Categorii
Băuturi Rețete

Socată fără zahăr și fără drojdie

Da, așa cum ați auzit. Mă rog, ați citit 🙂 Socată fără zahăr și fără drojdie. Eu așa o fac de câțiva ani. Știți deja că folosesc cât mai puține ingrediente la tot ce prepar, îmi place să fie cât mai simplu totul. La fel și cu socata.

Zahăr oricum nu am în casă, miere am de la tatăl meu, deci e clar ce folosesc 🙂 Nu îmi plac băuturile carbogazoase, așa că nu țin neapărat ca socata să fie foarte acidulată. Mi s-a întâmplat acum câțiva ani să nu am drojdie în casă, am făcut fără și am văzut că iese foarte bună și așa. Se acidulează, dar mai puțin. Depinde și cât o țineți, dar și ce temperatură este. Iată rețeta mea:

Ingrediente socată fără zahăr

-15 flori de soc (dacă sunt uscate puneți cantitate dublă, deci 30)

-2 lămâi bio

-aprox 700 gr miere

-4,5 litri apă

-2-3 steluțe de anason (opțional)

Mod de preparare

Tăiați lămâile feliuțe subțiri, cu tot cu coajă. De asta am specificat să fie bio, pentru a pune și coaja. Și ea lasă o aromă, puțin amăruie, care se contopește foarte bine cu dulceața socului. Eu am dat 3 lei pe două lămâi bio, deci chiar nu e o tragedie ca de câteva ori pe an să luați lămâi bio. Dacă nu, ar fi ideal să nu puneți coaja.

Mierea trebuie mai întâi dizolvată în apă. Cel mai ușor este să o puneți într-o sticlă de 2l cu gura largă sau într-un bidon de 5l și să puneți puțină apă peste. Apoi agitați până se topește. Astfel se topește mult mai repede decât dacă amestecați în borcan cu o lingură.

Puneți într-un borcan mare de sticlă (de cel puțin 5l) florile de soc, feliuțele de lămâie și anasonul. Turnați cei 4,5 litri de apă și mierea topită. Puneți un tifon peste borcan. Păstrați borcanul în bucătărie, pe balcon, nu contează, ideea este să fie într-un loc luminos, să îl vadă soarele măcar puțin, să îi dea din energia lui 🙂

O dată pe zi amestecați bine în borcan cu o lingură cu coada lungă. Nu vă speriați dacă face puțin floare deasupra. Eu prima dată am adunat-o cât am putut, dar apoi am lăsat-o așa și nu s-a întâmplat nimic. E adevărat că făcuse numai puțin floare, așa cum se vede în poză.

Ponturi pentru o socată mai aromată

Cât trebuie lăsată? În principiu 3 zile și 3 nopți, dar depinde cât de cald este afară. Dacă e înnorat și nu sunt chiar 30 de grade, e posibil să fie nevoie să o lăsați mai mult. O să vă dați seama, pentru că începe să fermenteze, o să vedeți bulele deasupra. Plus că puteți gusta. Dacă vreți să fie mai acidulată, o mai lăsați.

Când este gata vă mai rămâne doar să o strecurați și gata! Un pont la strecurat: stoarceți cât puteți și din lămâi, și din florile de soc. Altfel riscați să aruncați muuultă aromă. Eu folosesc săculețul pentru făcut lapte vegetal. Este pur și simplu un săculeț dintr-un material fin (căutați pe internet „sac pentru lapte vegetal”) în care torn toată compoziția, iar la final storc bine lămâile și florile, să își lase toată aroma în suc, nu la gunoi 🙂 O pun apoi în sticle de sticlă și o păstrez la frigider.

Vreau să vă spun că socata de anul acesta a ieșit cea mai bună ever! E adevărat că am pus mai multe flori decât de obicei (până acum puneam 10, dar s-a mai întâmplat să pun mai multe, deci nu e neapărat acesta motivul), am pus și mai multă lămâie (de obicei puneam una singură, nu două), plus că socul era de la părinții mei și poate cel mai important a fost că de data asta eram eu foarte relaxată, fericită, am avut mare grijă de borcănaș, l-am admirat mereu, am și vorbit cu el 🙂 Pare ciudat, dar da, îmi plăcea așa mult cum arăta borcanul, mi-era așa drag de floricele de soc, de lămâi, de steluțele de anason, încât le admiram de câte ori treceam pe lângă borcan 🙂

Nu uitați să puneți soc și la uscat. Astfel veți putea face socată și la iarnă. Iar la finalul verii să puneți cătină la congelator. Puteți face suc de ghimbir și cătină delicios!

Aștept și părerile voastre. Spuneți-mi dacă voi faceți altfel, poate aveți o metodă și mai bună, pentru o socată și mai aromată și mai sănătoasă <3

 

Categorii
Sănătate Sănătate fizică

Povestea transformării mele

 

Copilărie cu dulciuri, mezeluri și sucuri carbogazoase

Ah, ce-mi mai plăceau dulciurile! Și mezelurile! De cartofii prăjiți nu mai zic! Sau de sucurile carbogazoase. Devoram tot ce era mai nesănătos când eram mică! Spre deosebire de sora mea, care păstra și pentru “zile negre”. Bine, recunosc, le ascundea de mine. Și pentru că eu “miroseam” imediat unde a pus dulciurile, era nevoită să găsească mereu locuri noi. Asta într-un apartament cu două camere. Într-un an, după Crăciun, am căutat destul de mult. Știți unde ascunsese cadourile de la Moșul? În spatele unui tablou din acela uriaș care nu era lipit de perete, ci era agățat într-un unghi de 10-15 grade. Dar le-am găsit și acolo într-un final și cred că vă imaginați care a fost deznodământul:))

Ajunsesem să nu rezist mirosului dacă treceam pe lângă anumite lanțuri de fast food.

În liceu și facultate am mai adăugat preferințelor mele merdenelele, cornurile cu gem sau ciocolată, covrigii și orice tip de fast food. Ajunsesem să nu rezist mirosului dacă treceam pe lângă anumite lanțuri de fast food. Până și când lucram la “Ce se întâmplă, doctore?”, adică la o emisiune de sănătate, la fel mâncam. Degeaba făceam interviuri cu medici care ne spuneau ce efecte are o astfel de alimentație, degeaba vedeam că nu ma simt bine și tot apăreau probleme de sănătate. N-aș fi renunțat nici în ruptul capului la alimentația mea plină de coloranți, conservanți și potențiatori de gust.

Asta până într-o zi. Era chiar de ziua mea de nume, pe 21 mai. Atunci am făcut prima colonoscopie. Nu știu nimic din timpul investigației, pentru că medicii au folosit analgo-sedarea, dar îmi amintesc clar că am ieșit din cabinet ajutată de soțul meu, care m-a așezat pe un scaun și s-a dus să plătească. Atunci am auzit cuvântul “biopsie”.

Am început să plâng.

Știu că o biopsie nu înseamnă neapărat cancer, știu că este o analiză de rutină și nu ai de ce să te îngrijorezi, dar în acele momente m-am speriat. Poate și pentru că mă hotărâsem să merg la medic după ce aflasem că un băiat de 20 de ani avea cancer de colon. În cazul meu medicii descoperiseră un polip. Aveam 22 de ani. Au urmat două săptămâni grele până când am primit rezultatul. Din fericire a fost o veste bună, dar medicul mi-a spus că era un risc foarte mare ca polipul să se fi transformat în cancer dacă nu l-ar fi descoperit la timp. Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că trebuia să schimb ceva. Pe atunci nu știam nimic despre cauzele emoționale ale bolilor, așa că am hotărât să schimb ceva în alimentație. Știam bine că problemele colonului sunt legate strâns de ceea ce mâncăm, iar mie nu imi plăceau mai deloc legumele și fructele proaspete. Făcute pane sau dulceață cu mult zahăr da! Altfel nu.

Schimbare pas cu pas

Primul pas a fost să micșorez cantitatea de carne, pentru că mâncam foarte, foarte multă. Pentru asta am făcut o regulă: dacă ciorba era pe bază de carne, felul principal era fără. Sau invers. Tot în acea perioadă am început să gătesc și implicit să mănânc carne de la părinții mei, care locuiesc la țară, nu din magazine. Automat am rărit și cantitatea de mezeluri.

Ca să consum mai puțin zahăr mai întâi am renunțat la băuturile acidulate, apoi și la restul sucurilor din comerț. Dulciuri am început să mănânc mai puține (în loc de două savarine – una, apoi în loc de una – jumătate), iar mai apoi am început să fac prăjituri fără foc, fără preparare termică, pe care le îndulceam cu miere.

Un alt pas foarte important: am învățat să citesc etichetele. Dacă voiam să cumpăr un produs care avea o listă luuungă de ingrediente, îl puneam înapoi pe raft. La fel dacă pe etichetă vedeam ingrediente cu niște denumiri ciudate, parcă desprinse din manualul de chimie.

Dacă înainte strecuram ciorba cu sita de ceai, pentru că nu îmi plăceau absolut deloc legumele, acum am devenit dependentă de ele!

Cel mai important: am început să mănânc mai multe fructe și legume. Dacă înainte strecuram ciorba cu sita de ceai, pentru că nu îmi plăceau absolut deloc legumele, acum am devenit dependentă de ele 🙂 Nu sunt vegetariană, dar m-am obișnuit ca cel puțin jumătate din alimentația zilnică să fie fructe și legume crude. Restul poate fi orice, chiar și cartofi prăjiți sau prăjituri cu zahăr din când în când. Diferența este că acum gust puțin și gata, mi-a trecut pofta. Asta pentru că mi-am reeducat organismul și nu îmi mai cere și mai mult, și mai mult, cum se întâmpla înainte.

Schimbări și în interior

Transformarea mea nu a fost doar la nivel fizic. Alimentația din ce în ce mai „curată” m-a ajutat să devin mai deschisă, mai prezentă, mai conștientă de tot ce ne înconjoară. Așa am început să merg la cursuri de dezvoltare personală, să citesc, să redescopăr cine sunt, să evoluez. Și fac asta în continuare.

Sunt foarte, foarte multe de spus, dar pe scurt aceasta este povestea transformării mele. În plus, acum nu doar eu am un stil de viață sănătos și curat, ci și soțul meu, sora mea, părinții, am și colege care îmi spun că mănâncă mai sănătos datorită mie. Sper ca și pe tine să te inspire povestea mea și să faci o schimbare, oricât de mică ar fi ea. La fel am făcut și eu. Nu am schimbat nimic brusc, peste noapte. Totul s-a întâmplat în ultimii 8 ani.

Nu spun că e ușor, dar SE POATE!

Această pagină web folosește cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe

Această pagină web folosește cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe