Categorii
Deserturi Fără lactate Rețete

Pandișpan cu fructe (rețetă cu făină integrală, fără lactate și fără zahăr)

Este o rețetă foarte ușor de făcut, din doar 3 ingrediente, plus fructe. Poate fi pandișpan cu vișine, cireșe, piersici, fructe de pădure, prune, practic cu orice fructe. E important să fie dulci, dacă nu puneți deloc zahăr. Sau dacă nu sunt așa dulci, puteți adăuga niște stafide în compoziție.

Am început să „lucrez” la rețeta de pandișpan cu fructe asta la începutul verii, când mi s-a făcut poftă de pandișpan cu vișine din ăla pufos, ca în copilărie. Nu mai făcusem niciodată, așa că am dat o căutate pe google. Am găsit sute de rețete, doar că toate erau cu făină albă, foarte mult zahăr în compoziție, plus zahăr pudră deasupra, unele aveau unt, iar eu nu aveam voie lactate atunci. Am căutat și în engleză, poate, poate găsesc o rețetă cu făină integrală, puțin zahăr, fără lactate și cu puține ingrediente. Și simplu de făcut:)) Asta pentru că nu-mi plac rețetele complicate.

N-am găsit nicio rețetă pe placul meu, plus că toate erau cu multe ouă, iar eu aveam doar patru în frigider. Inițial am zis că nu mai fac, dar apoi m-am hotărât să încerc, să văd ce iese cu ce am. Bineînțeles, cu făină integrală, pentru că eu nu folosesc deloc făină albă. Am pus extrem de puțin zahăr (4 linguri am pus prima dată) și ulei vegetal în loc de unt.

Am avut surpriza să iasă din prima un pandișpan cu fructe pufos și gustos! Doar că, perfecționistă cum mă știți, am vrut să îmbunătățesc rețeta. Am încercat mai întâi cu 3 linguri de zahăr și un ou în plus. Altă dată am încercat cu mai puțin ulei, altă dată cu ulei de măsline în loc de floarea soarelui (ambele presate la rece), altă dată fără pic de zahăr. Altă dată cu mai multă făină, pentru că se scufundau fructele în aluat, chiar dacă le dădeam prin făină înainte. La capitolul ăsta n-am găsit încă o soluție, uneori tot se scufundă, dar am zis să postez totuși rețeta, că perfecțiune nu există, plus că eu nu sunt bucătar profesionist, nici pe departe! Sunt doar o persoană care gătește cât mai simplu și sănătos pentru familia ei. Nu vreau perfecțiune, ci doar ca mâncarea să fie gustoasă și sănătoasă. Iar acest pandișpan cu fructe chiar este! Chiar și fără zahăr.

E adevărat că eu sunt deja obișnuită fără zahăr de câțiva ani, dar v-am pus în rețetă și cantitatea de zahăr pe care o puteți pune dacă vreți să faceți trecerea treptat. Sau puteți folosi niște fructe deshidratate, precum stafidele. 

Ingrediente: 

-6 ouă

-4 linguri ulei

-130 grame făină integrală (eu am încercat cu făină de grâu, altă dată cu spelta sau cu secară)

-400 gr fructe (eu am testat cu cireșe, vișine, piersici, prune, zmeură, afine – și separat, dar și combinate)

-opțional 3 linguri zahăr brun nerafinat sau o mână de stafide (dacă vreți să faceți trecerea treptat către „fără zahăr”)

Mod de preparare:

Se taie fructele bucăți / se scot sâmburii.

Se separă albușurile de gălbenușuri.

Se bat albușurile spumă până când întoarceți castronul și nu curg:) Dar să știți că iese prăjitura și dacă nu sunt bătute așa bine. Eu am pățit asta o dată și tot a ieșit bună prăjitura. Iar dacă nu aveți mixer/robot, merge și cu telul. O să faceți și antrenament la brațe cu ocazia asta:)

Dacă faceți cu zahăr, adăugați-l în albușuri.

Încorporați gălbenușurile ușor, cu o spatulă.

Adăugați uleiul și amestecați ușor, de sus în jos, cu spatula.

Adăugați și făina, tot amestecând ușor.

Dacă nu ați pus zahăr și vreți să puneți stafide, adăugați-le acum în compoziție.

Porniți cuptorul la 180 de grade, ca să se încălzească până e gata tava.

Puneți hârtie de copt în tavă.

Turnați aluatul și întindeți-l uniform cu spatula.

Așezați fructele deasupra. Dacă sunt bucăți mai mari, precum cele de piersici sau prune, puteți să apăsați pe ele, să intre bine în aluat. De fapt și la cele mai mici ar fi bine să faceți la fel, ca să nu se scufunde ele ulterior.

Băgați tava în cuptor și lăsați 30 de minute.

ATENȚIE! Tava mea are 20-35. Dacă aveți una cu mult mai mare, ar fi bine să măriți cantitățile.

Aștept să faceți acest pandișpan cu fructe și să-mi spuneți cum vi se pare. La noi se termină imediat tava, mai ales dacă avem musafiri. S-a întâmplat o dată să ne rămână până a treia zi și am constatat că se întărise, dar avea gust și consistență exact ca fursecurile acelea folosite la tiramisu. Deci dacă aveți copii care vor fursecuri din acelea, faceți-le varianta asta. Reușiți astfel să mai reduceți cantitatea de zahăr, făină albă și alte chimicale folosite în fursecurile cumpărate.

 

Categorii
Alimentație & Stil de viață Low Toxic Life

Unde puteți mânca pizza cu blat integral și pizza vegană în București

Știți deja că noi căutăm mereu variante cât mai sănătoase când comandăm sau ieșim să mâncăm în oraș, așa că veți găsi în lista de mai jos locuri care au pizza cu blat din făină integrală, intermediară sau cu maia, dar și restaurante care au pizza vegană în meniu, deci perfectă pentru vegani, pentru zilele de post sau pentru persoanele care nu consumă lactate din diverse motive. La unele se poate comanda direct pe site la ei, altele sunt pe aplicații precum Tazz, Food Panda, Take Away.

La final am pus și câteva care nu îndeplinesc aceste condiții, dar care merită testate, pentru că sunt delicioase, plus că eu nu sunt exagerată, nu se întâmplă nimic dacă din când în când mâncăm făină albă, atâta vreme cât este excepția, nu regula. Plus că se pot alege variantele cu legume, iar dacă nu mâncați lactate, le spuneți să nu pună mozzarella. Eu așa fac, deși pizza fără mozzarella nu e la fel de gustoasă. Tot cele create din start ca variante vegane au un gust mai bun, dar să sperăm că din ce în ce mai multe restaurante o să aibă în meniu și variante vegane sau cu blat integral.

Aștept în comentarii și propunerile voastre de pizza cu blat integral sau vegană, nu doar din București, ci din toată țara! Chiar sunt curioasă în ce alte locuri se găsește!

Fabio Pizza

Încep cu Fabio Pizza, pentru că de la ei comand de ani buni. Mai exact de când lucram la ProTV, deci sunt vreo 10 ani de când mănânc pizza, paste și salate de la ei. Și cel mai mult îmi place că poți opta pentru blat din făină integrală. Mi-aș dori să existe opțiunea asta la orice pizzerie, pentru că făina integrală este cea mai sănătoasă. Și sper să facă același lucru și în cazul pastelor, să existe și opțiunea de paste integrale.

Preferata mea: e greu să aleg una singură… O să spun Campagnola, pentru că o comand cel mai des fără mozzarella, adică de post. E drept că neavând mozzarella nu e așa gustoasă, pentru că practic este un blat cu sos de roșii, plus legume, dar e ok. Îmi mai plac Belvedere, Con verdure, Nova Siri, Reggiana

Fibrio

La Fibrio toate pizzele sunt cu blat din făină integrală. Au și variante cu pui, și vegetariene (deci cu brânzeturi), dar și vegane (si aici sunt mai multe variante, iar în loc de mozarella se folosește fie cremă de tofu, fie cremă de caju). 

Preferata mea: Orange Sun vegană – are cremă de caju în loc de mozarella, ciuperci, ardei, conopidă și un ingrediente mai puțin obișnuit pe pizza: dovleac copt

Unison

Aici toată mâncarea este vegană, deci nu există carne sau lactate. Blatul nu este din făină integrală, dar nici din albă. Este din făină intermediară, însă foarte important este că nu e aditivată. O să scriu curând un articol despre tipurile de făină, ca să înțelegeți mai bine diferența (cu tot cu locuri din care poate fi cumpărată).

Preferata mea: Pizza Unison – este una dintre cele mai gustoase pizza vegane testate de mine! Are muuulte legume, multe semințe, iar în loc de mozzarella  este o variantă vegană din caju, făcută de ei

Pizza Mania

Este cea mai recent descoperită, dar este delicioasă! Blatul este din făină albă, nu există varianta integrală. În schimb ei folosesc maia, nu drojdie. Și încă o bilă albă este că în meniu au o variantă de pizza vegană, deci nu trebuie tu să spui să excludă mozarella. Așadar, aceasta este și preferata mea 🙂

Preferata mea: Pizza Vegan – în loc de mozzarella are o emulsie de roșii cu usturoi și busuioc, iar combinația de legume este și ea interesantă: ciuperci, dovlecel, sparanghel, roșii uscate

Pâine și Vin

Aici pentru blat se foloseste o rețetă tradițională italiană din făină, apă, drojdie, sare, ulei de măsline. Nu este din făină integrală, dar așa cum spuneam mai sus, o dată la nu știu cât e ok și făina albă. Pentru că pizza lor chiar merită încercată!

Preferata mea: Vatra Romană 1 – are ciuperci, ardei gras, dovlecei, vinete, semințe de dovleac, roșii cherry proaspete și ceapă verde

Animaletto Pizza Bar

Nici Animaletto nu are varianta cu blat integral, dar dacă ați ști ce bună este pizza lor! Chiar e wow! E adevărat că nu am mai luat de ceva timp, dar este în topul preferințelor noastre! Am fost cu mai mulți prieteni acolo și tuturor le-a plăcut.

Bocca Lupo

Nu au nici variantă vegană, nici blat cu făină integrală, dar pe cuvânt că merită! 🙂 Totul e super gustos la ei!

Preferata mea: pizza cu prosciutto crudo, roșii cherry, ruccola și parmezan

Restaurant Capricciosa

Dacă stați în Băneasa ori când veniți de pe DN1 și vă e foame, încercați pizza de aici. Au foarte multe variante, am încercat multe dintre ele și toate ne-au plăcut.

Preferata mea: pizza vegetariană, deci cu legume multe 🙂

 

Categorii
Sănătate

Cele două fețe ale României | Cum putem micșora prăpastia dintre rural și urban

Știați că în orașe există un medic la 191 de persoane, iar la sate unul la 1.581 de persoane? Cu toții știm că există o discrepanță mare între urban și rural, știm și că avem puțini medici, mai ales la țară, dar când vezi aceste cifre nu pot să nu te șocheze. Un medic la 1581 de persoane. Crunt.

Dacă vorbim despre stomatologie, lucrurile stau mai rău. În mediul urban sunt 14.426 de medici stomatologi, adică un medic la 728 de locuitori, iar în mediul rural sunt în total 2.031 de medici stomatologi, deci un medic la 4.445 de locuitori.

Și poate cele mai triste sunt cifrele legate de mamele minore: 63.74% dintre copiii născuți de mame minore au venit pe lume în mediul rural. Iar 60.85% din totalul abandonurilor în maternități au fost înregistrate în mediul rural.

Cifrele fac parte din studiul statistic România cu un singur chip, care măsoară decalajele dintre mediul rural și cel urban. Este un proiect inițiat de Ambasada Sustenabilității și susținut de Lidl, care nu este singular. Ei au pornit anul trecut cu proiectul 100 de Români, la care eu am fost un fel de “ambasador” pentru obiectivele de Sănătate din Agenda 2030. Practic “100 de Români” a însemnat o radiografie a societății românești, pentru a contribui la îmbunătățirea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale Organizației Națiunilor Unite. Mă bucur din suflet că există și astfel de proiecte în această perioadă și de asta îi susțin în continuare. Puteți vedea aici mai multe astfel de cifre, nu doar din domeniul sănătății, ci și din educație, tehnologie, copii, economic, locuri de muncă.

Proiectul România cu un singur chip atrage atenția asupra celor două fețe ale societății românești. România ar trebui să aibă un singur chip, să nu existe diferențe atât de mari între locuitorii de la țară și cei de la oraș. Educația și sănătatea sunt baza oricărei societăți echilibrate, însă la noi dezechilibrul e la el acasă… La fel inegalitatea de șanse, pentru că un copil născut la sat nu are aceleași șanse precum unul născut la oraș. Sigur că nu e o regulă, sigur că sunt atâtea exemple care demonstrează că se poate să răzbești și dacă ai crescut la țară, și eu am multe astfel de exemple în familia mea, dar e de ajuns să mergi pe ulițele unui sat ori să te duci la o școală de la țară și să vezi câți dintre copiii de acolo au posibilități și câți nu. 

Sigur că discuția e complexă, iar din punctul meu de vedere există și avantaje pentru copiii care cresc la țară, dacă ne gândim la faptul că stau în natură, nu între patru pereți, au de cele mai multe ori animale în curte, aleargă mai mult, respiră un aer mai curat, mănâncă mai sănătos. Nici asta nu e o regulă, știu că din ce în ce mai mulți mănâncă fast food, dulciuri, beau sucuri carbogazoase, dar mă refer la cei care încă trăiesc simplu și în armonie cu natura. Mă gândesc uneori dacă nu cumva e mai bine așa, decât să alergi după diplome, joburi, case, mașini.

Cât de greu este pentru un părinte de la țară să își țină copilul la școală în oraș

Eu provin dintr-un neam mare. Așa se spune la noi în Gorj: e neamul mare:) Adevărul este că dacă avem o nuntă în familie, cred că aproape 100 de invitați sunt numai rude. Și e tare fain când ne strângem cu toții! Eu abia aștept evenimentele din familie:) 

Mama mea, de exemplu, provine dintr-o familie cu 5 copii. Sunt 4 surori și un frate, care au la rândul lor copii, iar unii chiar nepoți:) Dintre cei cinci frați, doar mama mea a locuit la oraș. Ceilalți patru au rămas în satul natal sau în apropiere. Chiar dacă verișorii mei au fost și ei la liceu în orașe, apoi au mers la facultate, pentru ei a fost mult mai greu decât pentru noi. Noi aveam un apartament la Târgu-Jiu, chiar dacă mic, de 40 de metri pătrați, dar locuiam în oraș. Am fost acolo la cămin, la grădiniță, la generală și apoi la liceu, pe când unchii și mătușile mele au făcut eforturi uriașe pentru a-și ține copiii la liceu în oraș. Pe lângă mâncare, haine, rechizite, ei au avut de plătit și căminul sau chiria la gazdă. Unii dintre verișori au stat cu noi, dar alții au mers la cămin sau au stat cu chirie, după ce noi am vândut apartamentul.

Sigur că nici pentru părinții mei nu a fost deloc ușor, și ei au făcut sacrificii uriașe, mai ales când am plecat și eu, și sora mea la facultate în alte orașe, dar pentru părinții din mediul rural este și mai greu. Unii reușesc să își țină copiii la școală în oraș, alții nu. Sunt și copii care fac naveta în fiecare zi. Cu trenul, cu microbuzul, pe jos. Prin zăpadă, ploaie, vânt ori soare puternic. Pe când mulți dintre cei care locuiesc la oraș merg câțiva pași până la școală, îi duc părinții cu mașina sau în cel mai rău caz iau autobuzul/tramvaiul/metroul câteva stații. 

Toate aceste diferențe există și din cauza autorităților, din cauza acelor politicieni care se gândesc doar la binele propriu sau al partidului, nu la oamenii pe care îi reprezintă. S-ar fi putut face atât de multe la sate, dar nu s-au făcut. Tot din studiul “România cu un singur chip” am aflat că 90,1% din sate nu au canalizare și că 38% din școlile din mediul rural au grupurile sanitare în curte, fără apă curentă și fără canalizare.

Nu vreau să generalizez, sigur că sunt și locuri în care primarii au făcut foarte mult pentru comunitățile lor, știu și că nu ai cum să le faci pe toate, că nu ține doar de tine, că mereu vor fi și nemulțumiți, dar cifrele astea sunt grăitoare. E clar că în cele mai multe zone rurale nu se face destul.

Ce-ar fi dacă fiecare dintre noi ar face ceva pentru o zonă rurală?

Până să facă autoritățile ceva, și noi putem pune umărul pentru a echilibra această balanță a șanselor… Cu gesturi mai mici sau mai mari, fiecare dintre noi poate contribui la o Românie cu un singur chip, să nu mai existe diferențe atât de mari între locuitorii de la țară și cei de la oraș.

Știu ca a devenit deja un cliseu sa spui ca schimbarea începe cu tine, dar chiar așa este. Cu toții putem contribui. Putem dona din ce avem și nu ne mai folosește, putem ajuta o familie dintr-un sat, putem investi într-o afacere în zonă rurală și astfel să oferim locuri de muncă oamenilor de acolo, putem atrage atenția primarilor atunci când ceva nu este în regulă, putem să nu mai închidem ochii. Sau putem chiar să candidăm noi în satul natal.

Eu cred foarte mult în educație și cred că cel mai mult ar face diferența dacă ne-am implica în educația unui copil dintr-o familie fără posibilități prea mari. Și când spun să ne implicăm, mă refer la a-l susține constant, nu doar la Crăciun și la Paște. Sigur că e foarte bine și atunci, dar sunt sigură că putem face mai mult de atât. Fiecare cât își permite. Poate fi o masă caldă din când în când (oricum gătim prea mult de obicei), pot fi alimente duse săptămânal, pot fi haine, cărți, îl putem duce pe copil la un muzeu, la un film educativ, la medic atunci când are nevoie. Sau poate e un copil talentat la ceva și contribuim ca el să poată să învețe un instrument, pictură, dans, orice. 

Sunt mulți părinți care se zbat pentru copiii lor, care muncesc de dimineața până seara, care fac totul pentru a-i susține, dar când venitul este 1000 de lei pe lună, câte poți face? Pe când noi ceilalți, cei care ne permitem să ne lipsim de 100 de lei lunar sau poate de 300 sau de 1000 din veniturile noastre, am putea ca în loc să dăm acești bani pe obiecte, mai bine să îi investim în educația unui copil. Cu siguranță vom primi înapoi înmiit când vom vedea că acel copil a putut merge la școală, a putut învăța un instrument sau are o alimentație sănătoasă și datorită nouă. Satisfacție mai mare ca asta nu cred că există.

 

***

Datele pentru acest studiu statistic au fost culese in perioada septembrie 2019 – ianuarie 2020 și provin din surse oficiale: Institutul Național de Statistică, Biroul Electoral Central, Eurostat, Ministerul Educației Naționale etc.

Categorii
Călătorește sănătos

#CălătoreșteSănătos: 14 cazări cu intrare separată, în mijlocul naturii

Așa cum v-am promis în articolul despre experiența noastră în cele 6 locuri ce oferă cazare în căsuțe individuale, am revenit cu încă 14 cazări cu intrare separată. La acestea nu am fost, dar le avem pe listă de mult timp și cu siguranță vom merge la fiecare, rând pe rând.

De exemplu, la Căsuța Bunicii chiar avem rezervare făcută pentru luna septembrie. Cred că sunt 3-4 ani de când îmi doresc să ajungem acolo, dar mereu era ocupat când puteam noi. De data asta am făcut rezervare la început de iunie pentru septembrie. Atunci era primul weekend disponibil, dar am plătit imediat avansul, ca să fiu sigură că anul acesta vom ajunge în acel loc mirific. Să sperăm că ne lasă și coronavirusul.

Toate cele 14 locuri de mai jos sunt superbe, în mijlocul naturii, multe sunt căsuțe din lemn, unele sunt foarte vechi, recondiționate, altele sunt din lut. Toate au (și) cazare cu intrare separată, ideale pentru această perioadă, în care nu e recomandat să stăm în locuri aglomerate. Fie sunt căsuțe mici, pentru două persoane, fie case de vacanță pentru familii sau grupuri mai mari de prieteni.

La fiecare dintre ele am făcut un colaj cu fotografii preluate de pe site-urile sau paginile lor de Facebook, iar link către site-ul lor găsiți dacă dați click pe nume.

Înainte să începem, vă recomand să citiți și articolul „Cazare la căsuțe individuale, în natură | #CălătoreșteSănătos în România” – este un articol amplu, cu ce ne-a plăcut și ce nu ne-a plăcut în 6 locuri ce oferă cazare în căsuțe individuale, în mijlocul naturii.

 

CĂSUȚA BUNICII (Șimon, Bran) – sunt două astfel de căsuțe, fiecare se închiriază integral și are 2 dormitoare

Update: am petrecut un weekend acolo și a fost MINUNAT! E superb totul, absolut totul. Sper să mai ajungem. La mine pe Instagram puteți vedea un video (la categoria IGTV): www.instagram.com/izabela.panescu

 

CASA GLOD (sat Glod, jud. Alba) – căsuțe vechi de 200 de ani, recondiționate și modernizate (o casă are 2 camere duble, alta 3)

 

TRANSYLVANIA LOG CABINS (Peșteana, jud. Hunedoara) – cabane superbe din lemn: unele în copac, altele pe pământ 🙂

 

RAVENS NEST (sat Sub Piatra, jud. Alba) – este un complex cu 3 case vechi din secolele XIX-XX, care în total au 11 camere. Dacă vreți intrare separată, din exterior, întrebați atunci când faceți rezervarea.

 

DEALUL VERDE (Porumbacu de Sus, Sibiu) – după cum se vede, sunt căsuțe în pământ. Cred că acest complex e unic în România. Eu, cel puțin, nu știu să mai fie așa ceva. În total sunt 8 căsuțe, fiecare cu intrare separată și cu o poveste interesantă. Le găsiți pe site la ei.

 

COMPLEXUL SATU MUSCELEAN (sat Cândești, jud. Argeș) – aici există camere duble, triple, apartament, dar și căsuțe individuale, pentru cine vrea mai multă intimitate. Toate în jurul unui lac.

Update: între timp am fost de două ori aici și vă recomand din suflet să mergeți! Căsuțele sunt superbeee, toate sunt lângă pădure, deci multă liniște, plus intimitate, pentru că sunt la distanța una de alta, există și un lac în care se poate pescui, mâncarea este bună (dar pe model tradițional, deci nu vă așteptați la ceva fancy ori să găsiți prea multe variante vegane).

 

COB VILLAGE (Berca, jud. Buzău) – sunt 5 case superbe făcute din lut, fiecare cu câte 4 camere duble, dar intrările sunt separate, din exterior. 

 

CABANA ȘAPTE (Breaza, jud. Brașov) – un spațiu perfect pentru familii mari sau pentru un grup de prieteni (are 5 dormitoare și se închiriază integral)

 

GREEN RESORT BRAN – un complex cu 8 case de vacanță individuale, cu 1, 2 sau 4 dormitoare. Fiecare casă are curte și terasă.

 

LA CĂSUȚE (Bran, jud. Brașov) – aici sunt 4 căsuțe din lemn, fiecare cu teren de 1000 de mp, living, bucătărie și două dormitoare. 

 

CASA BLANCA (plaja Copahavana, Olimp) – este un complex cu 12 căsuțe albe, superbe, pe malul mării, dar sunt în șir perpendicular pe plajă, deci doar prima are vedere directă la mare. Complexul mai are și alte spații de cazare, plus niște restaurante foarte faine.

 

FERMA DACILOR (sat Tohani, jud. Prahova) – au 21 de camere (nu știu dacă toate, dar unele au sigur intrare din exterior), 4 căsuțe suspendate și urmează să fie gata 4 colibe dacice.

Update: am fost acolo într-un weekend doar să mâncăm și am fost tare dezamăgiți. Dezorganizare totală, așteptat foarte mult să prinzi masă, apoi chelnerul nu ne băga în seamă, apoi ne-a spus că e prea aglomerat și au închis bucătăria pentru 20 de minute, au trecut 40 și tot nu venea să ne ia comanda, când în sfârșit a venit a zis că bucătăria e tot închisă, deci practic am așteptat degeaba. Până la urmă am plecat și am mâncat altundeva. Poate că a fost doar o întâmplare, dar apoi am intrat pe pagina lor de Facebook și erau foarte multe comentarii de acest tip, referitoare și la alte weekenduri. Plus că o parte dintre oamenii care erau acolo nu ne-au plăcut. Genul acela veniți în grupuri mari, îmbăcați ostentativ, foarte gălăgioși. Altfel locul e superb, mai ales pentru copii, pentru că e spațiu mare verde, au iepuri, găini, măgăruși, e foarte frumos, dar noi nu vom mai merge. Cazarea nu știu cum este, dar să merg să dorm acolo și să aștept ore în șir să mănânc la restaurant, no way!

 

VALEA VERDE (sat Cund, jud. Mureș) – aici este un concept interesant, de „hotel răsfirat”. Adică spațiile de cazare nu sunt toate într-un loc, ci răsfirate prin tot satul. Puteți închiria atât apartamente, cât și case de vacanță (case săsești restaurate). 

 

COMPLEX VILA BÂLEA (DN 7C Transfăgărășan, km 103) – aici pe lângă camerele dintr-o vilă, există și 5 căsuțe rustice. Unele au un pat dublu la parter și unul single la etaj, iar altele au canapea extensibilă la parter și pat dublu la etaj. 

 

Categorii
Călătorește sănătos

Cazare la căsuțe individuale, în natură | #CălătoreșteSănătos în România

În ultima lună am fost foarte des întrebată ce locuri știu în România care să aibă cazare la căsuțe individuale în natură. Practic să fii cazat separat, nu la hotel sau la pensiuni, ca să nu intri în contact cu prea mulți oameni. Deși este safe și la hotel sau pensiuni, dacă se respectă regulile, înțeleg temerile oamenilor. Și eu am simțit același lucru în mai, când am făcut rezervările pentru lunile următoare.

Aveam oricum pe listă multe astfel de locuri în care voiam să ajung, genul de resorturi sau complexuri cu multe căsuțe individuale în natură. Știți că ador aceste locuri mai retrase și mai ales cu iarbă, copaci, păsărele, eventual un râu sau lac alături.

În lista de mai jos sunt locurile în care am fost deja, 6 la număr, iar separat, în alt articol, am făcut o listă cu alte 14 locuri superbe care au cazare la căsuțe individuale, la care nu am fost încă, dar ne dorim să mergem în viitor. Mi-ar fi plăcut ca mai întâi să merg la toate și apoi să scriu experiența mea, dar ar mai trece câțiva ani și știu că vreți idei acum:) Chiar sunt foarte multe astfel de resorturi faine în România și merită explorate!

 

FRAȚII JDERI – UTOPIA VERDE (Păscoaia, jud. Vâlcea)

De 2 sau 3 ani aveam acest loc pe listă și am reușit să mergem chiar în weekendul în care am împlinit 5 ani de la nuntă. Ne-am dorit un loc liniștit, în natură, iar așteptările ne-au fost cu mult depășite! Căsuțele sunt superbe, după cum vedeți în poze. Sunt din piatră și lemn, cu desene inspirate din natură, iar unele au și prispă. Nu toate sunt căsuțe individuale. Unele sunt cu 3 sau 4 camere, dar toate intrările sunt de afară. Singura cu intrări din interior este o casă mai mare, cu 7 camere, pentru cei care merg în grup.

Pe lângă căsuțe, e minunat locul în sine, pentru că e plin de verdeață, e fix lângă pădure, are un râuleț care îl străbate și cu un lac în care se poate pescui, are hamace, o piscină pentru adulți și una pentru copii, o sală cu mese de ping pong și sac de box, un mic teren de fotbal în aer liber, pe iarbă, o zonă pentru foc de tabără. E superb totul acolo! Și foarte bine îngrijit.

Și mai e ceva: mâncarea. Doamne, ce bună a fost! Camerele se pot închiria doar cu pensiune completă sau cu demipensiune, dar vă spun că merită! Eu, sincer, nu am mai mâncat cu așa poftă de multă vreme! E drept că sunt multe preparate pe bază de carne și lactate, dar la fiecare masă sunt și supe/ciorbe de legume, garnituri sau salate din legume. Eu știți că mănânc carne, dar nu așa multă și nu la fiecare masă, numai că acolo nu poți să nu guști câte puțin din toate:) Sau aproape din toate:)

La primul prânz am mâncat două castroane cu ciorbă de curcan cu zeamă de varză, așa bună a fost! E adevărat că am mâncat câteva bucățele de curcan și restul zeamă, dar am compensat cu un șnițel de pui. Cred că e singurul loc în care am mâncat șnițel, în afară de cele făcute de mama mea:) Nu îmi comand așa ceva la restaurante never ever, nu îmi place absolut deloc puiul din comerț, șnițelul cu atât mai puțin, dar cel de acolo m-a atras și tare bun a fost! Îmi mai amintesc cina de sâmbătă seara, când am mâncat icre de fasole, niște vinete care nu mai știu cum erau făcute, dar erau bestiale, plus un sos chimichurri care completa totul foarte bine. Și salată de crudități, bineînțeles. Nu mi-a trebuit nimic altceva. Până și prăjituri am mâncat aproape la fiecare masă, iar noi știți că nu suntem cu dulciurile, dar cum să nu mănânci gogoși sau pandișpan cu vișine? 🙂

În ultimele două weekenduri mi-au scris 5 persoane că au ajuns la Frații Jderi după ce au văzut la mine pe Facebook/Instagram și toate au fost încântate. O singură persoană mi-a spus că nu prea se respectau regulile de distanțare la masă, fiind bufet suedez. Și când am fost noi era ceva îmbulzeală, dar asta pentru că a fost un grup mare atunci, erau mai multe familii cu copii, care veniseră împreună, așa că noi ne duceam mai la final, când se mai linișteau lucrurile 🙂 Iar apropo de reguli, am apreciat că erau peste tot măști, iar în cameră, în baie, era și o sticlă cu spirt. Am fost în patru locuri în această perioadă de pandemie și e singurul în care am găsit spirt în cameră.

Așa cum am scris la început, satul de vacanță este în județul Vâlcea. Noi am făcut mai puțin de 3 ore vineri după-amiaza (din București). A! Era să uit: am mai apreciat că aveau plase de țânțari. Mie mi se pare normal sa ai plase la geamuri, dar din păcate foarte multe locuri în care am fost nu aveau, iar ăsta chiar e un minus din punctul meu de vedere.

O noapte de cazare pentru două persoane, cu toate mesele incluse, a costat 580 de lei (la început de iunie).

Găsiți mai multe detalii pe site-ul lor – aici.

 

COMPLEXUL EGRETA (Berzasca, jud. Caraș-Severin)

Și aici îmi doream de mult să mergem, deși când am început să citesc păreri de la alți turiști, nu știam dacă să mai mergem sau nu. Nu erau toate negative, dar destul de multe erau. Până la urmă am hotărât să mergem. Am fost cu părinții mei și cu familia surorii mele și am stat două nopți.

Este prima stațiune lacustră din România și un proiect unic în Europa, conform datelor de pe site-ul lor. Este, într-adevăr, uimitor ce au făcut acolo. Sunt 15 căsuțe construite pe Dunăre. Practic sunt suspendate pe niște piloni. Din parcare ajungi la ele pe un ponton. De altfel atât la căsuțe, cât și la terasa unde se mănâncă, se ajunge pe pontoane. Tot timpul ești deasupra apei.

Căsuțele sunt și ele foarte drăguțe, în totalitate din lemn, cu o zonă de living la parter și patul la etaj. Cel mai frumos loc de acolo este terasa. Fiecare căsuță are o terasă destul de mare, de 16 mp, cu 2 șezlonguri. Dacă ați ști cum e să stai acolo la apus… Supeeeerb!

Și aici se poate pescui. Când am fost noi cred că jumătate dintre terase aveau undițe 🙂

Și a mai fost ceva minunat: în partea opusă, către drumul principal, este o pădure de tei. Noi am fost la început de iulie și mirosea divin! Iar zona cu pat de la etaj are două geamuri mari care dau în spate, deci către mirosul de tei. Păcat, însă, că nu sunt plase de țânțari. Nici la geamuri, nici la ușa de la terasă. Este un mare minus din punctul meu de vedere. Doamna de la recepție ne-a spus că nu sunt țânțari, că sunt doar niște musculițe sâcâitoare și că putem dormi cu ușa de la terasă deschisă, că dacă e întuneric în cameră nu o să intre, dar sincer nu am vrut să riscăm, așa că în timpul nopții porneam aerul condiționat, îl mai opream, după o vreme iar îl porneam și tot așa, pentru că se făcea zăpușeală. Plus că în Dunăre sunt șerpi, de care mie îmi e super frică, așa că n-aș fi dormit în veci cu ușa la terasă deschisă. Nu știu dacă urcă sau nu șerpii de apă pe acei piloni, dar nu aș fi riscat 🙂 Și am văzut destui prin apă.

Cel mai mare minus a fost, însă, curățenia. Era curat, dar cam superficial. Pe colțar era destul de mult păr, cel mai probabil de la o doamnă care fusese cazată înaintea noastră. Plus că în două zile, noi am omorât 6 păianjeni mari. E adevărat că e destul de dificil să faci curat ca lumea în tipul acela de căsuțe, pentru că sunt foarte înalte, dar ar trebui să găsească niște soluții. Prefer să plătesc mai mult și să fie curat, decât să stau să omor păianjeni. Pur și simplu stăteam în pat sau pe canapea și ne trezeam cu un păianjen coborând pe pânza lui prin fața noastră. Și repet, erau mari.

Un alt minus pentru mine este mâncarea. În prețul cazării este inclus micul dejun, care e compus din ouă ochiuri/omletă, salam/crenvurști, brânză/cașcaval, legume, unt, gem, ceai/cafea. Sună bine, doar că eu am întrebat dacă se poate să nu îmi pună salamuri și brânzeturi și să îmi pună mai multe legume, deci să am ouă și legume, iar răspunsul a fost că nu, că farfuriile sunt standard și că oricum le au deja pregătite. Pe de o parte înțeleg că dacă fiecare turist ar vrea ceva diferit le-ar strica socotelile din bucătărie, dar mi-ar fi plăcut să văd mai multă deschidere din partea lor.

Cât despre restul meselor, dacă vreți să mâncați acolo, să știți că aveți la dispoziție trei ciorbe: de pește, de pui, de burtă, la fel principal multă carne (piept de pui, pulpă de pui, ceafă de porc, sarmale, mici), este și pește, MBS, la garnituri cartofi prăjiți, piure, legume la grătar, orez, salată de varză și salată asortată. Cu siguranță pentru mulți români este un meniu ok, dar pentru mine nu. Aș mânca acolo o dată, de două ori, dar nu mai mult.

De altfel am mâncat o dată acolo, o dată la pensiunea Ecaterina, care este foarte aproape și are și piscină, într-o seară am luat pizza de la o pizzerie tot din apropiere, în prima zi, în drum spre Egreta, am oprit la pensiunea Septembrie și am mâncat, iar în ultima zi, în drum spre casă, am mâncat foarte bun la Taverna Sârbului. Apropo de întoarcere, neapărat să faceți și o plimbare pe Dunăre! Noi am oprit la Mănăstirea Mraconia, din zona Cazanelor Dunării și am făcut acolo excursia. Am și fost mulți, eram 7 în total, așa că am luat toți o barcă.

Și a mai fost ceva:) Broscuțele nu ne-au lăsat deloc să dormim pe mine și pe Ionuț :)) Sora mea nu a avut nicio problemă, nici părinții mei, dar noi n-am dormit deloc în prima noapte:)) În a doua am reușit puțin, până a început o furtună:)) Deci să vă așteptați ca imediat ce se înserează, broscuțele să înceapă concertul. Și e tare, nu glumă. Stai în pat și zici că ești pe apă cu ele. Vorba Dariei, nepoțica mea, care a ieșit pe terasă și le-a spus: „Broscuțelor, dați sonorul mai încet” :))

Nu îmi pare rău că am fost, e o experiență frumoasă, cred că e de mers o dată, o noapte sau două cel mult, dar atât. Repet, din punctul meu de vedere. Poate pentru alte persoane e ok, poate am nimerit noi atunci așa mulți păianjeni, nu știu. Deși nu cred, pentru că și părinții mei au avut în căsuța lor și mai sunt comentarii referitoare la curățenie pe internet. Eu m-aș întoarce a doua oară doar dacă ar face ceva la capitolul curățenie și la mâncare.

Prețul pentru o căsuță, doi adulți, cu mic dejun inclus, a fost 300 de lei pe noapte. Pentru un copil se plătește în plus 25 de lei pe noapte.

Mai multe detalii despre Complexul Egreta găsiți la ei pe site – aici

 

ZAGA ZAGA RESORT (Doaga, jud. Vrancea)

La ZagaZaga am fost anul trecut și sper să ajungem din nou anul acesta. Este superb! Te simți ca în Deltă. Chiar este unul dintre locurile în care ne-am întoarce oricând. Este în județul Vrancea, aproape de Focșani și de Tecuci. Am făcut mai puțin de 3 ore din București, tot vineri după-amiaza.

Există mai multe opțiuni de cazare: bungalouri, case plutitoare și corturi de tip iurtă. Noi am stat într-un bungalou, care apropo, arată wow! Și exteriorul, dar și interiorul. Iar priveliștea… fără cuvinte. Îmi place că au ferestre mari, că sunt spațioase și că fiecare bungalou are un ponton.

Și aici se poate pescui, pot fi făcute plimbări cu barca, există și un aventura parc, o piscină foarte mare și o cherhana cu multe preparate delicioase pe bază de pește. Neapărat să încercați storceagul! Și icrele de sturion. Apropo, au fermă proprie cu păstrăvi și sturioni.

Puteți vedea un video în care am filmat atât bungaloul în care am stat, cât și complexul – aici.

Ca să vă faceți o idee, prețul pentru o noapte de cazare cu mic dejun la bungalou acum, în plin sezon, este 84 de euro în timpul săptămânii și 89 pentru nopțile de vineri și sâmbătă. Dar, cum spuneam, au mai multe soluții de cazare. Toate individuale.

Site-ul lor, cu toate detaliile, este aici.

 

ACACIA VILLAGE (Ogrezeni, jud. Giurgiu)

Acest loc minunat este la 40 de km de București, în Giurgiu. Am fost acolo acum 3 ani, de ziua mea. Nu am rămas peste noapte, doar am petrecut ziua acolo, în natură, dar au și cazare la căsuțe individuale. Zilele acestea am sunat la ei, pentru a vă oferi informații actualizate.

În total au 9 bungalow-uri, unele cu o cameră, deci pentru două persoane, altele cu două camere. Mai au și niște camere standard, la etajul 1 al unei clădiri de acolo, dar celelalte 9 sunt căsuțe individuale, pe marginea lacului.

Complexul este superb, cu verdeață peste tot, lacuri (pentru pescuit și pentru înot), poduri, băncuțe și mese de lemn, hamace. Au și teren de sport cu nocturnă, teren de mini-golf, sală de jocuri (bowling, tenis de masă), piscină interioară, saună, jacuzzi, loc de joacă pentru copii, biciclete.

Cel mai interesant mi se pare, însă, lacul pentru înot. Au un lac pentru pescuit și altul, ecologic, pentru înot. Mi-au spus că este tratat cu filtru UV și că este vedeta vizitatorilor, mai ales în această perioadă. Când am fost noi nu am știut, dar data viitoare abia aștept să fac o baie în lac! Este cel din poza de mai jos, cu nuferi în mijloc.

Când am fost noi, masa era tip bufet suedez și inclusă în preț, dar acum este meniu a la carte. De apreciat este că cele mai multe ingrediente sunt din ferma proprie, iar unele produse pot fi cumpărate și pentru acasă. Puteți vedea meniul lor aici.

Prețurile sunt în funcție de tipul de bungalow ales. De exemplu, la cel twin prețul este 90 de euro pe noapte, de persoană (deci 180 de euro pentru 2 persoane), cu demipensiune. Iar la două nopți se face reducere 10%.

Dacă vreți doar să petreceți o zi acolo, tariful este 150 de lei pentru adulți. La copii se fac reduceri sau gratuități în funcție de vârstă. Practic asta înseamnă că între orele 9 și 19 vă puteți bucura de tot ce oferă acest loc.

Găsiți toate detaliile la ei pe site, aici.

 

CASA DIN PĂDURE (Runcu, jud. Gorj)

La CASA DIN PĂDURE am fost vara trecută și am stat două nopți. Sunt mai multe zone de cazare, nu mai țin minte dacă toate au intrări separate, din exterior, dar la două dintre case sigur așa este. Am vrut să verific, dar sun de trei zile la numărul de pe Facebook și nu răspunde nimeni, iar site-ul nu le merge, așa că vă scriu ce știu de anul trecut și când răspund o să actualizez.

În casa în care am stat noi era o cameră la parter și alta la etaj. Noi am avut camera de la etaj, cu balconul spre lac. Superb și interiorul, și priveliștea! Intrarea era de afară, apoi se urca o scară interioară și așa ajungeai în cameră. Probabil pentru o familie cu un copil mic nu e tocmai ok, pentru că ar trebui să stai mereu după el, să nu cadă pe scară, dar altfel e foarte faină camera. Are și un șemineu. Adevărat 🙂

Nouă ne-a plăcut atât locul, cât și mâncarea și mai ales liniștea (deși depinde ce oameni sunt acolo – într-o seară a fost cam gălăgie din cauza unui grup, la un moment dat au venit și niște lăutari, dar slavă Domnului că au stat puțin – nu că nu mi-ar plăcea muzica populară, dar acolo nu era cazul)

Au un mic loc de joacă pentru copii, o mică piscină, dar și teren de tenis/baschet/fotbal. Spațiul nu este foarte generos, este un lac și totul construit în jurul lui, nu se compară cu suprafața de la Frații Jderi, dar nouă ne-a plăcut.

Mâncarea era bufet suedez, cu multe ingrediente din ferma proprie, iar prețul a fost 450 de lei pe cameră, pe noapte, cu toate mesele incluse.

Cum site-ul nu le merge, găsiți datele lor de contact pe Facebook – aici.

 

SATUL TRADIȚIONAL (Runcu, jud. Gorj)

Tot în Runcu am descoperit anul acesta total întâmplător un complex de căsuțe din lemn și piatră, iar când am fost acasă la părinți (și eu, și Ionuț suntem din Gorj), i-am luat pe socrii mei și am fost o noapte aici. Abia i-a convins Ionuț să plece de acasă, dar până la urmă le-a plăcut ieșirea 🙂

Sunt 7 căsuțe tradiționale, făcute din lemn achiziționat de la persoanele care au dărâmat case tradiționale în acea zonă. Proprietarul a vrut să salveze tot ce poate și este cu atât mai mult de apreciat cu cât nu este român, ci sârb. Este în România din 1992, este căsătorit cu o româncă și au împreună doi băieți. E pasionat de lemn, totul acolo este din lemn, iar mobilierul și obiectele decorative sunt tot vechi și recondiționate.

Mi-a plăcut mult ospitalitatea lor, au stat mereu cu noi la povești, ne-au lăsat și spațiu, dar au și stat cu noi. E adevărat că eram singurii turiști, fiindcă am fost în timpul săptămânii.

Mâncarea se plătește separat, în cazare e inclus doar micul dejun, pentru cine dorește, nu e obligatoriu. Se pune accent pe carne din câte am observat și se gătește cam gras, dar a fost taaare bun! La prânz, când am ajuns, am mâncat tochitură cu mămăligută, iar seara proprietarul ne-a propus coaste de porc la cuptor. Eu când am auzit, i-am spus că vreau mai degrabă niște cartofi și o salată. Mâncasem tochitura la prânz și seara voiam ceva ușor, dar ce credeți? Am ajuns să mănânc și eu coaste, că erau taaare bune! Dar repet, se gătește cam gras pentru gustul meu. O zi, maximum două e ok, dar nu mai mult.

Complexul este la 4 kilometri de Cheile Sohodolului, au și un loc de joacă pentru copii, iar două dintre căsuțe sunt cu etaj, deci au 2 camere, pentru familii mai mari. Au și multe păsări foarte interesante: cocoșei de munte, pui japonezi foooarte drăgălași: mici, albi și cu mult puf:)

Ce nu mi-a plăcut a fost că nu erau plase de țânțari la geamuri și că era un miros urât la baie. Le-am spus asta și au zis că din cauza fosei septice. Din păcate în zonă nu este canalizare. Și mai trebuie să știți că se intră în curte direct din strada principală, așa că se aud mașinile. Cu cât stați în ultimele căsuțe, cu atât mai bine. La primele se aude mai mult.

Prețul pe o noapte de cazare pentru o căsuță a fost 200 de lei, cu mic dejun inclus. Atenție, că pe booking este 200 de lei fără mic dejun, dar dacă sunați direct la ei, în preț intră și micul dejun. Și este posibil să fie mai mult în această perioadă, pentru că noi am fost la final de iunie.

