Am crescut intr-o familie in care am invatat ca banii trebuie economisiti, sa ii avem acolo pentru zile negre. De fapt, ar fi trebuit sa invat asta, pentru ca la mine s-a creat efectul invers: nu reusesc sa economisesc deloc. Am creat o reactie de respingere fata de acest concept, pentru ca mereu mi-am dorit ca parintii mei sa se si relaxeze, sa se puna si pe ei pe primul loc, nu doar pe noi (pe mine si pe sora mea). Practic am crescut cu ideea ca acei bani pe care parintii mei reuseau sa ii economiseasca ar fi trebuit de fapt sa fie cheltuiti pentru a se simti si ei bine, pentru a se relaxa uneori. Au muncit toata viata pentru a avea noi tot ce ne trebuie, s-au sacrificat pentru noi, dar eu nu asta mi-am dorit, ci sa ii vad pe ei fericiti. Nu spun ca nu sunt fericiti sau ca nu am fost cu totii fericiti, dar mereu am simtit ca pun prea mare accent pe munca si economisire, iar pe ei se lasa pe ultimul loc.
Educatia financiara incepe la 3-4 ani
In urma cu o saptamana am cunoscut-o pe Carmen Iorgulescu, trainer si psiholog, care sustine cursuri pentru copii despre educatia financiara. Am ramas foarte uimita cand mi-a spus ca parintii pot incepe sa faca educatie financiara cand copilul are 3-4 ani.
Si despre economisire copiii pot fi invatati tot de la 3-4 ani, pe limba lor. Iata cateva sfaturi de la Carmen Iorgulescu:
- Cumpara o pusculita pe care sa scrii cuvantul “Economisire”. Ideal ar fi ca cel mic sa aiba 3 pusculite: una pentru “Cheltuieli”, una pentru “Economisire” si alta pentru “Donatie”.
- Ajută-l să își stabilească un obiectiv pentru care economisește și un plan de economisire. Astfel totul va avea un sens pentru el și te va ajuta, pe tine părinte, să-i explici de ce nu îi satisfaci o “pofta” acum. Dacă nu ai un obiectiv, devine plictisitor, poți renunța ușor în fața tentației.
De exemplu: copilul isi doreste foarte mult un Lego? Atunci acesta este obiectivul lui: sa economiseasca pentru acel Lego. Daca sunteti in supermarket si vrea o masinuta, ii poti spune ca in loc sa dati banii pe masinuta, ii puteti folosi pentru obiectivul lui, adica pentru Lego, iar cand ajungeti acasa ii puneti in pusculita de economisire.
Dacă copilul este mai mic, atașează un sticker cu imaginea “obiectivului” pe pușculița de economisire.
Dacă are peste 7 ani, poți face cu el un plan de economisire care să curpinda:
- obiectivul și imaginea lui (o poza)
- motivația pentru care vrea acel lucru
- termenul limită
- suma pe care trebuie să o mai câștige și cum poate câștiga suma respectiva de bani (prin ce activități )
Dacă acest obiectiv nu apare natural, de la sine, îl putem invita pe copil să creeze o listă cu dorințe și să își aleagă ceva pentru care ar vrea să economisească. Atenție mare aici: de când lucrez cu copiii și fac acest exercițiu (“wish list”) am o mare surpriză (dureroasă): mulți copii declară că nu își doresc nimic. De ce se întâmplă asta? Pentru că părinții le pun la dispoziție tot ceea ce vor chiar înainte de a o cere. Atenție mare că nu îi ajutăm în felul acesta să evolueze!
- Ajută-l să câștige bani de buzunar și ajută-l să îi organizeze în cele 3 pușculițe diferite, organizate pe funcțiile banilor (cheltuire, economisire, donație).
Îi poți oferi și o alocație lunară fixă. A primi o alocație fixă îl ajută pe copil să își stabilească granițe, limite.
- Dacă obiectivul dorit de copil reprezinta o sumă importantă, stabilește cu el cum să împărțiți suma / rata lunară. Îl încurajează și îi da o motivatie în plus.
Fiți fermi și nu cedați în fața rugăminților lor de a “trage chiulul” de la plata ratei sau neparticiparea cu suma deja agreată.
- Lasă-l să ia decizii legate de cheltuirea banilor, tu doar ajută-l oferindu-i perspectiva ta si explicandu-i in limbajul sau care este costul de oportunitate.
Iată un exemplu din discuțiile mele cu Andrei, fiul meu, care isi dorea un Lego mai special – obiectivul lui de economisire. Eram intr-un hypermarket,plin de tentatii, iar el a pus ochii pe o masinuta. Cum am procedat? I-am spus asa: “Eu nu îți voi cumpăra mașinuța aceea deoarece am de cumpărat altceva cu suma respectivă de bani. Dacă vrei, o poți cumpăra cu banii tăi din pușculiță. Nu cred insa că îți mai trebuie încă o mașinuță. Ai deja o cutie plină, iar tu în această perioada te joci mai mult cu Lego. Alegerea însă îți aparține. Sunt banii tăi. Dacă alegi să o cumperi, te vei bucura pe moment, dar te vei îndepărta de obiectivul tău. Vei fi cu x lei mai departe de Lego”.
Daca ii dai puterea de a lua decizii referitoare la banii lui, el va înțelege de ce să reziste unei tentații de moment pentru un obiectiv mai mare (pe care îl are deja stabilit). În plus, această atitudine îl încurajează să fie independent și îl ajută să înțeleagă valoarea banilor.
- La vârsta de 10 ani puteti merge impreuna la bancă pentru a-i deschide un cont de economisire. Explică-i ce înseamnă dobândă și o fișa de balanța. Copiii adoră ideea că banii muncesc pentru ei. 🙂
Este foarte important ca părintele să fie cât mai transparent, sa vorbeasca despre bani cu cel mic. Bineinteles, exemplul personal este esential. Spune-i pentru ce economisesti, cum iei deciziile și ce simți când îți este greu să renunți la o dorință sau când alegi să cedezi unei dorințe (chiar dacă ai un obiectiv setat). Trebuie să existe conversații uzuale și comportamente permanente , de zi cu zi, pentru a fixa informația. Cum ar spune fiul meu Andrei: “ïncetul cu încetul se face oțetul!”. Așa este și cu educatia financiară 🙂
Banii aduc fericirea daca ai educatie financiara
Iata ca depinde numai de noi daca banii aduc fericire sau nu in viata noastra. Daca ai o educatie financiara, daca stii sa ii folosesti corect, atunci poti avea o viata fericita. Sigur, e necesar sa te simti implinit si in celelalte aspecte ale vietii. Altfel, degeaba ai o viata profesionala implinita, o familie fericita, un venit bun, daca nu stii sa iti administrezi corect acest venit si banii reprezinta un stres important in viata ta. Stim prea bine ca stresul permanent poate duce la probleme de sanatate si nimeni nu isi doreste asta.
Cat despre economisire, mi-a placut foarte mult un exemplu pe care Carmen l-a dat in editia de astazi a emisiunii „Tinerete fara batranete”, in care a fost invitata mea in platou. A spus ca e foarte important ca atunci cand copilul isi doreste ceva si noi nu avem bani sa ii cumparam, sa ii explicam ca alegem sa folosim acea suma de bani in alt mod, dar nu ii spunem „nu pot cumpara masinuta pentru ca aleg sa folosesc aceasta suma de bani pentru a plati intretinerea sau curentul”. De ce? Pentru ca ar fi bine sa fie ceva ce are legatura cu el si cu dorintele lui: „aleg sa folosesc aceasta suma de bani pentru a economisi pentre vacanta de vara”. Practic, sa nu folosim expresia “nu imi permit” sau „nu am bani”, ci mai degraba “alegem sa nu cheltuim banii in aceasta maniera” sau “cred ca este prea mult” sau „nu putem lua acea jucarie fiindca banii pentru cheltuit s-au terminat luna aceasta”.
„Posibil copilul sa nu inteleaga sau sa nu accepte ideea si va avea o reacție in care isi va exprima emotiile (furia). In astfel de situatii e bine să nu cedezi. Ia-l in brate si valideaza-i emotiile. Spune-i ca e normal sa fie suparat, ca si tu, chiar daca esti adult, te simti uneori furioasa atunci cand nu iti poti cumpara ceva ce iti doresti. Important este sa nu ne lasam coplesiti de vinovatie si sa cedam” – Carmen Iorgulescu
