Pe Carmen Trufaș am cunoscut-o mai întâi la telefon și m-a cucerit. Nici nu trebuie să fii față în față cu ea ca să îi simți energia de om bun, cu adevărat bun. De zece ani face voluntariat în școli, grădinițe, spitale ori cămine de bătrâni, iar acum a hotărât să aibă propria asociație, pe care a numit-o „Meriți iubire”. Deși este medic dentist, pare că meseria ei de bază este cea de voluntar. Asta o hrănește, asta o împlinește. Vă invit să vă bucurați de interviul pe care l-am făcut cu ea in ediția de Paște a emisiunii noastre, Tinerețe fără bătrânețe.
Carmen, ești medic dentist, iar în timpul liber voluntar. Cum îi ajuți mai exact pe oameni?
Sunt contexte în care vorbim despre sănătate orală, despre igienă, alimentație, stil de viață sănătos, în special în școli. Atunci când mergem în case de bătrâni sau în zone defavorizate, evident vorbim oamenilor despre ce au ei nevoie, despre traiul lor de zi cu zi și suntem interesați de nevoile lor.
Oamenii au nevoie de atenție în primul rând. Marea majoritate a oamenilor se gândește la a-i ajuta pe ceilalți prin bunuri materiale, prin obiecte, prin bani. E adevărat, sunt necesare, dar experiența mea a demonstrat că oamenii au nevoie de atenție, de zâmbete, de iubire, de a-i face să se simtă importanți.
M-a impresionat faptul că ai fost de 8 martie într-un azil de bătrâni și ai dăruit florile și mărțișoarele primite de la pacienți. Ce te-a determinat să faci asta și de ce bătrânilor?
M-am gândit la bătrâni pentru că am în suflet amintiri foarte frumoase despre bunicii mei, pe care i-am iubit foarte mult și îi respect în continuare, chiar dacă ei nu mai sunt. Pacienții noștri și oamenii din viața mea și a colegilor noștri, cei care ne iubesc și sunt alături de noi permanent, ne-au copleșit cu flori de zilele acestea și atunci mi-a venit ideea: ce-ar fi să merg într-o casă de bătrâni și să dăruiesc mărțișoarele și florile pe care le-am primit? S-a alăturat și o prietenă de-a mea care este director de grădiniță și a ieșit foarte bine, cu dulciuri, cu mărțișoare și cu flori. Bătrânii au fost extraordinar de bucuroși și îmbrățișarea aceea pentru darul aparent minor a adus atâta bucurie și energie pozitivă! Pentru că ei au nevoie de asta. Au spus că de ani de zile nu au mai primit o floare.
Carmen Trufaș: „Esenţa vieţii este iubirea”
Tocmai ai fondat un ONG care se numește „Meriți iubire”. De ce ai ales acest nume?
Pentru că am cunoscut oameni fericiți cu puținul pe care îl aveau. Erau fericiți, erau mulțumiți, împăcați cu situația pe care o aveau, pentru că se iubeau, se înțelegeau, se ascultau, aveau răbdare unii cu ceilalți. În altă ordine de idei, am întâlnit oameni care aveau totul, dar erau nefericiți, pentru că nu se simțeau iubiți. Personal mi s-a întâmplat să mă opresc din când în când din activitățile mele și să fac un remember a ceea ce fac și mă privesc în oglindă cu demnitate, cu bucurie și spun „Carmen, tu meriți iubire!” pentru ceea ce faci și ceea ce ești ca om și cred că asta trebuie să conștientizeze fiecare persoană indiferent de vârstă și indiferent de mediul din care vine. Esența vieții este să învățăm să dăruim iubire și să știm să o primim. E foarte greu să primești.
Medic voluntar în şcoli, spitale şi case de bătrâni
Se spune că fiecare om are o misiune în viață. Tu ai descoperit-o pe a ta? Aceasta este, de a-i ajuta pe oameni?
Îmi place să cred că da. Misiunea mea sunt eu în primul rând, pentru că atâta timp cât nu mă cunosc pe mine și cât nu știu să primesc iubire și să dăruiesc, nu pot să fac asta pentru ceilalți. Am investit foarte mult în mine în această direcție și acum cred că mi-am descoperit misiunea. Sub o formă sau alta am făcut-o pe tot parcursul vieții mele, încă din copilărie. Am trăit într-o familie cu iubire și atunci am descoperit că misiunea mea este despre iubire, motiv pentru care conștientizez cât de important este să fiu atentă la celălalt, să îl accept, să îl ascult și să îl susțin. Nu mă refer neapărat la susținerea materială. Bătrânul, de exemplu, are nevoie de atenție. Părinții și bunicii noștri și-au sacrificat viața pentru ceea ce suntem noi astăzi și cred că acum merită atenție, divertisment, bucurie și mai ales iubire.
Ai și un vis foarte frumos exact în această direcție. Despre ce este vorba?
O casă de bătrâni, o altfel de casă de bătrâni, așa este visul meu. Oameni care să-și trăiască frumos ultima perioadă a vieții lor, indiferent de cât de lungă sau scurtă este aceasta. Cred că oamenii au dreptul la a-și sărbători zilele de naștere frumos. Poate nu au făcut-o în tinerețe, poate din cauza problemelor materiale, a timpului, timpul este o problemă indiferent de generație. Mi-ar plăcea să pot să-i ajut să călătorească, să meargă la spectacole, să meargă la slujbă, să-și serbeze zilele de naștere în contexte frumoase și să socializeze. Un astfel de mediu mi-ar plăcea să creez, în care oamenii să se simtă vii și importanți indiferent de vârsta pe care o au.
Misiune umanitară în Nepal
Până să se îndeplinească acest vis, se îndeplinește altul, acela de a pleca în Nepal, într-o misiune umanitară. Ce vei face acolo?
Este o mare provocare pentru noi. Pe 3 iunie o echipă de 19 voluntari se va deplasa în Nepal într-un proiect umanitar pe medicină și educație. Acolo se va înființa un cabinet stomatologic, s-a înființat și anul trecut o sală de nașteri, igienizarea unui spital. Va fi primul cabinet stomatologic din acea zonă defavorizată după cutremurul de acum 3 ani. De fapt oamenii din Kavre nu au avut niciodată medic dentist.
Vom lucra împreună cu medici de acolo, fiecare medic român o să fie în echipă cu unul dintre medicii nepalezi, se va lucra de dimineața până seara, vom sta într-o zonă de campanie, în corturi pe care noi le vom monta. Este o provocare și temperatura, dar și altitudinea și mediul în care ne vom desfășura activitatea.
S-a achiziționat deja unitul dentar, aparatul de sterilizare și tot ce înseamnă aparatură consistentă, dar avem nevoie de susținere, pentru că investiția este mare. Trebuie să fim pregătiți inclusiv pentru noi cu truse de prim ajutor, pentru că acolo nu există.
Dacă vreți să contribuiți și voi, puteți cumpăra una dintre minunatele fotografii făcute de Ionuț Ursu în expedițiile anterioare. Sunt la dimensiune mare, de tablou, iar toate fotografiile sunt pe pagina de Facebook Nepal for life.
Carmen Trufaș: „Sunt autentice, fiecare are o poveste. Nu iei doar fotografia, ci și povestea și cred ca e important să vezi la biroul tău sau acasă, în colțișorul tău de suflet, o imagine care să îți amintească în fiecare moment că ai contribuit la salvarea unui om. Și când spun salvare nu spun prea mult, pentru ca acolo chiar sunt cazuri în care oamenii sunt la limita dintre viață și moarte.”