La micul dejun te întreabă ce vrei și îți fac în funcție de ce dorești. Noi am vrut omletă și separat legume proaspete. Ne-au făcut câte o omletă uriașă, pâinea era caldă, tocmai scoasă din cuptor, făcută tot de ei, plus legume, plus un platou mare cu brânză (foarte, foarte bună!) și mezeluri. Evident, dacă vreți ceva mai special, nu tradițional, cred că trebuie să îi întrebați din timp, că s-ar putea să nu aibă. E o afacere mică de familie, nu este ditamai complexul.

Găsiți mai multe informații aici.

***

Înainte să închei vreau să fac și un fel de disclaimer: dacă nouă ne-a plăcut un loc nu înseamnă că o să placă tuturor. La fel și în cazul aspectelor care nu ne-au plăcut. Suntem diferiți, ne dorim lucruri diferite, avem așteptări diferite, așa că e normal să avem păreri diferite uneori. Dar vreau să vă asigur că tot ce scriu este părerea mea sinceră. Spun asta pentru că sunt din ce în ce mai mulți oameni suspicioși pe ce spun așa-zișii influenceri. Eu aici povestesc din punctul de vedere al turistului, pentru că exact așa am vizitat 5 din cele 6 locuri de mai jos: am rezervat, am stat acolo, am plătit. Acei oameni nu mă cunoșteau. La Zaga Zaga am fost invitați de ei anul trecut, când au deschis resortul, dar tot ce am spus despre ei este ce am văzut și ce am simțit în o zi și jumătate cât am stat acolo.

Așa cum am spus la început, vă invit să descoperiți alte 14 astfel de locuri care se bazează pe căsuțe individuale în natură. De fapt sunt și case mai mari, pentru familii numeroase ori grupuri de prieteni.

Dacă vreți să descoperiți și alte locuri frumoase în mijlocul naturii, vă invit să citiți și alte articole din secțiunea #CălătoreșteSănătos. Puteți afla, de exemplu, cum a fost experiența noastră la Hadar Chalet sau la Casa cu Tei din Buzău. 

Vă aștept cu muuulte informații utile și pe canalele mele de social media:

 

Categorii
De post / Vegane Deserturi Fără gluten Fără lactate Rețete

Desert rapid pe bază de căpșuni (un fel de crumble)

Am zis în titlu „un fel de crumble”, pentru că în definiția unui crumble este amestecul de făină și unt. Eu nu îl fac cu făină, ci cu un amestec de fulgi de ovăz și migdale, dar sigur că poate fi făcut și cu făină.

Prima dată l-am descoperit acum 2-3 ani, într-o toamnă când aveam multe prune și nu știam ce să mai fac cu ele. Cred că l-am făcut de vreo 3 ori în două săptămâni, așa mult ne-a placut. Și bineînțeles că am simplificat cât am putut de mult rețetele găsite pe internet. Toate erau cu multe ingrediente, cu mult zahăr (pus și în blat, și în fructe), cu amidon. Eu, așa cum știți, gătesc cu cât de puține ingrediente pot, cât mai simplu și sănătos.

În primăvara asta am văzut pe Instagram la Andreea de la Taste Bazaar că a făcut un crumble cu căpșuni. Nu m-aș fi gândit! Eu credeam că se face doar cu fructe mai tari. Plus că de obicei „devorez” căpșunile proaspete, nu îmi place să le prepar termic, dar acum două săptămâni mi s-a întâmplat să cumpăr unele nu prea bune la gust, erau cam crude, cam acre, deși miroseau foarte bine, așa că am hotărât să fac crumble. Sau, mă rog, un desert asemănător cu un crumble.

Noroc că îmi scrisesem în Notes rețeta folosită acum 2 ani. Am mai adaptat-o puțin și a ieșit un desert delicios! Nu am pus deloc zahăr, deși știam că nu sunt dulci căpșunile, dar am vrut să văd cum iese. A ieșit acru :)) Am rezolvat rapid problema cu miere pusă deasupra: de fiecare dată când mâncam o porție, puneam și mere peste crumble.

A doua oară când l-am făcut tot așa s-a întâmplat: aveam niște căpșuni care nu prea ne-au plăcut, le-am tot ținut în frigider și începuseră să se strice. Atunci am zis să fac rapid desertul, ca să nu le arunc. De data asta am pus zahăr, dar numai două linguri și a ieșit perfect! Deci merge ori cu zahăr, ori fără și pusă apoi miere deasupra.

Ingrediente pentru stratul de fructe:

-500 gr căpșuni

-opțional 2 linguri de zahăr (eu am folosit de cocos)

-opțional vanilie naturală

Ingrediente pentru stratul de deasupra:

-100 gr migdale crude

-120 gr fulgi de ovăz

-3 linguri unt de cocos

-o mână de arahide/alune de pădure/migdale crude

Mod de preparare:

Căpșunile se pun într-un vas termorezistent fie întregi, fie tăiate pe jumătate, dacă sunt foarte mari. Puteți să le lăsați doar pe ele sau să le amestecați cu puțin zahăr și/sau vanilie (atenție, nu zahăr vanilinat! căutați vanilie naturală, să fie din păstăi de vanilie, fără alte adaosuri)

Puneți migdalele în robotul cu lamă S și mărunțiți-le puțin. Adăugați apoi fulgii de ovăz și untul de cocos și mai mixați puțin. O să vedeți că untul de cocos va lega puțin migdalele și ovăzul. Va fi ca un aluat foarte fărâmicios.

Puneți acest amestec peste căpșuni, iar deasupra presărați niște arahide crude. Dacă nu aveți, puteți folosi tot migdale. Cel mai bine ar fi să le puneți și pe acestea în robot prima dată, cu cele pentru blat, pentru a se mărunți puțin. Nu uitați ca apoi să le scoateți, înainte de a adăuga ovazul și untul de cocos 🙂 Eu am făcut mereu cu arahide, iar acestea nu trebuie mărunțite. Plus că îmi place mult combinația dintre fructe, blatul acesta cu ovăz și arahide coapte.

desert cu căpșuni

Puneți în cuptorul preîncălzit pentru 20 de minute, la 200 de grade. Dacă nu aveți cuptor cu temperatură, opriți când observați că stratul de deasupra începe să se rumenească.

Este un desert cu căpșuni care se face foooarte repede și e atât, dar atât de bun! Noi suntem fani! Și merge cu orice fructe. Plus că e potrivit și pentru cei care au intoleranță la gluten sau lactate.

Aștept părerile voastre în comentarii. Dacă postați preparatul pe Facebook ori Instagram, dați-mi de veste cu un tag <3

Alte rețete rapide și informații sănătoase găsiți și pe canalele mele de social media:

 

Tot la capitolul dulciuri, vă invit să încercați și Biscuiții cu unt de arahide sau Ciocolata fără zahăr.

 

Categorii
Sănătate Sănătate fizică

Sport acasă: fitness pentru corp, qigong pentru întărirea plămânilor

Suntem făcuți pentru a ne mișca. Nici nu mai are rost să spun care sunt beneficiile sportului pentru sănătate și cât de dăunător este sedentarismul. Problema este că în aceste luni cu toții am stat mai mult pe canapea sau pe scaun, la birou.

Sălile de fitness încă nu s-au deschis, este posibil să se deschidă pe 15 iunie și doar cele cu aparate, nu orele de grup, precum aerobic, yoga. Deci suntem încă pe cont propriu. Dacă e bine sau nu, dacă ar fi trebuit deschise mai devreme sau nu, e greu de spus. Pe de o parte înțeleg că sălile de fitness sunt spații închise, că nu poți face sport cu masca pe față și că e vorba de siguranță, dar pe de altă parte SPORTUL ÎNSEAMNĂ SĂNĂTATE. Poate că ar fi trebuit găsite cumva niște soluții.

Știu că sport poți face oriunde, și acasă, și în parc, oriunde. Așa este, eu sunt prima care susține asta, pentru că nu îmi place deloc să fac sport în sală. Pur și simplu nu e pentru mine. Cel puțin până acum. Îmi place să fac în natură (și se poate!) sau acasă, dacă vremea nu îmi permite afară. Dar știu și că sunt foarte mulți oameni diferiți de mine, care preferă sălile de fitness, preferă să facă sport în grup, sunt mai motivați așa. 

Din punctul meu de vedere sportul ar fi trebuit să facă parte din măsurile de prevenție, așa cum fac parte distanțarea socială și purtarea măștii. Și nu numai sportul.

Un om cu un stil de viață sănătos va reacționa mai bine dacă va lua virusul, față de unul sedentar, care mănâncă prost, bea, fumează etc. Este logic, nu trebuie să fii om de știință ca să știi asta. Și nu e vorba doar despre coronavirus, ci de orice alt virus, de orice boală până la urmă.

Sigur că aici ajungem la programele de prevenție care ar fi trebuit făcute de mult. Și mă refer la programe de prevenție făcute cu cap, gândite pe termen lung, nu „bucățele” aruncate doar așa, ca să pară că faci ceva în cei 4 ani cât ești la guvernare. Nimeni nu se gândește mai mult de 4 ani. Sau hai să nu generalizez. Mai sunt și politicieni care se gândesc la binele românilor, nu doar la cel personal. Cel puțin sper. Oricum, destui politicieni care au fost la putere în ultimii 30 de ani ar fi putut investi în prevenție, dar nu au făcut-o.

