminică veți vedea un material complet despre programul de recuperare pe care Horia îl urmează, după accidentarea pe care a suferit-o acum două luni. Veți afla ce înseamnă fascita plantară și cine poate suferi de această afecțiune (nu doar sportivii profesioniști pățesc asta!), ce metode folosește Gelu Cosma pentru tratarea sportivilor de performanță, dar și când se va întoarce Horia pe terenul de tenis și la ce turnee va participa anul acesta. Vă aștept duminică, de la ora 10:30, la Tinerețe fără bătrânețe, pe Digi24.

 

Categorii
Călătorește sănătos

#CălătoreșteSănătos la Hadar Chalet, o cabană în inima pădurii

 

Vara trecuta am petrecut 5 zile in judetul Buzau. Am fost mai intai la pensiunea “Casa cu tei” din statiunea Sarata Monteoru (am scris aici despre ea), iar de acolo am pornit catre Hadar Chalet. Este un drum de doua ore, dar noi am facut patru, pentru ca am mai oprit sa admiram peisajele (in special barajul si Lacul Siriu – iti taie rasuflarea!), am luat si masa de pranz, plus ca ne-am si abatut putin de la drum, ca sa vizitam Muzeul de Chihlimbar si Asezarile Rupestre Alunis.

Aproape de granita cu judetul Covasna am ajuns la Hadar Chalet. De vreo 3 ani imi doream sa merg aici. Da, este mai scump, pentru multi oameni chiar foarte scump, dar cand ajungi aici iti dai seama ca nu e deloc scump pentru ce servicii ofera si cum arata totul.

Nici nu am apucat sa oprim masina, ca ne-a si intampinat Alexandru, unul dintre angajati. Pe noi si pe inca un cuplu care ajunsese in acelasi timp. Ne-a prezentat tuturor proprietatea si toate facilitatile, ne-a dus bagajele in camera si ori de cate ori ne intalneam ne intreba daca este totul ok, daca am dormit bine, daca avem nevoie de ceva. 

hadar chalet 2

Hadar Chalet inseamna de fapt o proprietate imensa, cu gradini frumos amenajate, cu teren de sport (tenis, fotbal, baschet), piscina, foisoare, loc de joaca pentru copii, casuta in copac, spatiu cu masa de ping pong, biliard, jocuri de societate. Sunt doar 12 camere, toate decorate absolut minunat, foarte chic. Mie mi-a dat impresia unui boutique hotel foarte intim, desi cuvantul “hotel” nu e tocmai potrivit, pentru ca un hotel e mult mai rece. Aici e totul cosy, te simti ca acasa. Daca stai mai mult de doua zile sigur te si imprietenesti cu ceilalti turisti, fiind atat de putini.

Mâncare cu gust ca în copilărie

Mesele sunt incluse in orice pachet, nu se poate rezerva doar camera, pentru simplul motiv ca Hadar Chalet este in inima padurii: de pe DN10 se merge aproximativ 20 de minute cu masina pe un drum forestier, iar cel mai apropiat magazin este la 45 de minute.

Micul dejun a fost variat, pentru toate gusturile: fructe, salata de vinete, icre, zacusca, sunculita, branzeturi (din alea adevarate!), rosii, castraveti, ceapa, omleta, quiche, unt, dulceata, clatite. In plus, toate erau facute de ei (si chiar se simtea!), iar ingredientele de foarte buna calitate. De exemplu rosiile chiar aveau gustul acela din copilarie! Ar fi fost perfect daca era si paine integrala, suc proaspat stors sau deloc (decat sa fie din acela cumparat, mai bine deloc, din punctul meu de vedere), si nici prajiturile nu cred ca e musai sa fie la masa de dimineata. Asta la modul ideal, pentru a nu exista deloc tentatii si ma gandesc aici in special la copii, care vor neaparat suc sau prajituri atunci cand le vad. Eu zic ca ar fi fost de ajuns dulceturile si clatitele la capitolul „zahar”, nu mai era nevoie si de prajituri. Este insa de apreciat ca erau facute in casa, ceea ce e mare, mare lucru! Iar sucurile nu erau nicidecum din cele carbogazoase. Chiar se vedea ca exista interes pentru sanatate si tocmai de asta am vrut sa fortez putin nota si sa fac recomandari pentru un mic dejun complet sanatos 🙂

hadar chalet 3

Pranzul si cina sunt anuntate la micul dejun, deci nu iti poti alege tu ce vrei sa mananci, nu este meniu a la carte. Poti in schimb sa anunti daca esti vegetarian, daca ai intolerante sau alte probleme. Eu de exemplu am solicitat ca meniul meu sa fie fara carne si lactate, dar cu peste. Fac asta ori de cate ori am ocazia, chiar daca nu sunt vegetariana, pentru ca din experienta am invatat ca altfel risc sa primesc prea multa carne sau prea multe lactate fata de cum mananc eu de obicei. Am procedat bine, pentru ca asa ar fi fost si aici. Stiu asta pentru ca sotul meu a avut meniu normal, cu de toate.

Asadar, singurul minus la mancare din punctul meu de vedere nu se refera la gust, plating sau la ingrediente, ci la combinatiile facute la aceeasi masa si la faptul ca este prea multa proteina animala. De exemplu este prea mult ca la cina sa mananci aripioare de pui la antreu si carne de porc la felul principal, plus desert. Asta in conditiile in care la pranz fusese bors de gaina, iar la felul principal – carnati. Practic fiecare fel de mancare era pe baza de carne. Stiu ca multi romani asa vor, dar din fericire proprietarele isi doresc sa schimbe asta si sa isi educe oaspetii. Am aflat asta pentru ca in ultima zi am cunoscut-o pe Oana, una dintre surorile care se ocupa de Hadar Chalet, i-am spus sugestia mea in privinta mancarii si am aflat ca deja s-au gandit sa faca schimbari, ceea ce ma bucura foarte mult! In plus, am aflat ca ea si sora ei sunt vegetariene de 15 ani. De aici si atentia pentru ingrediente naturale si mancaruri preparate de ei, in bucataria proprie.

Cat despre meniul meu fara carne si lactate – a fost MINUNAT! In timp ce Ionut se simtea “greu” si abia a adormit din cauza ca mancase aripioare plus porc la cina (asta pentru ca nu mananca asa de obicei), eu ma simteam perfect dupa o salata de legume la antreu si o tocanita de legume cu mamaliguta la felul principal. Nu va ganditi ca meniul normal nu e bun, nicidecum! Preparatele sunt foooarte bine gatite, arata foarte bine, gust minunat, combinatii interesante – de exemplu carnati (si nu orice carnati!), alaturi de piure si prune uscate. Delicios a fost! 

Din nou spun ca recomandarile mele sunt asa, la modul ideal, dar aici chiar ai ce sa mananci sanatos. Simplul fapt ca poti alege un meniu fara carne este un mare, mare plus, caci in putine locuri din Romania exista aceasta optiune. Nu mai spun de faptul ca ingredientele sunt locale si cu gust autentic. Sper sa fie in continuare asa, cat mai mult timp.

hadar chalet 4

Vacanță fără semnal la telefon

Mancarea este doar o particica dintr-o calatorie sanatoasa si tihnita, iar la Hadar Chalet am bifat foarte multe alte aspecte: aer curat, de munte (apropo de asta, de ceva timp am probleme cu somnul, dar acolo am dormit clar mai bine!), natura, sport in aer liber, pana si produsele de la baie erau naturale. A! Uitasem sa va spun ca nu exista semnal la telefon. Deloc! Si deloc inseamna deloc, nu doar asa, ca mai prinzi niste semnal daca te urci pe deal. Aici nu exista deloc. Este in schimb wifi in majoritatea zonelor si un telefon fix. 

Desi de fel sunt optimista, cat am stat acolo nu am putut sa nu ma gandesc ce faci daca apare o urgenta medicala? Cat de repede ajunge o ambulanta? Sau daca esti in camera singur si ti se face rau cum faci sa anunti pe cineva, din moment ce nu ai retea pe mobil si nici telefon fix sa suni la receptie? E drept ca ai wifi, dar la noi in camera de exemplu nu mergea prea bine. I-am spus Oanei temerile mele si am aflat ca au pe lista de imbunatatiri un sistem intern de telefonie.

In privinta urgentelor medicale, ambulanta ajunge, dar sigur ca dureaza, nu e ca si cum ai fi in oras (desi stim bine ca uneori si in oras ajunge greu), deci daca esti in luna a opta de sarcina poate ar fi mai bine sa cauti o cazare mai aproape de un spital. Mi-a placut insa ca toti angajatii lor au facut cursuri de prim ajutor la Crucea Rosie.  

hadar chalet 5

Drumeții prin pădure și plimbări cu caiacul

Ce am facut noi mai exact la Hadar Chalet? Am stat. Pur si simplu am stat in foisoare, pe scaunele acelea atat de confortabile, in care te scufunzi. Am citit, am jucat tenis de camp, am ascultat vantul in casuta din copac, am stat in hamac, ne-am plimbat putin prin padure si cam atat. Nici macar nu am simtit nevoia sa stam la piscina, dar data viitoare cu siguranta vom sta! Si vom mai face ceva data viitoare: drumetie si plimbare cu caiacul alaturi de Sebi, ghid montan autorizat care este mereu acolo si va poate duce pe munti sau pe apa. Noi am vrut acum doar sa ne bucuram de loc si sa ne odihnim, dar abia asteptam sa revenim si sa avem parte si de ceva aventura:)

hadar chalet 6

Pana sa ajungem la Hadar Chalet ma uitasem doar la poze, nu stiam absolut nimic despre istoria lui, desi pe site este scris totul. Acum imi dau seama ca atat de mult m-au atras imaginile, felul in care arata domeniul, incat nu a fost nevoie sa citesc un cuvant despre el! Stiam doar ca este in Buzau:)) Abia dupa ce am ajuns am dat o cautare pe internet sa vedem cine e “responsabil” pentru minunatia asta.

Asa am aflat ca inainte a fost cabana de vanatoare a lui Ceausescu, iar acum cativa ani un om de afaceri din Buzau a achizitionat domeniul. Dupa alti cativa ani fiicele lui au hotarat sa faca acest proiect. Amandoua au studiat in strainatate, iar implicarea si pasiunea lor se vad in fiecare coltisor, in fiecare detaliu, in faptul ca vor mereu sa imbunatateasca ceva, in oamenii de acolo alesi pe spranceana, oameni care mie mi-au dat impresia ca isi iubesc meseria, oameni care nu zambeau fortat, pentru ca asa scrie in fisa postului, ci pentru ca asa sunt ei. Astfel de business-uri ma fac sa renunt la vacante in strainatate pentru Romania. De altfel anul trecut cam asta am facut si am mai descoperit locuri superbe si sanatoase, asa ca fiti cu ochii pe sectiunea #CalatoresteSanatos 🙂 

Categorii
Sănătate Sănătate fizică

Bolile inflamatorii intestinale, diagnosticate și după 5 ani

 

Oboseală, pierdere în greutate și probleme digestive. Sunt câteva dintre simptomele bolilor inflamatorii intestinale, dar care pot fi ușor confundate cu semnele altor boli. Tocmai de aceea în România a fost inaugurat anul trecut primul centru dedicat pacienților cu aceste afecțiuni, la Institutul Fundeni. Am vorbit despre acest subiect cu prof. dr. Liana Gheorghe, șefa secției 3 Gastroenterologie și Hepatologie, de la Institutul Clinic Fundeni.

”Uneori poate dura chiar și 5 ani până să primești un diagnostic corect” (prof. dr. Liana Gheorghe)

Care sunt mai exact bolile inflamatorii intestinale?

Bolile inflamatorii intestinale cuprind două entități: boala Crohn și rectocolita ulcero-hemoragică. Așa cum le spune numele, sunt boli inflamatorii, dar din păcate nu în sens oncologic, ci în sensul real al cuvântului. Sunt boli incurabile, necesită tratament continuu, sunt boli puțin cunoscute chiar în rândul colegilor noștri, sunt boli de strictă specialitate, sunt dizabilitante și implică de-a lungul vieții costuri remarcabile pentru pacientul însuși, pentru societate.

Sunt frecvente?

Sunt destul de frecvente, sigur că nu au frecvența bolilor hepatice, virale, digestive, dar sunt frecvente și într-o creștere de formă remarcabilă în ultima vreme din cauza schimbării stilului nostru de viață, a alimentației în mod special, cu puține fructe și legume, a alimentației supraprocesate termic, alimente de tip fast-food, sucuri îndulcite, a mediului supraigienic. Sunt boli cu un fundament imunologic, boli în care cu siguranță există o predispoziție genetică, dar există o modificare a răspunsului, a toleranței imune la nivel intestinal asupra microbiotei.

Care sunt principalele simptome?

Există niște simptome de alarmă, niște ”red flag-uri”, cum le numim noi, în general sunt pacienți care au tulburări de scaun, de tranzit intestinal, cel mai frecvent diaree, cu multe scaune, cu sânge în scaun, mucozități și puroi, au o stare de oboseală, de denutriție, scad în greutate, dureri abdominale. De multe ori, în special dacă simptomatologia este frustă, sunt neglijați, sunt confundați cu bolile funcționale, cu intestinul iritabil, de aceea de multe ori se întârzie cu diagnosticul chiar și ani de zile.

Singurul centru dedicat bolilor inflamatorii intestinale

Unde să se adreseze un pacient care are aceste simptome?

Pe site-ul Institutului Fundeni există un număr de acces rapid. La acel număr de telefon se poate suna, se poate face o aplicație pe site și pacienții au un circuit extrem de facil prin care ajung nu numai în institut, dar chiar la medicul preferat. Suntem 22 de gastroenterologi, 7 chirurgi, 6 asistente, anatomopatologi, radiologi dedicați îngrijirii acestor pacienți.

Ideea unui centru dedicat nu e românească, e practicată în lume, există în Europa și în întreaga lume, ceea ce ne dorim printr-un centru dedicat este ca având competențele, resursele umane, infrastructura, tratamente, tehnologie de diagnostic de vârf, să optimizăm îngrijirea acestor pacienți și să îmbunătățim remarcabil calitatea vieții. Asta printr-o îngrijire care este integrată, holistică și pacientul este cel pe care este centrată îngrijirea.

De ce este necesar un centru dedicat pacienților cu boli intestinale inflamatorii?

De când mi-am început activitatea în centrul de gastroenterologie din Institutul Clinic Fundeni, am găsit acolo o dedicație a oamenilor pentru acești pacienți. Rezident fiind, una dintre primele mele lucrări cu care am ieșit la un congres internațional, a fost despre acești pacienți. Deci a existat dintotdeauna preocuparea să reușim să avem peste 1700 pacienți activi în baza noastră de date în îngrijire curentă și acoperire națională. Sunt pacienți care vin din Maramureș sau din Botoșani. Mai mult decât atât, ne-am organizat o echipă multidisciplinară, avem radiologi, anatomopatologi experți la care recurge întreaga țară pentru a da o opinie în caz dificil de exemplu, iar chirurgia minim invazivă dedicată acestor pacienți cred că numai în Institutul Clinic Fundeni se face.

Diagnostic întârziat, o viaţă compromisă

Ce complicații pot apărea dacă diagnosticul este pus prea târziu și implicit tratamentul nu este corect?

Din păcate bolile inflamatorii intestinale au complicațiile remarcabile, de-a dreptul invalidante. Acești oameni sunt în general oameni tineri, la vârsta cea mai activă, atunci când vor sa fie competitivi la nivel social, multi vin din medii extrem de elevate, sunt avocați, doctori, ingineri.

În momentul în care fac complicații fistulizante, deci fistule perianale, pe burtă prin care drenează tot timpul puroi, fac stenoze cu ocluzie digestivă sau pur și simplu au un pattern cu 10-20 de scaune pe zi. Acestea sunt boli costisitoare nu doar pentru pacient, că trebuie să investească în medicamente, în controalele periodice, în alimentația specială, dar și pentru societate, care e păgubită la rândul ei de incapacitatea de muncă a acelui individ în care s-a investit pentru educație, pentru pregătire.

Care sunt cauzele? Pot fi prevenite aceste boli?

În general pacienții care dezvoltă bolile inflamatorii intestinale sunt aceia crescuți în medii foarte sterile, sunt hiper igienici, mănâncă numai alimente procesate. S-a observat în studii că pacienții care trăiesc cu mai multe persoane la un loc sau au animale de casă, fac mai rar boli inflamatorii intestinale. Alimentația sănătoasă, alăptarea la sân prelungită și genul de condiții alimentare despre care am vorbit la început se pare că protejează. De prevenție este foarte greu să vă spun pentru că mecanismul lor este plurifactorial, este un joc complex între acești factori, genetica individului, felul în care ne trăim viața, felul în care mâncăm.

Care este profilul pacientului cu această boală?

În general sunt persoane elevate, foarte bine educate care vor să profeseze, sunt extrem de competitivi, dar foarte introvertiți.  Sunt pacienți cu care trebuie să știi cum întreții un dialog, sunt pacienți cărora trebuie să le ceri decizia de fiecare dată, opinia, să ai o conversație motivațională. Trebuie să negociezi fiecare pas, să-l pregătești să-și asume responsabilitățile și decizia. Sunt pacienți cu totul și cu totul speciali, dar pacienți cu care poți realiza până la urmă o relație pentru o viață.

Un astfel de pacient poate avea o viață normală?

Se poate avea o viață absolut normală, dar ea începe cu un diagnostic foarte precoce. Și de aceea unul dintre obiectivele noastre este educația pacientului și a familiei prin crearea unei rețele regionale de medici din asistența primară, medici cu specialitate medicina internă care să recunoască simptomele care să-i pună pe gânduri. Sunt pacienți pe care îi știu de 15 ani de zile, nu au avut nicio decădere, niciun puseu inflamator, au adus pe lume copii fără să aibă reactivare de boli inflamatorii intestinale și care își trăiesc o viată normală, performează normal, sunt integrați în familie și în societate.

Analize și investigații necesare pentru a depista bolile inflamatorii intestinale

Care sunt analizele de laborator care trebuie făcute în afară de cele uzuale? Sunt unele speciale pentru a depista?

În analizele uzuale sunt câteva semne, când pacientul vine cu tulburări de scaun, cu dureri abdominale, e palid, anemic, denutrit. Ce fac de regulă parte din categoria uzuala de analize, sunt un VSH, un Fibrinogen și foarte frecvent proteina C reactivă. Apoi există analize dedicate cum este Calprotectina fecală, este o analiză care se face din fecale și o proteină asociată cu inflamația intestinală a mucoasei intestinale. Dacă reiese o asemenea orientare din analizele biologice, trebuie să mergi mai departe cu pacientul către o explorare standard, aceasta este în cele mai multe cazuri endoscopia digestivă inferioară uneori și superioară, când bolile se localizează la tractul superior, dar asta e rareori. La endoscopie se vede un aspect caracteristic și se pot preleva biopsii de mucoasă care confirmă boala.

Sunt de ajuns endoscopia și analizele de sânge sau este nevoie și de investigații imagistice mai complexe?

De cele mai multe ori când boala este localizată la colon, pe care îl putem accesa colonoscopic, și la intestinul subțire terminal, este suficient. Dar de multe ori când boala este în segmentele medii ale intestinului subțire care nu pot fi ușor accesate endoscopic sau boala este veche și a produs modificări în profunzimea peretelui intestinal, apelăm și la explorări imagistice, computer tomograf, rezonanță magnetică, care pot aprecia  modificările din profunzimea peretelui sau starea ganglionilor sateliți. Dacă se întâmplă ca pacientul să aibă complicații de tipul stenozelor digestive sau fistulelor și acceselor digestive, atât endoscopia cât și examenele imagistice pot fi în același timp metode de terapie și tratament. Putem drena un abces sau putem dilata prin tomografie, prin ghidaj tomografic, sau putem dilata o stenoză digestivă printr-o metodă cu balon endoscopică.

 

Credit foto: https://www.pexels.com/

Categorii
Copii

Dr. Mihaela Oros: Somnul copilului este la fel de important precum alimentația sau sportul

 

Avem tendința să ne axăm mai mult pe ce să îi dăm copilului să mănânce, să fie cât mai sănătos, cât mai bio, să îl ducem la sport, să avem grijă de sănătatea lui emoțională, dar de multe ori uităm cât de important este somnul copilului. Dacă nu se odihnește bine, atunci răcește mai ușor, nu are energie, nu are răbdare, nu se poate concentra la grădiniță sau la școală. Mai mult, studiile arată că tulburările de somn pot duce în timp la depresie, diabet ori obezitate.

Auzisem de doamna doctor Mihaela Oros de multă vreme, colegele mele de la emisiune făcuseră materiale cu dumneaei, dar eu nu apucasem să o cunosc până să o invit în studio. Este medic pediatru şi pneumolog, cu competenţă în somnologie pediatrică, fondatoarea Asociației pentru Tulburările de Somn la Copii și Adolescenți. Tare mult m-am bucurat când am decoperit un medic care privește organismul ca pe un întreg, care nu se uită doar la bucățica ei, respectiv problemele de somn.

„Funcționăm ca o uzină, care are nevoie de fiecare părticică, în fiecare zi și în fiecare noapte. Suntem bine făcuți și piesele componente sunt greu de înlocuit”, mi-a spus când am vorbit la telefon pentru documentare. Și da, așa este. Vă invit să citiți o parte din interviul pe care l-am făcut la emisiunea Tinerețe fără bătrânețe, despre cât de important este somnul copilului și cum putem depista eventuale probleme. Dacă vreți să îl ascultați pe tot, la finalul articolului găsiți și interviul video.

Copii odihniţi, copii sănătoşi

Care este rolul somnului în cazul copiilor? La fel de important ca și alimentația, în sensul că pentru a putea funcționa avem nevoie de mâncare, de nutrienți, de proteine, glucide, dar la fel de important este și somnul pentru că în timpul somnului organismul se reface de tot ce acumulează peste zi, astfel încât a doua zi să putem să o luăm de la capăt. Pe de altă parte, somnul este un proces activ, dincolo de acest proces de refacere. În timpul somnului se secretă proteine, se secretă hormoni de creștere la copii, sunt diferiți hormoni cu vârfuri de secreție în timpul somnului. Imunitatea se sintetizează și se construiește tot în timpul somnului. În aceste ore de somn creierul nostru este foarte activ și în funcție de vârstă țese acolo oră de oră toate aceste procese foarte importante. Termoreglarea, modul în care noi ne reglăm temperatura, se sintetizează și se construiește în timpul somnului.

De câte ore de somn are nevoie un copil în funcție de vârstă?

E puțin greu să limităm foarte clar numărul de ore și de aceea nu aș vrea să fim foarte stricți. În funcție de vârstă, copiii mici dorm mai mult, respectiv 13-14 ore bebelușii. Pe măsură ce ei cresc, se micșorează numărul de ore. La școală 9-10-11 ore, adolescentul la fel, 9 ore. Ni se pare mult, dar cam atât trebuie să doarmă.

somnul copilului

Obiceiuri care afectează somnul copilului

Ce obiceiuri afectează somnul copiilor?

Societatea noastră se schimbă și suntem activi 24 de ore. Copiii au și ei ritmul familiei, părinții vin un pic mai târziu de la serviciu, au multe activități extra serviciu, copiii extra școlare. Dinamica familiei și bineînțeles programul școlar și toate activitățile ajung să influențeze activitatea și viața noastră de zi cu zi și implicit a copiilor. Ar fi bine să gândim lucrurile pe 24 de ore, să limităm ziua cât avem lumină afară, noaptea și somnul cât nu e lumină. Cumva așa suntem noi făcuți, ritmul nostru circadian în acest fel funcționează și ne este cel mai bine când sincronizăm ritmul nostru intern cu soarele și intunericul.

Este nevoie de o rutină de somn?

Este importantă, dar rutina de somn înseamnă cele câteva minute înainte de somn: să spunem o poveste, să stingem lumina, să facem puțină liniște. Pe de altă parte însă, dacă noi mutăm programul târziu în seara în care ne jucăm cu copiii, acest lucru implicit va influența ora de masă, ora de culcare și totul se modifică. Este un efort pe care noi trebuie să-l facem, acela de a sincroniza activitatea noastră atât de intensă, a societății moderne, cu nevoile pe care noi ca oameni le avem, adică să mâncăm cât de cât regulat, să funcționăm corect și să dormim bine, pentru că asta ne influențează pe termen lung, nu numai imediat.

Dacă părinții merg la culcare mult mai târziu decât copiii, există riscul să apară probleme, să ajungă și cei mici să adoarmă mai târziu?

Părinții au și ei nevoie de câteva ore după ce se culcă copilul să își facă și alte activități, să mai stea de vorbă, să mai vadă un film. Nu trebuie să avem același program și de fapt acesta e un alt element important în momentul în care ne gândim la somnul copiilor. Fără să ne dăm seama, încercăm să ne facem același program în sensul în care bebelușii foarte mici dorm puțin, scurt și se trezesc, mănâncă, dorm scurt, se trezesc și mănâncă, indiferent de zi și noapte, pentru că ei încă nu au construit acest ritm circadian. Noi ca adulți ce facem? Ne-am dori ca bebelușul să doarmă toată noaptea legat ca și noi și atunci când se trezește încercăm să facem ceva, îl legănăm, îl ajutăm să doarmă, fără să vrem.

Nu sunt recomandate aceste obiceiuri, precum legănatul, suzeta, biberonul?

Noi încercăm să ajutăm copilul să doarmă, dar dacă înțelegem că bebelușii în primele luni de viață nu pot să doarmă legat câteva ore, atunci ne relaxăm și știm că asta se întâmplă, ca e normal, și nu ne mai străduim atâta, îl lăsăm să doarmă cam cât poate și mai cerem un pic de ajutor în primele luni.

Și dacă nu adoarme ce e de făcut? Dacă plânge? Practic atunci intervin părinții cu legănatul, cu suzeta.

E adevărat că în primele luni ajutăm, nu avem încotro, dar trebuie să înțelegem că în primele luni e normal să se întâmple asta și atunci nu trebuie să fim noi foarte insistenți în a-i legăna, hai fă-i ceva să nu mai plângă, să adoarmă. Îl mai lăsăm un pic, mai stă câteva minute, jumătate de oră, iar îl culcăm. Dacă înțelegem că așa e normal, nu ne mai e atât de greu. Pe măsură ce ei cresc, după 7-8 luni, 1 an, știm că ei pot să lege somnul și să doarmă legat.

Semnele tulburărilor de somn la copii

Care sunt semnele care să-i facă pe părinți să meargă la medic? 

În primul rând când părinții observă că zi de zi, săptămână după săptămână copilul nu se culcă, nu reușesc sau se trezesc de multe ori pe noapte, vedem semne de peste zi: e somnolent sau dimpotrivă, la copii cu atât mai mult, nu vedem somnolență, ci devin irascibili, iritabili, nu te mai înțelegi cu el, nu stă locului la școală, adoarme cu capul pe bancă, nu este atent la ore. Uneori sforăie în timpul somnului, au somn agitat, se trezesc, dorm in poziții ciudate, poate își caută o pozitie în care să respire mai bine, cumva tot ce e nefiresc în somnul copiilor. Atunci e bine să discute cu medicul pediatru care știe copilul.

Ce tulburări de respirație pot apărea și cât de frecvente sunt? 

Tulburările de respirație în timpul somnului sunt destul de frecvente, atât la copii, cât și la adulți și ele apar doar în timpul somnului. Ziua respirăm bine, nasul și gâtul sunt în regulă, dar noaptea vedem copilul sau adultul că are dificultăți. Mare atenție, pentru că în multe familii sforăitul este ceva normal, dar nu întotdeauna este. Dacă sforăie, înseamnă că nu intră bine aer prin căile respiratorii superioare.

Nu este absolut deloc normal ca un copil să aibă o respirație grea în timpul somnului?

Este normal să sforăie sau să aibă respirație zgomotoasă în timpul răcelilor, virozelor, când căile respiratorii sunt cu secreții, dar dacă noapte de noapte nu intră suficient aer în căile respiratorii, există riscul să nu se oxigeneze suficient de bine creierul și nu-și mai face funcțiile de sinteză a proteinelor, de creștere, de imunitate. Pe măsură ce trece timpul, ele se accentuează și atunci vedem un copil cu tulburări de comportament, iritabil, nervos, cu tulburări de memorie sau un copil cu frecvente infecții respiratorii, pentru că se modifică și imunitatea. De multe ori nu facem legătura cu sforăitul. Sigur că pot fi și alte cauze, dar poate fi și aceasta. Pe termen lung există impactul cardiovascular cu modificări de tensiune, obezitate, diabet. La nivel celular s-a observat că pot să apară modificări în timp. Copiii cresc, ajung la școală, devin adolescenți, iar toate aceste modificări reprezintă un impact asupra organismului lor în creștere, dându-le pe de-o parte modificări pe perioada în care ei trebuie să ia decizii, să funcționeze bine și pe de altă parte există riscul să ajungă un adult tânăr cu tensiune, probleme cardiovasculare, metabolice, care ar fi putut fi prevenite. Nu înseamnă ca orice copil care sforăie poate să dezvolte aceste tulburări, dar nu avem de unde să știm până nu investigăm.

Ce investigații pot fi făcute pentru a depista boli ale somnului, dar și care sunt problemele de somn în cazul adolescenților puteți afla din interviul video.

Adolescentul nu poate să adoarmă devreme și degeaba ne luptăm cu el! Asta se întâmplă în mod natural, e o caracteristică a adolescenților, se întâmplă niște modificări în ritmul circadian și ora de culcare devine din ce în ce mai târzie. Problema este că a doua zi merg la școală. Sunt societăți în care s-a împins ora de începere a liceului după 8:30-9 și s-a văzut în performanțele copiilor cât de benefică este această măsură. (dr. Mihaela Oros)

 Credit foto: https://www.pexels.com/
Categorii
Sănătate Sănătate fizică

Dr. Răzvan Capșa: „E esențial să discuți cu pacientul imediat după RMN. Pentru mulți e mai important decât rezultatul în sine.”

IRM RMN GRATUIT 4

(P)

„Trebuie să faceți un RMN ca să ne lămurim ce este” – auzim din ce în ce mai des asta când mergem la medic. De fapt, vom auzi din ce în ce mai des de IRM, pentru că termenii s-au schimbat. Vă explic mai jos de ce.

Fie că te doare capul de mult timp și nu se găsește cauza, fie că ai dureri de spate și e posibil să fie o hernie de disc sau că ești suspect de o tumoră, ți se recomanda să faci un IRM.

Începi apoi să cauți. Iei clinicile la rând, te înarmezi cu răbdare și începi să suni. Dacă vrei să fie decontat, de cele mai multe ori ai de așteptat mult și bine. Dacă îți permiți, te duci direct și plătești. Mulți oameni nu rezistă să stea cu teamă încă două-trei luni până pot face cu trimitere.

Când vine în sfârșit ziua programării, te duci cu speranța că și dacă e ceva grav, măcar nu mai stai cu sabia deasupra capului, măcar afli ce este și știi ce ai de făcut. Ieși din aparat, te aștepți să te întâmpine un medic să îți spună ce ai, dar ești invitat să pleci. N-ai decât să aștepți rezultatul. Iar gânduri, iar frici, iar nopți nedormite.

Pot să treacă și 3 săptămâni până primești un răspuns, dacă ai ales să mergi la un medic considerat guru pe imagistică. Credeți-mă, știu ce spun. Pot să înțeleg, pentru că e și el om și dacă are zeci de IRM-uri într-o zi, fiecare cu zeci de imagini de analizat și dacă omul chiar vrea să fie cu mintea limpede și să se uite cu atenție, atunci normal că primești rezultatul în 3 săptămâni.

De ce nu se poate totuși să fie un medic acolo când termini investigația și să îți spună ceva? Orice, dar să îți spună, să știi că cineva a fost acolo și a văzut ce e în interiorul tău, măcar să îl vezi pe omul ăla!

Nu mai spun că apoi primești rezultatul, dar tot nu te lămurești ce ai, pentru că este o foaie de hârtie sau un mail în care scrie ceva în termeni medicali pe care nu îi înțelegi. Până să ajungi la alt medic la interpretare te apuci și cauți pe internet, nu? Da, cam așa se întâmplă, dar nu, nu e normal.

IRM RMN GRATUIT

Zilele trecute am vizitat un centru de imagistică nou în București și pe lângă echipa de medici care e foarte importantă, pe lângă faptul că există contract cu CNAS și se poate face orice IRM (RMN) gratuit, mi-a atras atenția că centrul a fost special amenajat pentru ca pacientul să nu se simtă singur și să primească atenție și informații. Aici la orice IRM este un medic radiolog prezent, care conduce investigația, iar la final pacientul este condus într-o cameră alăturată, în care i se explică ce a fost descoperit. Este o cameră cu o masă rotundă, la care stau medicul, pacientul și membrii familiei. Ba mai mult, este și un monitor pe care se pun imaginile captate la IRM și omului îi este arătat și explicat ce e acolo.

„De obicei redactăm rezultatul pe loc, dar chiar și atunci când îl eliberăm mai târziu, discuția cu pacientul are loc, i se dă o părere preliminară, i se spune în general ce s-a văzut. Nimeni nu pleacă fără să i se ofere informații despre ce este vorba”, spune dr. Răzvan Capșa, directorul medical al centrului Emerald. Este medic primar radiologie și imagistică medicală și lucrează la Spitalul Fundeni de 17 ani. A făcut multe stagii de pregătire în imagistică medicală în străinătate, inclusiv în imagistică cardiacă.

„E esențial să discuți cu pacientul imediat după IRM. Aș zice că pentru mulți e mai important decât rezultatul scris. Pacienții români de asta duc lipsă extrem de mult: de comunicare și explicare a situației lor.” (dr. Răzvan Capșa)

IRM RMN GRATUIT

Vă spuneam că mi-a plăcut mult și echipa de medici pe care dr. Capșa a construit-o. De exemplu dr. Sebastian Onciul este medic specialist cardiolog la spitalul Floreasca, specializat în ecocardiografie 3D în Italia și în rezonanță magnetică cardiacă în Marea Britanie. Această ultimă specializare a făcut-o după ce a primit o bursă a Societătii Europene de Cardiologie. Practic timp de un an, zi de zi a învățat să facă doar RM cardiac. Doar asta a făcut în fiecare zi, de dimineața până seara. Deși ar fi putut rămâne în Anglia, a vrut să se întoarcă acasă: „Pe măsură ce trecea timpul mi-am dat seama tot mai mult că și în România este nevoie ca această tehnică să se efectueze pe scară largă, pentru că nu e atât de frecvent efectuată la noi, așa că mi-am dorit să mă întorc și să contribui și eu la răspândirea ei”.

Rezonanța magnetică cardiovasculară este indicată în absolut toate bolile cardiovasculare, plecând de la inflamațiile pericardului, foița care învelește inima, până la bolile miocardului, adică a mușchiului inimii, precum și în evaluarea valvelor cardiace și a vaselor mari. Aduce informații importante mai ales în boala cardiacă ischemică, cea mai frecventă afecțiune cardiovasculară din lume. Primești răspunsuri la mai multe întrebări prin aceeași examinare, ceea ce este foarte, foarte eficient. (dr. Sebastian Onciul)

Daca la IRM-urile obișnuite un singur medic conduce investigația, adică medicul imagist, RM-ul cardiac este realizat de doi medici: dr. Capșa și dr. Onciul. Se completează unul pe celălalt, pentru că dr. Capșa este imagist cu experiență de 16 ani în RM cardiac, iar dr. Onciul este cardiolog specializat în RM cardiac.

„La absolut toate investigațiile suntem amândoi prezenți. În plus, imaginile sunt achiziționate tot de un coleg de-al nostru, medic radiolog. Este important ca noi să fim de față când se fac achizițiile, pentru că orientăm cum să se continue examinarea. Nu există un protocol fix de achiziție pe care să-l urmăm. Lucrurile variază în funcție de ce găsim pe parcurs.” (dr. Sebastian Onciul)

RM cardiac de stres, o investigație indicată pacienților cu afecțiuni coronariene

Rezonanța magnetică cardiacă de stres este o investigație care se face în puține locuri în România. Este un tip special de RM cardiac, care se recomandă pacienților la care se suspectează boală coronariană ischemica, dar mai ales pacienților care au suferit deja un infarct miocardic, la cei care au stenturi coronariene sau au suferit intervenții de by pass coronarian. Practic la aceștia trebuie verificat periodic dacă stenturile sau bypass-urile funcționează normal, iar RM-ul cardiac de stres este una dintre cele mai bune investigații pentru aceste situații: „Celelalte investigații care se pot face sunt testul de efort EKG, ecocardiografia de stres, scintigrafia miocardică de stres, dar cea mai complexă este rezonanța magnetică de stres. Studiile au arătat că are o acuratețe diagnostică mai mare, cu o sensibilitate și o specificitate mai mare pentru diagnosticul stenozelor coronariene semnificative, față de scintigrafia miocardică de stres sau testul de efort EKG.”.

IRM-uri gratuite (în limita fondurilor alocate de CNAS)

Pe lângă RM cardiac, se pot face o mulțime de alte tipuri: cerebral (sunt mai multe subtipuri și aici), coloană vertebrală, abdomen, articulații, hipofiză și multe altele. Lista completă cu prețuri și cu tipurile de IRM o găsiți aici, dar trebuie să știți că există deja contract cu CNAS, așa că se pot face complet gratuit. Sigur, în limita fondurilor, care știm cu toții că nu sunt prea mari, dar e important că există și această posibilitate de a face un IRM (RMN) gratuit.

Au fost depuse actele și pentru decontarea celorlalte investigații și consultații, pentru că se pot face mult mai multe. Am vorbit în special de imagistică până acum, însă centrul Emerald cuprinde 4 specialități în total: imagistică, neurologie, cardiologie și medicină internă, deci se pot face toate investigațiile posibile, de la EKG până la ecografie Doppler și foarte important: monitorizarea Holter poate fi făcută și timp de 72 de ore, nu doar 24.

IRM RMN GRATUIT 3
Am descoperit și o abordare diferită privind prevenția și schimbarea stilului de viață pentru pacienții la risc. Dr. Alexandra Pavăl este medic specialist medicină internă și urmează a doua specializare pe cardiologie: „O simplă schimbare în stilul de viață ne poate ajuta de cele mai multe ori să reducem valorile tensionale sau glicemice, însă la anumite persoane, acest lucru s-ar putea să nu fie de ajuns. Foarte puțini pacienți fac schimbări majore în stilul lor de viață. Interziceri precum <nu aveți voie să mai fumați, să mai mâncați sărat sau grăsimi>, credeți că vor fi acceptate toate dintr-o dată? Nu! De cele mai multe ori, totul se întâmplă treptat. Pentru pacienți, unele dintre ele reprezintă mici bucurii și este important să punem accent pe calitatea vieții. Decizia medicilor asupra strategiei terapeutice trebuie să se facă în funcție de riscul cardiovascular global al pacientului, în unele cazuri fiind necesar un tratament medicamentos. Succesul unui medic nu constă neapărat în diagnosticarea unor cazuri dificile, cât în capacitatea de a conștientiza pacientul despre importanța problemei, astfel încât acesta să înțeleagă și să devină aderent la recomandările noastre.”

Termenul IRM (imagistică prin rezonanță magnetică) înlocuiește vechiul termen RMN (rezonanță magnetică nucleară), pentru a elimina confuzia referitoare la radiațiile nucleare. Practic mulți oameni înțelegeau că un RMN este periculos. De ce nu este? Pentru că folosește câmpul magnetic și undele radio pentru a produce imagini clare ale organelor. Metoda nu folosește raze X, deci este total neiradiantă pentru pacient.

Categorii
Sănătate Sănătate emoțională

Medic și voluntar: „Oamenii au nevoie de atenție, de zâmbete, de iubire.”

voluntariat în școli 2

Pe Carmen Trufaș am cunoscut-o mai întâi la telefon și m-a cucerit. Nici nu trebuie să fii față în față cu ea ca să îi simți energia de om bun, cu adevărat bun. De zece ani face voluntariat în școli, grădinițe, spitale ori cămine de bătrâni, iar acum a hotărât să aibă propria asociație, pe care a numit-o „Meriți iubire”. Deși este medic dentist, pare că meseria ei de bază este cea de voluntar. Asta o hrănește, asta o împlinește. Vă invit să vă bucurați de interviul pe care l-am făcut cu ea in ediția de Paște a emisiunii noastre, Tinerețe fără bătrânețe.

Carmen, ești medic dentist, iar în timpul liber voluntar. Cum îi ajuți mai exact pe oameni?

Sunt contexte în care vorbim despre sănătate orală, despre igienă, alimentație, stil de viață sănătos, în special în școli. Atunci când mergem în case de bătrâni sau în zone defavorizate, evident vorbim oamenilor despre ce au ei nevoie, despre traiul lor de zi cu zi și suntem interesați de nevoile lor.

Oamenii au nevoie de atenție în primul rând. Marea majoritate a oamenilor se gândește la a-i ajuta pe ceilalți prin bunuri materiale, prin obiecte, prin bani. E adevărat, sunt necesare, dar experiența mea a demonstrat că oamenii au nevoie de atenție, de zâmbete, de iubire, de a-i face să se simtă importanți.

M-a impresionat faptul că ai fost de 8 martie într-un azil de bătrâni și ai dăruit florile și mărțișoarele primite de la pacienți. Ce te-a determinat să faci asta și de ce bătrânilor?

M-am gândit la bătrâni pentru că am în suflet amintiri foarte frumoase despre bunicii mei, pe care i-am iubit foarte mult și îi respect în continuare, chiar dacă ei nu mai sunt. Pacienții noștri și oamenii din viața mea și a colegilor noștri, cei care ne iubesc și sunt alături de noi permanent, ne-au copleșit cu flori de zilele acestea și atunci mi-a venit ideea: ce-ar fi să merg într-o casă de bătrâni și să dăruiesc mărțișoarele și florile pe care le-am primit? S-a alăturat și o prietenă de-a mea care este director de grădiniță și a ieșit foarte bine, cu dulciuri, cu mărțișoare și cu flori. Bătrânii au fost extraordinar de bucuroși și îmbrățișarea aceea pentru darul aparent minor a adus atâta bucurie și energie pozitivă! Pentru că ei au nevoie de asta. Au spus că de ani de zile nu au mai primit o floare.

Carmen Trufaș: „Esenţa vieţii este iubirea”

Tocmai ai fondat un ONG care se numește „Meriți iubire”. De ce ai ales acest nume?

Pentru că am cunoscut oameni fericiți cu puținul pe care îl aveau. Erau fericiți, erau mulțumiți, împăcați cu situația pe care o aveau, pentru că se iubeau, se înțelegeau, se ascultau, aveau răbdare unii cu ceilalți. În altă ordine de idei, am întâlnit oameni care aveau totul, dar erau nefericiți, pentru că nu se simțeau iubiți. Personal mi s-a întâmplat să mă opresc din când în când din activitățile mele și să fac un remember a ceea ce fac și mă privesc în oglindă cu demnitate, cu bucurie și spun „Carmen, tu meriți iubire!” pentru ceea ce faci și ceea ce ești ca om și cred că asta trebuie să conștientizeze fiecare persoană indiferent de vârstă și indiferent de mediul din care vine. Esența vieții este să învățăm să dăruim iubire și să știm să o primim. E foarte greu să primești.

voluntariat în școli 2

Medic voluntar în şcoli, spitale şi case de bătrâni

Se spune că fiecare om are o misiune în viață. Tu ai descoperit-o pe a ta? Aceasta este, de a-i ajuta pe oameni?

Îmi place să cred că da. Misiunea mea sunt eu în primul rând, pentru că atâta timp cât nu mă cunosc pe mine și cât nu știu să primesc iubire și să dăruiesc, nu pot să fac asta pentru ceilalți. Am investit foarte mult în mine în această direcție și acum cred că mi-am descoperit misiunea. Sub o formă sau alta am făcut-o pe tot parcursul vieții mele, încă din copilărie. Am trăit într-o familie cu iubire și atunci am descoperit că misiunea mea este despre iubire, motiv pentru care conștientizez cât de important este să fiu atentă la celălalt, să îl accept, să îl ascult și să îl susțin. Nu mă refer neapărat la susținerea materială. Bătrânul, de exemplu, are nevoie de atenție. Părinții și bunicii noștri și-au sacrificat viața pentru ceea ce suntem noi astăzi și cred că acum merită atenție, divertisment, bucurie și mai ales iubire.

Ai și un vis foarte frumos exact în această direcție. Despre ce este vorba?

O casă de bătrâni, o altfel de casă de bătrâni, așa este visul meu. Oameni care să-și trăiască frumos ultima perioadă a vieții lor, indiferent de cât de lungă sau scurtă este aceasta. Cred că oamenii au dreptul la a-și sărbători zilele de naștere frumos. Poate nu au făcut-o în tinerețe, poate din cauza problemelor materiale, a timpului, timpul este o problemă indiferent de generație. Mi-ar plăcea să pot să-i ajut să călătorească, să meargă la spectacole, să meargă la slujbă, să-și serbeze zilele de naștere în contexte frumoase și să socializeze. Un astfel de mediu mi-ar plăcea să creez, în care oamenii să se simtă vii și importanți indiferent de vârsta pe care o au.

Misiune umanitară în Nepal

Până să se îndeplinească acest vis, se îndeplinește altul, acela de a pleca în Nepal, într-o misiune umanitară. Ce vei face acolo?

Este o mare provocare pentru noi. Pe 3 iunie o echipă de 19 voluntari se va deplasa în Nepal într-un proiect umanitar pe medicină și educație. Acolo se va înființa un cabinet stomatologic, s-a înființat și anul trecut o sală de nașteri, igienizarea unui spital. Va fi primul cabinet stomatologic din acea zonă defavorizată după cutremurul de acum 3 ani. De fapt oamenii din Kavre nu au avut niciodată medic dentist.

Vom lucra împreună cu medici de acolo, fiecare medic român o să fie în echipă cu unul dintre medicii nepalezi, se va lucra de dimineața până seara, vom sta într-o zonă de campanie, în corturi pe care noi le vom monta. Este o provocare și temperatura, dar și altitudinea și mediul în care ne vom desfășura activitatea.

S-a achiziționat deja unitul dentar, aparatul de sterilizare și tot ce înseamnă aparatură consistentă, dar avem nevoie de susținere, pentru că investiția este mare. Trebuie să fim pregătiți inclusiv pentru noi cu truse de prim ajutor, pentru că acolo nu există.

voluntariat în școli 3Dacă vreți să contribuiți și voi, puteți cumpăra una dintre minunatele fotografii făcute de Ionuț Ursu în expedițiile anterioare. Sunt la dimensiune mare, de tablou, iar toate fotografiile sunt pe pagina de Facebook Nepal for life.

Carmen Trufaș: „Sunt autentice, fiecare are o poveste. Nu iei doar fotografia, ci și povestea și cred ca e important să vezi la biroul tău sau acasă, în colțișorul tău de suflet, o imagine care să îți amintească în fiecare moment că ai contribuit la salvarea unui om. Și când spun salvare nu spun prea mult, pentru ca acolo chiar sunt cazuri în care oamenii sunt la limita dintre viață și moarte.”

 

Categorii
Călătorește sănătos

#CălătoreșteSănătos în Malaga: restaurante cu mâncare sănătoasă

 

Stiti deja ca noi avem un stil de viata sanatos tot timpul, deci si in vacante. Asta inseamna ca mereu suntem in cautare de restaurante healthy. Pe unele le gasim pe internet, iar pe altele total intamplator, cand cutreieram stradutele. Sigur ca incercam mereu si localurile cu mancare traditionala, chiar daca nu este intotdeauna sanatoasa. Suntem curiosi care sunt obiceiurile din locul in care mergem. In plus, nu suntem obsedati de mancarea sanatoasa. Nu se intampla nimic daca mancam o prajitura cu zahar sau un sendvis care are doar chifla si jamon (ca tot vorbim de Spania). Atata vreme cat sunt exceptii, nu reguli, este perfect in ordine.

Am descoperit multe restaurante cu mancare sanatoasa in Malaga. Chiar am fost foarte placut surprinsa. Si toate foarte aproape de hotel (am povestit ce hotel am ales aici). In articolul urmator voi face o lista cu restaurante cu mancare traditionala, dar si cu un loc minunat in care se pot degusta vinuri locale.

RAW ATTITUDE (vegan)

La Raw Attitude am mancat cel mai bun burger vegan ever! Si n-o zic doar asa. Mie de obicei nu prea imi plac burgerii vegani, pentru ca acea chiftea e de regula facuta din tot felul de seminte, are un gust specific care nici macar mie nu prea imi place, cu atat mai putin celor care prefera carnea. Plus ca e foarte consistenta si chifla chiar e in plus. Eu tot timpul o dau de tot la o parte si mananc doar chifteaua si legumele din interior. Cu burgerul asta de la Raw Attitude e alta poveste. Chifteaua era mai moale, nu avea acel gust de seminte. Plus ca restul ingredientelor faceau gustul foarte asemanator cu cel al unui burger de la fast food: avea castraveti murati, rosii, ceapa, un fel de branza vegana, o maioneza din mustar, sos de rosii picant (noi am ales burger mexican, dar au si alte variante). In plus, avea si avocado, frunze verzi, vlastari, iar chifla era din grau spelta.

Pretul: 7 euro. Desi burgerul pare mic, sa stiti ca e foarte satios si cred ca e o varianta buna si pentru pranz. Nu o spun doar eu (de obicei oamenii cred ca mananc foarte putin, chiar daca nu e asa), o spune si Praslea 🙂

Sigur, nu e o varianta care sa corespunda alimentatiei pe care o recomand eu, cat mai simpla, cu cat mai putine ingrediente, dar atata vreme cat mancam asa rar, nu se intampla nimic.

Tot la Raw Attitude am mai mancat Al Andalu Toasty, Green Toasty si Veggie Toasty. Fiecare portie are 2 felii de paine din spelta (putin crocanta) pe care sunt diverse legume, in functie de sortimentul ales. Sunt variante foarte bune de mic dejun.

Si tot aici am baut de fiecare data ciocolata calda sanatoasa: lapte vegetal, cacao si scortisoara sau vanilie, dupa preferinte. Foooarte buna, mai ales cand afara e frig. Am inteles ca si cafeaua este foarte apreciata aici si e una organica (noi nu bem cafea).

Sigur ca au si multe smoothie-uri, dar si diverse boluri pentru mic dejun, cu seminte, fructe, muesli. Plus prajituri raw vegane. A! Si exista si magazin cu produse vegane, organice, cum ar fi paste integrale, faina, cereale, cosmetice, fructe.

Atentie, au program pana la 17 (sau cel putin asa aveau cand am fost noi).

BIOKO (are si carne, oua, lactate)

Bioko este chiar in centru, pe una dintre stradutele perpendiculare pe Calle Larios, imediat dupa Tezenis si Oisho. Multe dintre ingredientele folosite sunt organice, exista variante gluten free si muuulte optiuni pentru mic dejun. Noi am fost la pranz si din pacate nu am mai ajuns a doua oara, dar ne bucuram ca l-am descoperit. Este cu bucatarie open space, vezi tot ce fac bucatarii, plus ca se pot cumpara si diverse produse, dar si fructe si legume.

Eu am luat o clatita fara gluten umpluta cu branza de capra, ceapa caramelizata, ardei rosu si salata verde. Ionut a luat o crema de ciuperci si unul dintre preparatele zilei, un piure de cartofi cu vita.

Mi s-au parut totusi cam micute si light portiile, deci nu recomand daca va e foarte foame. De exemplu burgerul de la Raw Attitude chiar era satios, dar preparatele de aici nu. Cel putin cele pe care le-am comandat noi.

Aici se poate lua si cina, dar au o perioada dupa-amiaza cand nu prea mai au mancare. Doar ce pot face pe loc.

NOVIEMBRE (are si carne, oua organice, lactate)

Noviembre este un pic mai departe de hotelul la care am stat noi. Se ajunge mai usor din centru, de pe Larios, dar merita! Arata foarte frumos (poate pentru ca imi place mie mult turcoazul), iar meniul e generos. Noi am luat micul dejun acolo, dar este potrivit si pentru brunch, pranz sau cina. Au si sendvisuri, si paste, salate, carne, burgeri, chiar sunt multe preparate! Plus clatite, sucuri, salata de fructe.

Ionut a ales „Clin Clan”, adica 2 felii de paine integrala, fiecare cu cate un ou organic, avocado si rosie. Eu am comandat „bagel vegetariano”, adica un sendvis cu avocado, rosie si verdeturi. La mine au gresit si mi-au adus cu paine alba. Desi nu mi-a placut ca nu au fost atenti, l-am mancat si asa. Pana la urma nu e o tragedie daca mananc o data la nu stiu cat paine alba. Plus ca am mancat doar o parte din chifla, pentru ca in general este prea multa paine la un sendvis, asa cum am povestit si in articolul Cinci reguli pentru a pregati un sendvis sanatos. Am mai luat cate un ceai de musetel fiecare (tot organic), iar nota de plata a fost 13.40 euro.

Mi-a mai placut faptul ca aveau servetele din hartie reciclata. Nu am vazut asta la prea multe restaurante. Oare la noi exista?

SIETE SEMILLAS (vegan)

La Siette Semillas toate ingredientele sunt ecologice, iar meniul este diferit de la zi la zi. Nu au proteine de origine animala, deci preparatele sunt vegane. Au sendvisuri, supe (4.5 euro), feluri principale (9 euro), prajituri (4.5 euro) si sucuri (3.9 euro). Meniul zilei este 14 euro.

Eu mi-am luat un suc verde si o prajitura brownie din naut (da, da, ati citit bine, din naut). Ea a fost foarte buna (nu se simte absolut deloc nautul), doar ca am putut manca mai putin de jumatate, pentru ca eu nu sunt fan ciocolata sau cacao. Plus ca era foarte consistenta. Ionut a mancat un fel principal foarte bun cu naut, orez si conopida.

Ce nu mi-a placut a fost ca te puteai conecta la internetul lor doar daca dadeai check in pe Facebook, dar in rest e atmosfera foarte placuta si a fost gustos ce am incercat noi. La fel ca la Raw Attitude, Siette Semillas inchide dupa-amiaza, deci nu poti lua cina aici, dar e de verificat, poate cand citesti articolul au schimbat ceva in program.

Atentie la programele restaurantelor! Unele inchid de tot dupa-amiaza, altele isi inchid doar bucatariile. Cert este ca daca vrei sa iei cina mai devreme, nu prea ai unde. Majoritatea deschid dupa 20.30 (noi am gasit unul care deschidea la 19.30, cu mancare traditionala foarte buna – va povestesc despre el in urmatorul articol)

PIATA CENTRALA DIN MALAGA (ATARAZANAS)

Chiar daca articolul este despre restaurante, nu pot sa nu va povestesc despre piata de fructe si legume din Malaga. Noi de obicei mergem in piata cand suntem in vacanta, ca sa luam fructe pentru micul dejun sau ca sa le avem in rucsac pentru o gustare.

Desi nu se poate compara cu La Boqueria din Barcelona, piata din Malaga arata destul de bine, cu tarabe aranjate ca de expozitie, dar din pacate tot ca de expozitie aratau si cele mai multe fructe si legume. Cel putin ardeii, vinetele, dovleceii aratau ca si cum ar fi fost de plastic. In plus, bananele erau toate foarte crude, abia am gasit unele ceva mai coapte. Merita mers in schimb pentru acele pahare cu fructe de tot felul. Eu am luat unul cu fructul dragonului, papaya si capsune. Au fost foarte bune! Chiar si capsunele aveau gust. Un astfel de pahar era 2 euro, iar sucurile proaspat stoarse 2.50, dar din cate am vazut nu aveau storcatoare cu presare la rece si nici nu i-am vazut cand le faceau, deci nu bag mana in foc ca erau ce spuneau. Mi s-au parut niste culori prea puternice, cam nenaturale, dar poate ma insel.

Baza mea de date cu restaurante

Va recomand sa cautati restaurantele pe Google Maps si sa le salvati in contul vostru. Eu asa fac de fiecare data, in fiecare oras in care mergem. Astfel am o lista intreaga cu optiuni, iar la majoritatea scrie si programul, deci nu exista riscul sa mergem si sa fie inchis. Practic cand ni se face foame intru pe Maps si vad care dintre restaurantele din lista sunt in apropiere. Alteori planuim dinainte unde sa mergem – depinde ce ne propunem sa facem in ziua respectiva.

Astept si propunerile voastre, daca ati fost in Malaga si ati mai descoperit locuri cu mancare sanatoasa. Si nu uitati sa calatoriti sanatos 🙂

Categorii
Călătorește sănătos

#CălătoreșteSănătos în Malaga, orașul lui Picasso

 

Sunt o persoana foarte friguroasa, asa ca iarna prefer sa merg in vacanta in locuri mai calde. Sigur ca imi place sa merg si la schi, dar pentru un city break prefer orase din Spania, Grecia, Portugalia in loc de Viena, Stockholm sau Praga. Pe acest principiu am ales anul acesta Malaga si Sevilla pentru o saptamana din februarie, dar stiti vorba aceea: socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Mare parte din Spania a fost acoperita de zapezi fix in acea perioada. In Malaga si Sevilla nu a nins, dar a batut un vant rece si au fost in jur de 12 grade ziua, in loc de 18-20, cat sunt de obicei in februarie. V-am spus asta ca sa stiti de ce suntem infofoliti in poze, dar voi nu va speriati, de regula nu e asa. Mergeti linistiti iarna in Spania, iar in restul anotimpurilor cu atat mai mult.

Hotel si mijloace de transport

Daca la vreme n-am avut noroc, am avut cu hotelul. Initial Ionut facuse rezervare la unul aproape de port, dar pentru ca nu au raspuns unui mesaj si nici la telefon s-a suparat si a anulat rezervarea. A gasit apoi altul si bine a facut! Cand am ajuns acolo am constatat ca era foarte aproape de tot si mai ales de restaurantele cu mancare sanatoasa. Nimic nu e intamplator:) Hotelul se numeste Guadalmedina, este la aproximativ 10 minute de centru, dar nu spre plaja, ci in directia opusa. Noi am fost foarte multumiti de cum arata camerele, personalul foarte, foarte amabil, dar cel mai important este ca era la 5 minute de un restaurant traditional detinut de un localnic (Alacena de Francis), la 5 minute de un alt mic restaurant si magazin cu preparate vegane (Raw Attitude), la 10 minute de alt restaurant vegetarian (Siette Semillas), la 10 minute de strada Larios, adica pietonala din centru, la fel de El Palmeral si de piata de legume si fructe, la 5 minute de mallul El Corte Ingles si la 10 minute de gara Maria Zambrano (de unde se ia trenul catre Sevilla si alte locuri). Practic singura data cand am mers cu autobuzul a fost de la aeroport la hotel. In rest am mers doar pe jos.

De la aeroport pana in centru puteti lua autobuzul ALSA. Casele de bilete sunt chiar in fata aeroportului, la fel si statia de autobuz. Doua bilete costa aproximativ 5 euro si calatoria dureaza in jur de 10-15 minute.

Mancare buna si sanatoasa in Malaga

Noi am ajuns in Malaga sambata seara si am stat pana miercuri dimineata. In prima seara nu am mai avut timp de vizitat sau mers in oras, ci doar sa luam cina. Am fost la un restaurant minunat, la care am mai fost si in ultima zi, tocmai pentru ca ne-a placut mult. O sa va povestesc intr-un alt articol despre toate locurile in care am mancat bine si sanatos, caci sunt foarte multe. Chiar m-a surprins Malaga din acest punct de vedere.

Cetatea Alcazaba si Muzeul Picasso

In prima zi am luat micul dejun la un restaurant cu mancare sanatoasa, am vizitat cetatea Alcazaba si muzeul Picasso, apoi am fost prin magazine. La pranz am mancat o paella delicioasa, iar seara ne-am luat un sendvis cu jamon si legume.

Duminica dupa-amiaza mai multe obiective turistice din Malaga ofera intrari gratuite (de exemplu muzeul Picasso, cetatea Alcazaba, muzeul auto). Luati insa in considerare ca e foarte posibil sa fie mai aglomerate.

Noi am ajuns in jur de ora 12 la cetatea Alcazaba. Intrarea gratuita era de la 14, dar chiar nu costa mult biletele. 2.20 euro de persoana doar Alcazaba, 3.50 cu tot cu Gibralfaro. Alcazaba era fortareata de aparare a orasului, construita in secolul XI si restaurata impecabil. De sus veti vedea portul, o priveliste minunata!

La muzeul Picasso am prins orele cu intrare gratuita si chiar daca era coada de afara, a mers repede. Nu cred ca am stat mai mult de 15 minute pana sa intram. Chiar daca nu suntem foarte pasionati de arta, am fost impresionati de operele lui Pablo Picasso. Mi-ar fi placut sa aflu mai multe si despre viata lui, dar nu am mai ajuns la casa memoriala.

El Palmeral & Plaja Malagueta

A doua zi am fost mai intai la piata centrala cu fructe si legume, apoi am mancat cel mai bun burger ever si am pornit spre El Palmeral de las Sorpresas. In traducere ar fi ceva de genul: Gradina de palmieri cu surprize. Este o promenada de-a lungul portului, cu palmieri pe stanga si apa pe dreapta. Mi-a placut mult ca pe dreapta are un perete de sticla – poti privi portul, dar esti ferit de vant. Noi chiar am nimerit intr-o zi cu vant, dar datorita acestui perete plimbarea a fost excelenta.

Chiar e locul perfect in care sa iti limpezesti mintea. Peste tot sunt spatii unde poti sa te asezi si sa admiri apa, ambarcatiunile, cerul. Este si foarte child friendly – sunt destule locuri de joaca printre palmieri. Mai ofera si alte surprize, este si aquarium, in capat sunt multe magazine, iar cam in 10-15 minute ajungi la plaja Malagueta, care e o incantare chiar si in februarie!

Dupa-amiaza am luat la pas calle Larios si am intrat in mai toate magazinele. Era si perioada de reduceri, asa ca ne intelegeti:) Cand ni s-a facut foame am gasit absolut din intamplare singurul restaurant cu mancare sanatoasa de pe calle Larios. Din nou dovada ca nimic nu e intamplator.

Alte locuri frumoase care merita vizitate sunt Gradina Botanica, centrul Pompidou sau Muzeul Auto si al Modei.

Vacanță tihnită, fără grabă

Noi in a treia zi voiam sa mergem in Granada, insa ne-am razgandit. Eu aveam nevoie de odihna, sa lenevesc putin in pat. Nu eram obosita fizic, ci mai degraba psihic, asa ca am ales sa ramanem tot in Malaga si sa venim alta data pentru a vizita imprejurimile. Daca vreti sa mergeti si in Granada va recomand sa cititi articolul lui Mihai Jurca aici – e plin cu informatii utile. Tot din Malaga puteti ajunge si in Marbella, Cordoba, Gibraltar, Torremolinos, Benalmadena, Mariposario si, de ce nu, in Maroc. Sigur, si in Sevillla, asa cum am facut si noi, dar va povestesc intr-un alt articol despre acest oras absolut minunat. Mie mi-a placut mai mult deca Malaga si nu sunt singura 🙂

Noi ne-am simtit excelent ca nu ne-am grabit nicaieri, iar in a treia zi chiar am hoinarit pe stradute, fara sa ne gandim ca TREBUIE sa vizitam ceva. Pur si simplu ne-am plimbat si am simtit atmosfera orasului.

Nu uitați de hidratare!

Daca mergeti in aceasta perioada a anului sa va luati in bagaj si o caciula, niste manusi mai subtiri, un fular, o umbrela just in case si un termos. Noi suntem fani termos in calatoriile facute iarna. In multe hoteluri exista fierbator pentru ceai, iar daca nu exista ii rugam pe cei de la restaurant sa ne dea niste apa fiarta. Practic in rucsac avem mereu un termos cu ceai si o sticla cu apa. Ceaiul cald e perfect daca e frig, plus ca e nevoie de hidratare. In vacantele de iarna noi obisnuiam sa uitam de hidratare, dar ne-am facut acest obicei sanatos de a lua mereu apa si ceai in rucsac. Hidratarea este esentiala nu doar vara, ci si iarna (mai ales daca bate vantul!).

Miercuri dimineata am plecat spre Sevilla, cu trenul. Am fost placut surprinsa de gara Maria Zambrano: organizare, curatenie, siguranta. E o combinatie intre centru comercial (cu foarte multe magazine si restaurante) si aeroport – practic poti ajunge in sala de asteptare doar daca ai bilet si doar dupa ce esti verificat atat tu, cat si bagajele, ca la aeroport. Exista doua tipuri de trenuri: unul mai rapid, care face o ora si jumatate si costa in jur de 45 de euro de persoana, iar altul care face 2:30-3 ore si este cam la jumatate fata de celalalt. Noi l-am ales pe al doilea si chiar a fost foarte bine: am avut timp sa scriu o parte din acest articol, dar si sa ma bucur de peisaje cu cladiri albe (specifice Andaluciei) ori de privelisti care iti taie rasuflarea. Din tren se vede pentru cateva secunde Caminito del Rey, un traseu pe care ne-am promis ca vom merge si noi. Desi pana acum cativa ani era considerat cel mai periculos drum din lume (multi oameni au murit incercand sa il parcurga), acum este foarte sigur, pentru ca a fost construita practic o alta pasarela. Mai multe detalii si fotografii gasiti aici.

Eu zic asa: ca in Andalucia merita sa mergi de cel putin doua ori: o data pentru a vizita orasele, iar alta data pentru a inchiria o masina si a te pierde prin satele si locurile mai putin stiute. Noi asta visam sa facem data viitoare:)

Nu pot sa termin articolul fara sa ii multumesc sotului meu pentru pozele minunate pe care mi le-a facut. Toate in care apar eu sunt, evident, facute de el <3

Categorii
Copii

Sfaturi pentru părinți: comunicarea cu bebelușul în primele luni de viață

 

Primii ani din viață sunt esențiali pentru dezvoltarea creierului copiilor, iar comunicarea cu bebelușul este foarte importantă din primele secunde după naștere. Știu că pare ciudat și că mulți oameni se gândesc că un copil atât de mic nu are cum să înțeleagă ce i se transmite, dar nu e deloc așa. Smaranda Nay, medic specialist în medicină de familie și consultant de lactație, explică foarte frumos de ce într-un interviu pe care l-am făcut pentru emisiune.

Am transcris tot interviul gândindu-mă la mamele care mai citesc în timp ce veghează somnul bebelușului și nu pot asculta cu sonor, dar chiar și așa vă recomand ca mai degrabă să vă puneți niște căști și să o ascultați pe Smaranda. Are o voce atât de frumoasă, este un om cald și bun și transmite atâta emoție și iubire încât sunt sigură că dacă o ascultați veți înțelege mult mai bine ce vrea să spună.

Contactul vizual și vorbitul cu bebelușul îl ajută să își dezvolte neocortexul

Ce presupune comunicarea cu bebelușul în primele luni de viață?

În primul rând părinții trebuie să înțeleagă că bebelușul e un om și are nevoie să fie tratat ca un om: cu respect și cu înțelegerea faptului că are preferințe, particularități, dorințe ale lui personale, diferite de ale copilului vecinilor.

Chiar dacă e atât de mic? Mulți părinți consideră că e prea mic ca să înțeleagă.

Nu, de fapt bebelușii chiar înțeleg! Și fac contact vizual din momentul în care se nasc. E foarte important ca părinții să se uite ochi în ochi și să vorbească cu ei. Sigur că nu văd ca noi adulții și au nevoie să aibă contactul vizual la o distanță la care ei percep, adică de la sânul mamei, pentru că acolo e locul lui și de acolo se uită el în sus. E foarte important ca încă din primele zile părinții să vorbească și astfel să îi arate că de la față pornește comunicarea. Ei învață încet-încet să citească fețele și învață astfel comunicarea oamenilor. Contactul vizual și vorbitul cu copilul încă din prima zi îl ajută să își dezvolte creierul uman, neocortexul.

Contactul fizic, piele pe piele, este la fel de important? 

Da, este esențial! Bebelușul a stat 24 de ore din 24 în burtica mamei, în contact direct cu ea. Nevoia bebelușului este ca din burtă să se mute la sânul mamei, lipit de mama, pentru că în realitate el își reglează respirația, ritmul cardiac, hormonii și temperatura în funcție de corpul mamei și imediat după și de corpul tatălui. Recomandarea este să fie piele pe piele, să fie cât mai repede la sânul mamei, pentru că sânul miroase ca lichidul amniotic și e singurul lucru pe care bebelușul îl cunoaște. Asta înseamnă că alăptarea ar fi bine să fie făcută când bebelușul e doar în pampers și mama dezbrăcată până la brâu, ca purtatul în brațe ar fi bine să fie făcut când bebelușul e doar în pampers și tatăl eventual îl bagă într-un tricou cât să îi scoată capul, se poate sta pe spate și așeza bebelușul pe pieptul mamei sau al tatălui, e foarte important.

Dacă îl las tot timpul să stea în pătuț, el nu se relaxează complet aproape niciodată. El rămâne un bebeluș ușor tensionat, care pe termen lung poate să ducă la un adult ușor tensionat, care nu reușește să se relaxeze deplin nici măcar în somn.

Cum să aveți un copil independent

Care sunt cele mai frecvente greșeli care se fac în această perioadă? Sau poate e prea mult spus greșeli – ce ar putea face părinții mai bine?

Primul lucru de care au nevoie părinții este să aibă grijă de ei înșiși, au nevoie să fie stabili emoțional pentru că ei sunt stabilitatea bebelușului. Prima eroare pe care o fac mamele este că se sacrifică pentru bebelușul lor și pierd din vedere faptul că bebelușul e prelungirea lor și dacă ele nu se îngrijesc, bebelușul nu primește stabilitatea emoțională de care are nevoie. Cea de-a doua eroare este aceea că părinții își închipuie că pot să facă bebelușul independent. Nu devine independent. Cu cât îl împing mai tare cu atât el trage mai mult la mine ca mamă, pentru că el are nevoie de mamă și cu cât nevoia lui e mai mare cu atât el devine mai disperat.

Te referi la părinții care nu îl țin prea mult în brațe pentru că se răsfață sau îl lasă să plângă în pătuț?

Da, la asta mă refer. În realitate bebelușul care doarme singur în pătuț – sigur, va dormi și singur în pătuț, dar dacă îl las tot timpul să stea în pătuț el nu se relaxează complet aproape niciodată. El rămâne un bebeluș ușor tensionat, care pe termen lung poate să ducă la un adult ușor tensionat, care nu reușește niciodată să se relaxeze deplin nici măcar în somn.

Dacă vorbim de un bebeluș care a fost crescut pe principiul ”trebuie să îl învățăm să stea și singurel”, ăsta e un bebeluș care va avea ca prioritate să prindă mama și atunci în loc să exploreze se duce pe prioritatea anterioară, să o aibă pe mama lângă el.

Care sunt efectele pe termen scurt, în primele luni, primii ani?

Pe termen scurt o să descoperim că bebelușul care a fost mai îngrijit și căruia i s-au îndeplinit nevoile fără să se gândească părinții la răsfăț, acela este copilul care devine independent, pentru că este un bebeluș care nu are niciun dubiu că în spatele lui sunt părinții. Dacă vorbim de un bebeluș care a fost crescut pe principiul ”trebuie să îl învățăm să stea și singurel”, ăsta e un bebeluș care va avea ca prioritate să prindă mama. Când a prins-o nu îi mai dă drumul, pentru că uneori o prinde, alteori nu, și atunci în loc să exploreze se duce pe prioritatea anterioară, să o aibă pe mama lângă el. Am vrut să obținem un bebeluș independent și am obținut exact contrariul, un bebeluș dependent.

Dar este o regulă, așa se întâmplă la toți copiii?

Depinde, sunt foarte mulți parametri de luat în calcul, dar în principiu toți psihologii sunt de acord că bebelușii au nevoie de susținere și că răsfățul nu are legătură cu această independență din primele luni de viață. Răsfățul are legatură cu faptul că părinții găsesc foarte dificil faptul de a-i spune „nu” copilului și atunci apare răsfățul, care e într-o etapă ușor mai târziu.

Se poate ca bebelușul să fie și suprastimulat?

Da, mai ales imediat după naștere, faptul că e luat de lângă mamă de multe ori, faptul că după ce s-a obișnuit cu maternitatea ajunge acasă într-un mediu absolut nou și atunci lucrul asta îl stresează pentru că singurul lucru pe care îl cunoaște este mama și brațele mamei. Apoi vin rudele, vin prietenii în vizită și cumva este și o nevoie a mamei de a socializa și de a sărbători bucuria extraordinară a copilului, dar toate lucrurile astea îl stresează pe copil și părinții cumva știu lucrurile astea. Ce nu își dau seama părinții este că pe stradă trece camionul pe care ei nu îl mai aud, că sunt obișnuiți, trece tramvaiul, bate vântul, se mișcă perdeaua, toate zgomotele astea pentru copil sunt absolut noi, sunt posibile amenințări. El nu știe cum să le gestioneze și locul lui în momentul în care aude ceva este la sânul mamei. Aici vine eroarea numărul 3: îi dau mâncare la program. De fapt înseamnă că îl las pe copil neîngrijit emoțional și fizic, pentru că el are și senzație de foame și de sete, până când consider eu că a venit momentul să îi dau de mâncare.

Cât de importante sunt primele șase luni pentru dezvoltarea lui?

În primele șase luni copilul experimentează bucuria pură, etapa de îndrăgostire în care copilul este în armonie cu mama. În mintea copilului, în subconștientul lui se imprimă imaginea  faptului că este una cu tot universul, că lumea îl iubește și este în siguranță. El când integrează bucuria asta, va avea ocazia să se întoarcă toată viața la această bucurie, este comoara pe care o are de-o parte, oricând are nevoie, să se întoarcă la liniștea aia, relaxarea aia, la sentimentul de cuib.

Ce se întâmplă după 6 luni?

După șase luni, copilul începe să crească, se desprinde din brațele mamei, începe să meargă în patru labe, apoi în picioare. Până la un an și jumătate copilul trăiește și experiența fricii, pentru că mai cade, se mai lovește, se sperie. În acestă perioadă părinții trebuie să fie mai grijulii, dar în același timp este foarte important să-i lase spațiu copilului de explorare. Una din erori ar fi ”nu pune mâna acolo”, ”nu pune mâna nici acolo”. Primul lucru pe care îl am de făcut când îi spun ”nu”, este să îi spun cu iubire, pentru că sunt mulți părinți care își pierd răbdarea. Părinții spun ”nu” o data, de două ori, la un moment dat își pierd răbdarea, așa că recomandat este să respire, să se relaxeze puțin și să-i spună ”nu” în continuare, la fel de ferm, dar cu multă drăgălășenie. La vârsta asta distragerea atenției e o metodă foarte bună.

Ce schimbări apar după un an și jumătate?

După un an și jumătate când a integrat frica, apar crizele de tantrum. Foarte important, la vârsta asta copilul are dreptul să integreze faptul că el are dreptul să-și spună părerea lui are valoare, e luată în calcul. Până și adulții, dar mai ales copiii, pentru că nu au inhibiții, au exprimarea emoțiilor foarte corporal: dacă te iubesc vin și te iau în brațe cu totul, dacă se înfurie vin și dau cu toată forța. Totul la ei este emoție – corp, mintea vine încet încet mai târziu. Părinții trebuie să modeleze aceste lucruri și să spună ”așa da”, ”așa mai puțin”. Important e să fie lângă ei tot timpul.

 

Credit foto: https://www.pexels.com/