Vacanța de vară este cea mai așteptată perioadă de către toți copiii. Nu e de mirare: vor să se joace în voie, fără grija temelor și a lecțiilor. Dacă ar fi după ei, nu ar învăța deloc. Părintii, însă, nu sunt de aceeași părere. Am discutat despre asta în emisiune cu Monica Bolocan, psiholog clinician de copii: îi lăsăm să se joace tot timpul, le facem program, astfel încât să includem și probleme la matematică, lectură, gramatică sau limbă străină? Cum găsim echilibrul?
Vacanța de vară: teme în joacă
Sunt părinți care își înscriu copiii la tot felul de activități, îi duc în tabere în care să învețe, nu să se relaxeze – unde e limita, cât de multe astfel de activități sunt benefice?
Spre final de an școlar copiii sunt deja sătui de lecții, nu mai pot, nu mai vor. 2-3 săptămâni de pauză totală sunt absolut suficiente astfel încât creierul să se reseteze, să își refacă acele rezerve de energie pentru a porni din nou cu plăcere pentru a învăța. Este suficientă o pauză de 2-3 săptămâni, pentru că apoi riscăm să intrăm într-o rutină și e mai greu să ieșim dintr-o nouă rutină decât să spunem stop la timp și să reluăm treptat rutina care ne interesează pe noi părinții.
Activitățile desfășurate în vacanța de vară
Cât să lucreze pe zi și cât să se joace?
Toată vacanța de vară e bine să aibă activități variate, dar dacă vorbim de lecții este important să facem împreună cu copilul un plan pe zile, pe săptămâni, pe teme, concret facem ca un orar. În fiecare zi avem de făcut: 5 probleme la matematică, de citit un capitol dintr-o carte și de scris un rezumat. Toate acestea acumulate nu trebuie să depășească jumătate de oră pentru copiii din ciclul primar, adică clasele 1-4 sau o oră pentru ceilalți. Și mai putem face un lucru: să stabilim că o zi facem teme, o zi pauză, astfel încât copilul să simtă și bucuria că are zile fără niciun fel de lecție.
Îi lăsăm să decidă și în ce parte a zilei să stabilim de la bun început?
Soluții pentru copiii care uită de teme în vacanța de vară
Cum îi ajutăm să se autodisciplineze, să fie conștienți că au de făcut teme, să le facă cu drag și să nu le lase pe ultima săptămână?
Acest concept de autodisciplină este ca o umbrelă uriașă sub care intră foarte multe abilități pe care copiii mici nu le au încă. Începând cu 7-8 ani creierul începe să aibă aceste abilități de organizare, planificare, control, inhibiție, este acea funcționare executivă care se întâmplă până pe la 21 de ani, deci este nevoie de timp pentru ca creierul nostru să capete aceste abilități.
Cât de importantă este autodisciplina?
Bazele acestei abilități se pun devreme, cam în jurul vârstei de 3 ani de când copilul își conturează conștiința de sine și realizează că poate modifica activ lumea care îl înconjoară. Acești părinți care înțeleg devreme că trebuie să-și responsabilizeze copilul, să-l lase să câștige acele abilități de autonomie personală. Acei părinți vor avea un copil care la vârsta școlară este capabil să-și facă singur temele. Dacă ne hotărâm brusc în clasa întâi sau în clasa a doua că vrem să avem un copil responsabil în condițiile în care până atunci nu am depus niciun efort în acest sens, atunci ne asumăm acel lucru și o luam de la zero. Ne imaginăm că avem în față un copil de 3 ani și să ne comportăm ca atare. Orice sarcină complexă o împărțim în pași mici. Îi arătăm efectiv cum se face, îl punem să repete, stăm lângă el, îl ajutăm, la fel și la lecții, este exact același lucru. Pe măsură ce se automatizează aceste deprinderi, ne retragem treptat, și la un moment dat după un timp, minim 6 luni să avem un copil care măcar o parte din lecții să le facă singur.
În afară de teme, care ar trebui să fie activitățile copiilor în vacanța de vară?
Este important să schimbăm cumva mediul, nu stăm tot acasă și toată ziua ne uităm pe tabletă sau la televizor. Ar trebui copilul să plece undeva: la bunici la țară, într-o tabără, într-o excursie, în concediu cu părinții, oriunde, numai să schimbe mediul.
În loc de stimulare cognitivă care de obicei este în timpul școlii să mergem pe stimulare senzorială, adică joc în natură, activități artistice, orice activitate care solicită mai puțin funcțiile cognitive implicate de scris, citit, calcul matematic.
Conexiunea emoțională dintre părinte și copil
Cât de mult contează timpul petrecut cu părinții?
Sunt mai multe cercetări care spun că sunt câțiva factori critici de parenting. Unul dintre acești factori este timpul efectiv pe care îl petrecem cu copiii noștri, care înseamnă inclusiv atingerea, îmbrățișările, atenția, privitul ochi în ochi, faptul că suntem prezenți acolo trup și suflet. Acea conectare reală, emoțională pe care o am cu copilul. Acesta este timpul special.
Ce este timpul special și în ce constă?
Părinții se sperie când aud de timp special. Oricum petrec timp cu copilul, dar trebuie să se gândească că timpul acesta puțin pe care îl am la dispoziție 15-30 minute, să las deoparte telefonul, Facebook, TV, alte gânduri, să fiu prezent acolo, să mă tăvălesc pe jos dacă asta vrea să fac, să ne jucăm cum vrea el, foarte mult feedback pozitiv, să-l susțin în interesele lor. Îl las pe copil să conducă, să se simtă bine, nimic mai mult. Nu trebuie să fac artificii, să mă dau peste cap. Este foarte simplu.
Dacă cel mic nu are un comportament adecvat, care ar trebui să fie atitudinea părintelui?
Este foarte important să ne dăm seama de ce un copil nu are un comportament adecvat. În mod normal toți copiii își doresc să se joace cu părinții lor și atunci când se întâmplă ei sunt foarte fericiți. Dacă nu sunt fericiți, atunci am un semn de întrebare. Este extrem de important să știm de ce. Trebuie să am o atitudine înțelegătoare, pozitivă și foarte multă răbdare. Dacă eu îmi pierd firea în acel moment, s-a rupt legătura, nu ne mai putem conecta cu copiii. Trebuie să-l ajut să iasă din acea stare și să intre în starea mea de calm. Și dacă în timpul anului părinții sunt mult mai ocupați, perioada de vară chiar e potrivită pentru copii și atunci această conexiune poate să existe mai bine.
Secretul succesului stă în consecventă. Tot timpul putem sta cu el, nu numai vara. Și totuși 15 minute pe zi nu este foarte mult sau 30 min pentru copiii mai mari, dar este extrem de important și are beneficii pe care le vom vedea și le vom înțelege mai târziu la adolescență. Acei părinți care reușesc în prima etapa importantă a copilăriei să se conecteze emoțional cu copiii și să aibă o relație bună, vor culege roadele la adolescență. Acei părinți care nu vor reuși, abia atunci vor simți că este o prăpastie între ei și copii pe care nu o mai pot umple, este prea târziu.
Adolescenții și-au format o părere, o atitudine, deja interesul lor normal vârstei, nu mai este către părinți, este către colegi, prieteni. Atunci nu mai sunt atât de receptivi la emoțiile părinților. Practic ne plătesc cu aceeași monedă.
Credit foto: https://www.pexels.com/
Micul prinț – de Antoine de Saint-Exupery
Secretul monstrului – de Otilia Mantelers
Simplu. Versuri hrănitoare – de Cristela Georgescu
Te iubesc, orice-ai face! – de Ioana Chicet-Macoveiciuc
Aventurile râmei Oli – de Olga Gudynn
Cărți Usborne
Cărți pentru bebeluși