Sport acasă | Fitness pentru corp, qigong pentru plămâni

Până una, alta, tot acasă sau afară trebuie să facem mișcare. O să revin în curând cu programele de sport pe care le fac eu în fiecare zi. Deși a trecut ceva până să mă disciplinez, până la urmă am reușit. De pe 4 mai fac sport zilnic (cu 2-3 excepții). Nu e ca atunci când faci sport cu un antrenor, nu se compară, dar important este să facem, așa cum putem.

Vă las mai jos un interviu pe care l-am făcut cu Laurențiu Mogoș, antrenor de fitness și instructor de qigong, la emisiunea Tinerețe fără bătrânețe. Laurențiu ne-a dat atunci câteva idei de mișcări pe care le putem face cu ce găsim prin casă. Era perioada în care nu era indicat să ieșim din casă, dar și acum sunt la fel de utile aceste exerciții. Ne arată inclusiv cum putem improviza o coardă de sărit, din două tricouri 🙂

În a doua parte vorbim despre qigong, o practică străveche, chinezească. Laurențiu ne arată ce putem face pentru a ne întări plămânii, că tot sunt organele cele mai afectate de coronavirus.

Pe Laurențiu îl găsiți pe pagina lui de Facebook (aici), iar în grupul Vivify Move – Fitness and Qigong ține antrenamente LIVE de câteva ori pe săptămână. Face și antrenamente personale, one to one, iar asta vă recomand din suflet. Eu am făcut mai bine de un an și datorită lui Laurențiu am început să iubesc mișcarea. Plus că face antrenamente personale nu doar la sală, ci și afară, în parc. Sau vine acasă, pentru cei care nu au timp să iasă ori dacă vremea e urâtă.

Eu așa am făcut și a fost wow! Să faci sport în parc nu se compară cu nimic. Iarna am făcut acasă, dar în rest am fost în parc. Vă las câteva poze să vedeți ce frumos este, dar să știți că nu ai cum să surprinzi în fotografii senzația pe care o ai când faci un exercițiu și simți adierea vântului sau mirosul de iarbă.

 

Sursă foto 1: www.pexels.com

Sursă foto 2: arhivă personală

Categorii
Sănătate

Donații în valoare de 86.000 de lei pentru Spitalul din Târgu Cărbunești, de la Asociația Zi de Bine. Inclusiv un ventilator!

Acesta este un text de mulțumire și recunoștință. Pentru toți cei care ați donat când am făcut strângerea de fonduri, pentru fetele de la Asociația Zi de Bine, pentru Fundația Elpis, pentru compania Nivea și mai ales pentru Dumnezeu, Univers sau cum vreți să îi spuneți.

Aceasta este încă o dovadă că un gând poate deveni realitate, deși inițial pare de nerealizat. Chiar și fără să te mai gândești la el sau să mai faci ceva pentru asta.

Aparatură, dezinfectanți și echipamente de protecție în valoare de 85.988 de lei

Ieri am aflat că la Spitalul de Urgență Târgu Cărbunești a ajuns un ventilator. Și că în total Asociația Zi de Bine a trimis donații acolo în valoare de 85.988 de lei.

Prima dată când am citit am fost șocată. Nu-mi venea să cred. Am mai citit o dată. Tot nu-mi venea să cred. Cum 86.000 de lei? Eu strânsesem 16.000! Cum un ventilator? Îmi luasem gândul de la el, pentru că nu se găseau și oricum costau foarte mult.

Da, oameni buni și dragi. Deși părea de nerealizat, s-a întâmplat. Sunt atât de recunoscătoare! Dar haideți să încep cu începutul, să vedeți ce frumos s-au aranjat lucrurile.

În luna martie am demarat o campanie de strângere de fonduri pentru Spitalul din Târgu Cărbunești, desemnat spital COVID în județul Gorj (am scris prima dată despre asta aici). A fost o strângere de fonduri pe Galantom, împreună cu Asociația Zi de Bine, care s-a ocupat de achiziția produselor necesare spitalului și le-a trimis acolo. Ce am făcut eu a fost să fac cunoscută această strângere de fonduri comunității mele și comunității din Gorj. Eu sunt din Târgu-Jiu, toate rudele mele sunt în Gorj. De aici legătura mea cu acest loc.

Ce nu am spus până acum este că la început, când mi-a venit ideea să demarez această strângere de fonduri, am vrut să strâng banii pentru a cumpăra un ventilator. Țin minte că nu am dormit în noaptea aia când mi-a venit ideea. Am scris în gând textul de pe Galantom, postările de pe Facebook, m-am gândit la idei de a face cât mai cunoscută această campanie, la oameni pe care să îi rog să dea un share sau să facă cunoscută strângerea de fonduri și în comunitățile lor. Eram super entuziasmată, deși era vorba de foarte mulți bani și nu mai făcusem asta niciodată.

A doua zi dimineața m-am așezat la calculator și am scris textele pe care le aveam în cap, mi-am notat ideile pentru campanie, dar apoi mi-am dat seama că nu neapărat strângerea banilor era problema, ci faptul că ventilatoare nu se mai găseau… Am sunat la două contacte pe care le aveam și mi-au spus că în mai-iunie pot livra, dar dacă făceam comanda atunci, pe loc, iar noi aveam mai întâi de strâns banii. Era în martie, era situația disperată din Italia și ni se părea foarte târziu mai-iunie. Între timp slavă Domnului că la noi nu a fost așa rău, dar atunci ne gândeam că mai bine să fim pregătiți pentru ce-i mai rău decât să nu fim.

Am vorbit apoi cu Melania de la Asociația Zi de Bine și m-a sfătuit să nu fac campania pentru ventilator, pentru că nu se știe dacă o să găsim și nu e ok să le promit oamenilor ceva și apoi să nu mă pot ține de cuvânt. Avea dreptate. A fost un moment în care m-am cam „dezumflat”, mai ales că în spitalul din Târgu Cărbunești erau doar două ventilatoare și 15 paturi de ATI. Șefa secției ATI îmi spunea plângând „Ce facem când vom avea mai mulți pacienți? Nu pot să decid eu cine trăiește și cine moare, nu pot!”

Dar apoi m-am pus din nou la laptop, am schimbat textele și am zis că merg mai departe și trimitem ce putem. Tot e mai bine decât să stau degeaba și să nu fac nimic.

În total am reușit să strângem ÎMPREUNĂ 16.648 de lei (vă mulțumesc!!!)

Asociația a trimis atunci două transporturi, în valoare totală de 20.000 de lei, deci mai mult decât strânsesem eu. Am rămas cu un sentiment de tristețe că nu am reușit să strâng mai mult… Știu că am reușit enorm, că ar trebui să văd partea plină a paharului, nu pe cea goală, știu teoria, dar tot mă simțeam aiurea că nu am făcut mai mult.

Toată acea perioadă m-a afectat destul de mult, cu tot ce se întâmpla, cu toți medicii care îmi spuneau că nu au echipamente de protecție (de peste tot, nu doar din Gorj). Ajunsesem să mă simt rău fizic, așa că am luat hotărârea să mă ocup de mine. De asta îi apreciez enorm pe oamenii din ONG-uri, care găsesc puterea să meargă mai departe no matter what. E al naibii de greu. Eu încă nu pot, mă consum mult, slăbesc, așa că m-am gândit la masca din avion: mai întâi ți-o pui ție și apoi copilului. În cazul ăsta, mai întâi să am grijă de mine, ca să pot avea grijă apoi de ceilalți. Deși încă îmi e greu să mă pun pe mine pe primul loc, învăț câte puțin să fac asta. Așa că după ce s-a terminat perioada campaniei de strângeri de fonduri, m-am detașat cât am putut de tot ce se întâmpla, de toată nebunia cu noul coronavirus și am stat mai mult cu mine.

La ventilator nici nu m-am mai gândit.

La începutul campaniei am sperat că vom strânge mulți bani și poate vom avea noroc să se găsească mai ușor ventilatoare, dar apoi sincer nu am mai sperat…

Iar ieri am avut cea mai mare supriză ever! Nu-mi venea să cred. Am sărit prin casă de bucurie! Practic eu am plecat cu ideea asta, de a strânge bani pentru un ventilator, am renunțat la ea, dar nu mi-am pierdut speranța la început, apoi s-a terminat strângerea de fonduri, oamenii oricum s-au mai relaxat și nu mai donau, cumva și eu am renunțat să mai „lupt” și chiar am uitat ce îmi dorisem la început, dar uite cum după două luni primesc această veste.

Asociația Zi de Bine a primit ajutor de la Fundația Elpis și de la NIVEA, iar cu implicarea lor a reușit să cumpere ventilatorul, consumabile și multe altele. În plus, cadrele medicale au primit și creme de mâini Nivea.

Eu nu am mai avut niciun rol, nu am mai făcut nimic, nici nu am mai vorbit cu fetele de la Asociație în acest timp. Probabil Melania a ținut minte că mi-am dorit la început să strâng bani pentru un ventilator sau a ținut minte că spitalul avea doar două, dar sunt sigură că sunt și alte spitale în această situație. Ele puteau foarte bine să direcționeze donația către alt spital, dar au trimis-o la Târgu Cărbunești și pentru asta le mulțumesc din suflet, în numele cadrelor medicale și ale pacienților! Și îi mulțumesc lui Dumnezeu.

Pentru mine aceasta este încă o dovadă că atunci când îți pui o intenție și faci ceva pentru ea, chiar dacă nu se împlinește pe moment, cineva acolo Sus lucrează. Desigur, prin oameni. Iar acesta este încă un motiv să avem mai multă încredere și credință.

În acest moment, la spitalul din Târgu Cărbunești sunt 5 ventilatoare, dintre care unul este împrumutat de la Târgu-Jiu. Pacienți la ATI sunt 4, dar din fericire nici unul nu este intubat.

Asociația Zi de Bine are nevoie de sprijin în continuare

Haideți să susținem în continuare Asociația Zi de Bine! Pregătesc o mulțime de proiecte frumoase, iar unul dintre ele este de a amenaja un loc de joacă pentru copiii internați la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului Dr. Alfred Rusescu.

Cum puteți ajuta? Puteți să vă „donați” ziua de naștere – adică să faceți o strângere de fonduri exact cum am făcut și eu, ca un fel de petrecere de ziua voastră la care oamenii în loc să aducă un cadou, donează pentru această cauză. Sau puteți dona în conturile asociației. Ori puteți direcționa 3,5% din impozitul pe venit. Găsiți toate detaliile AICI

 

Sursă poze: Facebook Zi de Bine

Categorii
De post / Vegane Deserturi Fără gluten Fără lactate Rețete

Biscuiți cu unt de arahide

De la unt de arahide am pornit cu ideea acestor biscuiți. Aveam un borcan cam de mult timp, mai avea puțin și expira, așa că m-am gândit să inventez ceva:) Au ieșit niște biscuiți cu unt de arahide care se fac foarte ușor și care sunt potriviți inclusiv pentru persoanele care au intoleranță la gluten, lactate, ouă. Am testat variante și pentru ei și funcționează. Plus că sunt numai buni și dacă țineți post.

În perioada asta de izolare mi-am dat seama de un lucru: cele mai bune idei vin când nu ai acces la orice și trebuie să te descurci cu ce ai prin casă. Eu am fost super inspirată și creativă de câteva ori. Pur și simplu am amestecat ce mi-a venit, ce am găsit prin cămară/frigider și de fiecare dată a ieșit ceva foarte bun!

Vreau să vă spun și de ce durează mai mult până și public rețetele, în cazul în care vedeți pe Stories pe Instagram că am făcut ceva bun, dar rețeta o pun după ceva timp: pentru că mereu le fac de mai multe ori înainte de a le publica. Fie pentru că vreau să mă asigur că iese la fel de bine și a doua oară, fie pentru că nu am fost pe deplin mulțumită și vreau să mai schimb ceva la rețetă, fie pentru că vreau să încerc și cu alt tip de făină sau cu alți înlocuitori, ca să vă dau mai multe variante. Sau uneori pur și simplu pentru că le fac după ochi și trebuie să mai fac o dată, ca să măsor cantitățile:) Și da, uneori durează mult până mai fac o dată, pentru că eu gătesc doar dacă simt, dacă sunt ok eu cu mine. Cred mult în energia pe care o pui în mâncare.

De exemplu, rețeta aceasta am făcut-o de trei ori, plus sora mea o dată, ca să mă asigur că este ok să o împărtășesc cu toată lumea. Dar gata cu vorbăria, hai cu rețeta 🙂

Ingrediente (pentru aproximativ 20 de biscuiți)

-10 linguri făină (eu am testat cu făină de orez și cu făină integrală)

-2 linguri zahăr de cocos 

-1 linguriță praf de copt

-5 linguri unt de arahide

-1 ou SAU 1 lingură semințe de chia cu 4 linguri apă

-2 linguri coacăze deshidratate (puteți pune și stafide sau alte fructe deshidratate, dar să fie micuțe sau să le tăiați în bucăți cât mai mici)

PONT: Dacă vreți să faceți o tavă de cuptor, dublați cantitățile. Altfel, o să umpleți jumătate din acea tavă mare a cuptorului.

Mod de preparare:

Primul pas este să amestecați semințele de chia cu apă, ca să aibă timp să absoarbă apa. Au nevoie de 10-15 minute, să devină o compoziție gelatinoasă. Asta dacă nu aveți ouă sau vreți să faceți biscuiți de post. 

Dacă folosiți ou, primul pas este să amestecați făina cu zahărul și cu praful de copt.

Știți că de obicei încerc să nu folosesc zahăr deloc în rețete, dar la asta nu prea mergea fără. Oricum l-am redus de la 5 la 2 linguri. De asta am adăugat coacăzele, ca să suplinesc cele 3 linguri scăzute. Și am folosit zahăr de cocos pentru că este mai fin. Dacă aveți zahăr cu granule mai mari, s-ar putea să rămână în compoziție, să nu se topească.

După ce ați amestecat ingredientele uscate într-un castron, adăugați untul de arahide și oul / semințele de chia. Acum e nevoie să amestecați cu mâna, nu mai merge cu lingura:) Ultima dată încorporați fructele uscate. Puteți pune chiar și curmale, dar tot tăiate mărunt.

Compoziția este mai sfărâmicioasă la varianta cu semințe de chia, dar când luați în mână și modelați, va lua forma dorită.

Așadar, vă mai rămâne să modelați biscuiții. Eu fac o mingiuță cu mâinile, apoi o presez cu un deget și gata, am format biscuitul.

Nu uitați să dați drumul la cuptor, ca să se încălzească până modelați biscuiții.

La final, puneți-i 15 minute la 180 de grade.

Biscuiții obținuți sunt mai crocanți și puțin sfărâmicioși. Mie așa îmi plac. Dacă vreți să fie mai moi, puneți în aluat încă 1-2 linguri unt de arahide.

Aștept părerile voastre în comentarii. Dacă postați preparatul pe Facebook ori Instagram, dați-mi de veste cu un tag <3

Iată canalele mele de social media, unde vă aștept și cu alte rețete și informații:

 

Categorii
De post / Vegane Fără gluten Fără lactate Feluri principale Rețete

Mâncare de spanac cu zeamă de varză sau borș

Am făcut mâncarea asta pentru prima dată acum doi ani, când Ionica, o mătușă a mea, mi-a trimis o plasă uriașă cu spanac, de la ei din grădină. Am sunat-o să îi mulțumesc, i-am zis că mi-a trimis prea mult și mi-a spus: îți zic eu ce să faci cu el – mâncare de spanac cu zeamă de varză.

Am deschis gura să zic că nu îmi place absolut deloc mâncarea de spanac, dar ceva m-a oprit. Am ascultat cum se face și m-am pus pe treabă. Nu știu ce-a fost cu mine, pentru că, repet, mie nu îmi plăcea până atunci nicio mâncare de spanac. Îl foloseam în salată sau dacă aveam prea mult mai făceam acest pate de spanac, care e delicios, dar când îmi spui mâncare de spanac, no way, nu vreau așa ceva. Nu îmi place și punct.

Dar mâncarea asta…. Doamne… e demențială! Cel puțin pentru mine:) Suntem diferiți, așa că poate vouă nu vă va plăcea, dar măcar încercați. S-ar putea să aveți o surpriză, la fel ca mine.

Ingrediente:

-1 kg spanac

-2 cepe

-2 rădăcini de păstârnac

-o jumătate de țelină

-200 gr roșii (pot fi roșii decojite sau pulpă de roșii)

-250-300 ml zeamă de varză sau borș

Mod de preparare:

Se taie cepele, păstârnacul, țelina (puteți pune și alte rădăcinoase – ce aveți prin casă). Eu de data asta am pus și ceapă roșie și se vede frumos în preparatul final. Toate acestea se pun într-o oală, cu foarte puțină apă. Puteți pune și puțin ulei, dar amestecat cu apă. Eu, cel puțin, așa fac. Nu călesc niciodată doar în ulei. Ori combinate, ori numai apă.

După ce s-au înmuiat, adaug roșiile, apoi spanacul tăiat și pun peste el zeama de varză/borșul. Am spus 250-300 ml la ingrediente, pentru că depinde cât de acru este. Dacă e acru bine, e de ajuns să puneți 250 ml. Dacă nu, puneți mai mult.

Completați cu aprox 150 ml apă. Depinde cât de acru e borșul. Ideea e să nu iasă mâncarea prea acră. Puteți gusta să vedeți cum vi se pare. Important este să nu puneți prea multă apă, nu trebuie să fie cât spanacul pe care tocmai l-ați adăugat, pentru că el va scădea mult și atunci va rămâne prea mult lichid.

Mai lăsați să fiarbă cât să mai scadă puțin lichidul și gata mâncarea! De obicei sare nu mai trebuie adăugată, pentru că e de ajuns borșul/zeama de varză, dar gustați și vedeți.

Aștept să îmi scrieți dacă vă place în comentarii, mai jos. Dacă postați preparatul pe Facebook ori Instagram, dați-mi de veste cu un tag <3

Iată canalele mele de social media: