Etichetă: sanatate

Categorii
Călătorește sănătos

#CălătoreșteSănătos la Herculane: relaxare la spa și tratament balnear cu ape sulfuroase

tratament balnear 1

Cu toții știm Herculane pentru starea în care a ajuns. Cele mai multe clădiri sunt în paragină, inclusiv fostele băi imperiale și izvoarele cu apă termală, dar vreau să vedem și partea bună. Știu, e cumplit ce s-a întâmplat după ’89 cu această stațiune, dar există și o rază de speranță. Am văzut câteva clădiri în reabilitare, iar centrul este un adevărat șantier. Sper că lucrările o să se și termine curând, că nu sunt doar de fațadă, să pară că se face ceva. Iar în timp ce autoritățile nu au făcut mai nimic în acești ani, ba dimpotrivă, au permis ca totul să devină o ruină, câțiva investitori au readus la viață unele hoteluri din stațiune și odată cu ele prețiosul tratament balnear cu ape sulfuroase.

tratament balnear 2

Premiu european pentru cel mai bun concept spa

Pozele de mai sus sunt de la Afrodita Resort&Spa, de 4 stele. Am stat un weekend acolo la începutul lui noiembrie și am fost impresionată de spa-ul pe care îl au. Se numește Herculum Spa. Eu și soțul meu suntem fani spa-uri în mijlocul naturii și chiar am descoperit câteva foarte faine în România, dar de cel de la Herculane nu știam.

Este deschis în decembrie 2018, iar anul acesta, în octombrie, au lansat zona numită Caldarium. Vă recomand să vă uitați la video-ul de mai jos: am făcut un tur al spa-ului și al bazei de tratament împreună cu Victoria Căpruciu, reprezentant al hotelului. Și da, au și bază de tratament, despre care o să vă povestesc imediat, pentru că sunt multe boli care pot beneficia de tratament balnear.

Până atunci, foarte pe scurt despre Herculum Spa: au piscină încălzită, jacuzzi, multe saune, tot felul de bazine (cu magneziu, calciu, sare), hamam, sală de fitness, masaje (cu uleiuri naturale, miere, bețe de bambus, pietre vulcanice). De altfel anul acesta au câștigat premiul „Innovative spa concept”, oferit de European Spas Association. Au participat 11 spa-uri din toată Europa, dar România a fost câștigătoare.

Spa și bază de tratament într-un singur loc

După cum ați văzut în video, Afrodita Resort nu are doar spa, ci și bază de tratament. A fost al doilea aspect care mi-a plăcut aici. Nu arată ca spa-ul, adică nu a fost renovată recent această zonă, dar față de alte baze de tratament pe care le-am mai văzut în România, aici chiar e foarte, foarte bine. Sau față de ce am văzut în Budapesta, la celebrele lor băi Széchenyi. Eu acolo sincer nu am putut sta. Am cerut banii înapoi și am plecat.

Recunosc că am avut și la Herculane o strângere de inimă să intru în bazinul cu apă sulfuroasă când am văzut cum arată robineții de la duș și barele de care te ții ca să intri în bazin. Oamenii de acolo mi-au spus, însă, că sunt schimbate anul trecut, iar acesta este efectul sulfului asupra inoxului. În curând vor să renoveze și această zonă și vor căuta soluții să înlocuiască inoxul.

Și uite cum ne ajută inoxul să ne dăm seama că un tratament balnear cu multe efecte benefice poate să facă și rău, dacă nu e făcut cu cap. Pentru că și noi, oamenii, dacă stăm prea mult în această apă, putem „rugini”, adică pot apărea efecte adverse. Medicii chiar au insistat asupra faptului că trebuie să stai 15 minute în bazinul cu apă sulfuroasă, doar o dată pe zi, pentru că este un tratament. Exact ca medicamentele: dacă doctorul îți spune să iei o pastilă pe zi, tu iei două? Nu.

În cazul băilor cu sulf, foarte mulți oameni se încăpățânează să stea mai mult sau se duc de mai multe ori pe zi, având veșnicele concepții „dacă tot am venit” sau „dacă tot am plătit”. Și nu e singura concepție greșită. Veți mai afla exemple în interviul pe care l-am făcut cu medicul balneolog de aici, dr. Otilia Oprișan.

tratament balnear 3

Cura balneară la Herculane: ce boli tratează

Stațiunea Băile Herculane este cunoscută pentru izvoarele naturale cu apă termominerală: clorosodice, bicarbonatate, sulfuroase, calcice, bromoiodurate, dar cel mai mult sunt folosite cele sulfuroase. Acestea reprezintă baza oricărei scheme de tratament balnear. Pot fi folosite atât extern, cât și intern, dar atenție, doar la recomandarea medicului!

Iată ce boli pot fi tratate la Herculane:

– Afecțiuni reumatice degenerative (artroze, spondiloze, coxartroza, gonartroza), inflamatorii cronice (spondilita, poliartrita) și abarticulare
– Boli neurologice centrale și periferice (pareze, paralizii)
– Sechele după traumatisme ale aparatului locomotor
– Afecțiuni respiratorii și ORL (rinite, faringite, laringite, bronșite cronice, bronșiectazii, sinuzite, astm bronșic etc.)
– Afecțiuni ginecologice cronice (metrite, anexite)
– Boli de piele precum psoriazis, alergodermii, sclerodermii
– Intoxicații cronice cu metale grele (plumb, mercur, cadmiu)
– Boli digestive și hepatobiliare (gastrite hipoacide, colecistopatii, colite cronice)
– Afecțiuni ale ochilor (conjunctivite cronice, blefarite)

Cum acționează apele sulfuroase?

Explicația este una complicată, dar încerc să explic foarte, foarte pe scurt: apele sulfuroase de la Herculane au un conținut bogat de hidrogen sulfurat, singurul compus al sulfului ce se absoarbe prin piele, dar și la nivel respirator ori prin ingestie. Astfel ajunge rapid în circulația sanguină și de aceea apar efectele benefice.

Afrodita Resort&Spa are propriul izvor cu apă sulfuroasă. Cele mai bune rezultate și de altfel cei mai mulți oameni vin aici cu probleme reumatice, cu hernii de disc mici sau pentru recuperare după accidente.

Mai multe detalii despre cura balneară aflați din interviul pe care l-am făcut cu dr. Otilia Oprișan, medic balneolog la Afrodita Resort&Spa. Are 35 de ani de experiență și își amintește că în 1984, când a început să practice medicina, la Herculane erau 21 de medici balneologi. Așa de căutată era stațiunea. Acum sunt doar 6… Dar nu despre asta am discutat în interviu, ci despre pașii care trebuie urmați atunci când faci băi cu sulf, ce greșeli fac de obicei oamenii, dacă e normal să nu te simți bine după o cură, dacă sunt indicate copiilor, cât e recomandat să dureze un tratament balnear, ce rezultate a avut în toți acești ani și multe altele.

Cine NU are voie să facă tratament balnear la Herculane

Am vorbit și în interviu despre contraindicații, dar vreau neapărat să le menționez și aici: NU se recomandă băile cu sulf de la Herculane în fazele acute ale bolilor, în sarcină, imediat după intervenții chirurgicale, epilepsie, tulburări psihice, cancer, TBC, unele boli de inimă, accident vascular cerebral, sindrom hemoragic, copii sub 18 ani.

Cât costă o cură balneară la Afrodita Resort&Spa

Dacă nu aveți contraindicații și vreți să faceți tratament balnear la Herculane, ar fi bine să aveți la voi un istoric medical, bilet de trimitere de la medicul de familie și cardul de sănătate.

Cât despre prețuri, un sejur de 12 nopți, deci o cură balneară completă, în această perioadă (extrasezon), costă 1536 de euro pe camera dublă, deci pentru 2 persoane. Este inclusă cazarea, toate cele 3 mese pe zi în sistem bufet suedez, 3 proceduri de tratament/zi, o procedură majoră (baie de sulf sau de plante), proceduri de electroterapie și acces la spa. Găsiți mai multe detalii aici.

Pentru mulți români știu că nu este ieftin, dar e vorba despre sănătatea noastră. Mereu spun că trebuie să ne gândim la efectele pe termen lung. Pe moment poate părea scump, dar pe termen lung nu e deloc așa. 

Eu cu siguranță o să merg, preventiv, pentru că nu trebuie să ai o boală gravă ca să faci tratament balnear. În plus, dacă mergi din timp, adică înainte de a avea o afecțiune diagnosticată, medicii au spus că e ok și o cură de 5 zile, deci și costurile vor fi mult mai mici. Așa că anul viitor, în loc de vacanță de vară, prefer să merg la Herculane și mai vreau să merg la Govora, tot pentru o cură balneară. Dar despre asta o să vă povestesc altă dată.

Cure balneare pentru pensionari

Dacă sunteți pensionar sau aveți părinți ori bunici care sunt la pensie și vor să facă tratament la Herculane, există varianta să meargă prin Casa de Pensii. Nu la Afrodita, ci la Diana, un alt hotel din grupul Bacolux. Practic cele două au aceiași proprietari, doar că Diana Resort este de 3 stele. În plus, mai sunt câteva hoteluri în stațiune care au contract cu Casa de Pensii.

Cum se procedează? Pensionarul depune o cerere la Casa de Pensii de care aparține, este repartizat în funcție de locurile disponibile și plătește 50% din pensia pe o lună pentru un sejur de 2 săptămâni (cazare, mese, tratament). Și să știți că se poate! Tatăl meu a făcut asta în ultimii doi ani și chiar a fost repartizat. El și-a ales Govora, pentru că de Herculane nu știa, dar acum sigur o să meargă și aici:)

Aștept să îmi scrieți în comentarii dacă ați fost vreodată la Herculane sau în altă stațiune balneară, iar dacă nu ați fost, spuneți-mi dacă ați merge. În plus, ajută orice share al articolului, pentru că astfel de locuri trebuie promovate mai mult. România are resurse balneare extraordinare, doar că din ce în ce mai puțin cunoscute de generația noastră. De cele care vin, cu atât mai puțin, deci haideți să răspândim vestea!

 

Categorii
Sănătate Sănătate emoțională

Faci voluntariat? Află ce beneficii îți aduce pentru sănătate

Dăruiești puțin când dai din lucrurile tale. Când dai din tine însuți, atunci dăruiești cu adevărat. (Khalil Gibran)

Dar din dar se face rai, spune o vorbă. O știm cu toții, dar cel mult 20% dintre noi o și punem în practică. Se pare că doar o cincime dintre români fac voluntariat. E important să facem asta nu doar pentru a-i ajuta pe alții, ci și pe noi înșine. Am vorbit cu Nina Sofian despre beneficiile voluntariatului în emisiunea Tinerețe fără bătrânețe. Nina este atât psiholog, cât și voluntar și chiar a fondat Asociația Prematurilor împreună cu Diana și Cezar Gămulescu. Vă invit să citiți interviul cu ea sau chiar să îl vedeți, așa cum a fost el în emisiune.

Voluntariatul: beneficii asupra sănătății

Care sunt beneficiile din punct de vedere emoțional pentru o persoană care este obișnuită să facă voluntariat?

Acele persoane care aleg să facă voluntariat sunt mult mai prezente în viața lor, mult mai conectate cu ele însele și atunci pentru că ele au o stare de bine, încearcă să îi ajute și pe ceilalți care au probleme. A dărui către ceilalți te ajută cumva să-ți crești stima de sine, te ajută să vezi cam cum ești tu și cum sunt ceilalți, să reduci stresul. În zilele astea pe care le trăim noi, suntem foarte stresați și oamenii care fac voluntariat au acces la comunități în care se întâlnesc cu alți oameni care fac același lucru. Astfel ajung să fie mult mai sociabili și mai empatici. Văzând exemplul celorlalți ți-e mult mai ușor să ajungi și tu să dăruiești din timpul tău.

Ajungi să fii recunoscător pentru ce ai?

Da, înveți să fii recunoscător. Văzând situațiile cu care se confruntă ceilalți, problemele tale devin un pic mai mici și mai ușor de trecut, pentru că de cele mai multe ori nu sunt niște probleme atât de mari, dar tindem să ne luăm cu valul vieții și să exagerăm un pic.

Există și beneficii la nivel fizic? 

Voluntariatul reduce stresul, pentru că având grijă de altcineva, implicându-te într-un proiect umanitar, îți canalizezi atenţia pe altcineva sau altceva, iar asta ajută la întreruperea procesului de creare a tensiunii. În plus, emoțiile vibrante precum optimismul, bucuria şi rezultatele pe care le obții făcând bine întăresc sistemul imunitar. De asemenea cei care fac voluntariat sunt mult mai atenți cu ei, au mai multă grijă de sănătatea lor.

Voluntar pentru copiii prematuri

Nina, tu ești voluntar de 4 ani. Cum ai început și de ce?

Am început să fac voluntariat după ce am născut prematur acum 7 ani, pentru că în spital nu am avut suportul necesar. Suportul emoțional, psihologic, mi-a lipsit în perioada aceea. Am avut o prietenă psihoterapeut care a venit și m-a sprijinit, m-a ajutat să trec peste perioada asta destul de grea.

Ce faci mai exact acum?

În acest moment continui munca pe care am început-o ca voluntar acum 4 ani, dar încerc să o duc la un alt nivel. În acești 4 ani am adunat câteva sute de ore de experiență pe care le duc mai departe în spitale. Vreau să dau mai departe un pic din experiența mea și părinților care trec prin aceeași situație. Mă bucur să pot împărtăși experiența mea de mamă, combinată cu experiența de psiholog.

Consilierea psihologică, esențială în maternități

Practic mergi în maternități săptămânal?

Da, câteva ore pe săptămână ofer consiliere psihologica părinților care au copii născuți prematur. E foarte important să implicăm și familia în consiliere, pentru că mama trece prin niște stări destul de dificile, dar și partenerul de viață sau familia extinsă trece printr-o dramă și acolo intervenim noi. În plus, acum în noua organizație în care lucrez, am început să ducem lucrurile la alt nivel și oferim consiliere psihologică pentru mamele care sunt la risc. Mergem și facem consiliere cu gravidele care urmează să nască, pentru că mi-am dat seama că fără prevenție nu avem cum să ajungem la obiectivul acela de a scădea numărul nașterilor premature.

Cum pot beneficia oamenii de ajutorul vostru?

Noi avem o organizație care se numește Asociația Prematurilor. Persoanele care au nevoie de noi ne pot găsi pe site-ul asociației: www.asociatiaprematurilor.ro, pe pagina noastră de Facebook sau la centru. Pe lângă partea asta de consiliere pe care o oferim părinților, cadrele medicale și-au dat seama că au nevoie și ele de consiliere psihologică și ne-au cerut să le ajutăm. Eu încerc să cresc o echipă cu care să intrăm în continuare în spitale și să facem acele workshopuri de comunicare pentru cadrele medicale, dar și să continuăm activitatea în centru. Aflați mai multe detalii despre asociație și serviciile gratuite pe care le oferă, în interviul pe care l-am făcut în emisiune:

Voluntariatul de la o vârstă fragedă

Cât de important este ca cei mici să fie învățați ce presupune voluntariatul?

Copiii încă din școală ar trebui să fie îndrumați înspre această zonă și părinții să-i învețe că e important să-i ajutăm pe ceilalți, e important și să dăm din timpul nostru și că tot ceea ce dăm, cumva se întoarce, adică nu este un timp pierdut.

Tu și gemenii tăi mergeți împreună la activități de voluntariat?

Da, facem împreună activități de voluntariat. Eu le spun ceea ce fac și sunt foarte interesați de zona aceasta. I-am dus și la spital, le-am arătat ce facem acolo, cum sunt bebelușii, cât sunt de mici. Pe lângă partea aceasta strict legată de bebelușii născuți prematur, încerc să-i implic cât mai mult în activități de donare, de reciclare. Încercăm să donăm lucrurile de care nu mai avem nevoie și așa îi învăț cum să aibă grijă de lucruri ca să le putem da mai departe.

Cred că pentru copii e mai simplu. Nu fac asta natural?

Ba da, la un moment dat, odată cu evoluția, ajung la o etapă în care pur și simplu nu mai au nevoie de jucării și le pun în cutiuța aceea specială pentru donații, dacă există. Este important ca pe lângă partea aceasta de economisire sau atunci când organizăm pușculițele copiiilor, să existe pușculițe în care să organizăm banii pentru diverse lucruri, banii pentru cheltuieli, dar și o pușculiță cu banii pentru donații. În acest fel îi învățăm educație financiară și îi învățăm că dăm către ceilalți pentru că și noi am primit la rândul nostru.

Vă recomand să citiți și articolul în care vorbesc despre educația financiară la copii: Banii aduc fericirea dacă avem educație financiară

 

Credit foto: https://www.pexels.com/

Categorii
Sănătate Sănătate emoțională

Postările de pe social media pot dăuna sănătății oamenilor

Săptămâna trecută am fost la Instacamp, un eveniment dedicat Instagram-ului, cu foarte multe informaţii utile pentru cei care folosesc această rețea, iar pe lângă toate sfaturile practice mi-a plăcut mult ce a spus Vali Bărbulescu la final: “Căutaţi respect, nu atenţie. Durează mai mult”. Pe mine m-a pus pe gânduri și am realizat că are dreptate. Poate că nici nu ne dăm seama, dar postările noastre de pe social media au de multe ori în spate nevoia de atenţie, la care tânjim de mici, din copilărie.

Haideţi să ne gândim la asta, să conștientizăm dacă așa este şi să învăţăm apoi să ne dorim mai degrabă respect, așa cum spunea Vali, dar în același timp să ne dorim să inspirăm oamenii și să îi educăm prin intermediul postărilor noastre.

Din punctul meu de vedere e nevoie de mai multă responsabilitate în social media: atunci când vrem să postăm ceva, fie că este pe Facebook, Instagram sau YouTube, fie că avem 10 urmăritori sau un milion, haideți să ne gândim dacă nu cumva acea postare poate face rău cuiva, pentru că da, putem face rău prin ceea ce postăm.

Eu cred că există două situații importante în care se poate întâmpla asta:

1. Putem face rău dacă postăm produse ori acţiuni care te îmbolnăvesc la propriu, din punct de vedere fizic. Mă refer la fumat, la băut alcool, la solar, la toate alimentele nesănătoase: băuturi carbogazoase, dulciuri, fast food, produse procesate în general.

Am văzut recent un cântăreţ celebru care postase un video în care cânta una dintre melodiile lui în timp ce trăgea din ţigară non stop, cântăreţ care e urmărit în special de puştime, deci toţi copiii care se uită la el ce înţeleg? Că e cool să fumezi. Nu mai spun de noile dispozitive, cu tutun încălzit, care sunt peste tot, şi în reclame outdoor, şi pe social media, promovate de bloggeri sau vedete. Chiar am vorbit despre țigările cu tutun încălzit în emisiunea Tinerețe fără bătrânețe, cu medicul pneumolog Magdalena Ciobanu. O să postez curând interviul despre efectele acestor țigări asupra sănătății și nu doar asupra celor care le folosesc, ci și a celor din preajmă, a fumătorilor pasivi, care de multe ori sunt copii!

Vă rog eu din suflet să vă gândiţi de două ori înainte să postaţi poze sau video-uri în care beți băuturi carbogazoase, mâncați hamburgeri de la fast food, aripioare picante, cartofi prăjiți, mic dejun cu cereale pline de zahăr și aditivi, mezeluri, caramele sau alte produse care ne îmbolnăvesc. Gândiţi-vă la copiii care vă urmăresc, pentru că sunt foarte, foarte mulţi şi vor dori şi ei ce văd la voi. Gândiți-vă de două ori înainte de a accepta să faceți reclamă unui produs și mai ales informați-vă, dar nu numai dintr-o sursă, adică producătorul care își laudă produsul, ci din cel puțin 3 surse. Întrebați un medic dacă e într-adevăr așa cum zice clientul.

Nu spun să nu mai posteze sau să nu mai mănânce nimeni hamburgeri sau cartofi prăjiți. Nu spun nici să ascundeţi ce mâncaţi sau să postaţi avocado în loc de hamburger, nu. Şi eu mănânc burgeri din când în când, dar în primul rând mănânc rar şi în al doilea rând aleg nişte variante mai sănătoase. Și eu mănânc cartofi prăjiți (extrem de rar, ce-i drept) și poate pun pe stories, dar una e să postezi mereu acest tip de alimentație și alta e din când în când. Nimeni nu zice să fim obsedați de alimentația sănătoasă. Important este echilibrul, dar dacă tu ai un stil de viață total nesănătos și mereu postezi asta, atunci nu mai e ok. Cine mănâncă nesănătos e liber să o facă, e alegerea lui, e sănătatea lui în joc, dar haideţi să nu îi influenţăm şi pe alţii să mănânce aşa.

Sunt și persoane care se laudă că au un stil de viață sănătos și că asta promovează, dar de fapt au contracte (pe bani!) cu companii de țigări, mezeluri pline de tâmpenii (sunt și mezeluri ok, dar nu la astea mă refer) sau alte produse care nu au ce căuta într-un stil de viață sănătos. Sigur că și „urmăritorii” trebuie să fie atenți pe cine urmăresc, adulții pot face asta, dar copiii nu știu să facă diferența.

Și vă rog mult gândiți-vă de două ori înainte de a posta video-uri sau poze la volan. Fără să vă dați seama transmiteți urmăritorilor mesajul că e ok să faci și altceva la volan în afară de a fi atent la condus, iar astfel se pot întâmpla accidente grave. Chiar acum mi-am amintit de un video pe acest subiect, așa că îl adaug aici. Vă rog din suflet să vă uitați:

Și dacă sănătatea oamenilor care vă urmăresc nu este atât de importantă, gândiți-vă măcar la copiii voștri. V-aţi dori ca fetiţa sau băieţelul vostru să fie influenţat pozitiv sau negativ pe Facebook, Instagram, YouTube? Nu poţi să îi interzici unui copil din ziua de azi să stea pe reţelele de socializare, așa că va avea acces la un fenoment la care și voi ați contribuit.

2. Putem face rău și din punct de vedere psihic, emoțional, dacă postăm numai şi numai poze minunate şi fericite, de la evenimente, de la restaurante, din vacanţe. Practic pe social media pare că avem o viaţă perfectă, iar asta îi afectează pe cei care nu au, adică pe toţi, pentru că nimeni nu are o viaţă perfectă.

Eu am fost puțin şocată la începutul anului când am făcut o postare pe Facebook în care spuneam că nu sunt deloc bine din punct de vedere psihic. Am fost şocată de numărul de persoane care mi-au dat mesaje să mă întrebe ce am păţit, de oamenii care m-au sunat ori care l-au sunat pe soţul meu să îl intrebe ce am, pentru că „are de toate, de ce nu se simte bine?”. Până şi oameni apropiaţi, care mă cunosc personal, credeau că eu am o viaţă ca în poveşti. Nu, nimeni nu cred că are o astfel de viaţă și e absolut normal să ai și zile mai grele.

Am zis atunci că o să mai scriu postări când nu sunt bine, dar am observat că îmi e foarte greu să fac asta… Îmi e foarte greu să împărtăşesc cu atâţia oameni fricile, tristeţile, vulnerabilităţile mele, dar uşor, uşor o voi face. De altfel am scris un articol într-o perioadă în care eram jos din punct de vedere emoţional. Este despre cum mă ajută pe mine plânsul să mă eliberez şi să mă vindec. Îl găsiţi aici.

Voi mai împărtăși momentele mele grele, vă promit, mai ales că am primit această provocare şi de la colega mea Dana Gonţ, care a scris un articol despre asta: Masca noastră cea de toate zilele. Cam asta facem pe social media: ne punem o mască, iar masca asta îi afectează pe cei care ne urmăresc. Haideţi să fim autentici şi să împărtăşim atât bune, cât şi rele, mai ales că astfel îi putem ajuta pe cei care ne citesc. Vă las aici mesaje primite când am făcut postarea de care vă spuneam, ca să vedeți că astfel chiar îi putem inspira pe oameni:

Îți mulțumesc, Izabela, pentru că ți-ai dat voie să ne arăți și acestă trăire a ta, de altfel umană. Trăire pe care o avem cu toții, însă puțini avem curajul să o arătăm și celorlalți.

Viața este traită în realitate, nu pe FB, iar în realitate avem parte de tot mixul de emoții și stări… Faptul că trăiești așa ceva și că împărtășești te face să fii vie și reală 🙂 

Izabela, draga mea, eu am avut tupeul să arăt și când nu mă simt bine, chiar și cu foto, doar ca să le demonstrez oamenilor că se pot ridica din orice. 

Sigur că nu mă refer la a începe să ne plângem de orice. Spun doar să analizăm puțin postările pe care le facem în social media și să vedem dacă toate sunt happy, happy, joy, joy. Dacă da, atunci poate ar fi cazul să mai postăm și când avem momente grele.

„Ca să poţi face social media, trebuie să iubeşti oamenii”

E nevoie, așadar, de mai multă responsabilitate în social media, dar şi de iubire, aşa cum minunat a spus Valentin Vesa tot la Instacamp: “Ca să poţi face social media, trebuie să iubeşti oamenii.”

social media 2

 

Categorii
Sănătate Sănătate fizică

11 semne banale care pot ascunde o carență de fier

carenta de fier 1

 

(P)

Avem cu totii o viata agitata, cu multe griji, cu joburi care ne acapareaza, copii, casa, mancare, curatenie, rate – de multe ori asa incepe lista prioritatilor, nu cu noi. Stim ca nu e bine, dar intram intr-un cerc vicios, simtim ca nu ne ajunge timpul si asa ajungem la coada listei. Nici nu mai zic de momente de relaxare, mers la un masaj, la o petrecere sau intr-o vacanta in care sa nu ai laptopul sau grija banilor. Cat despre sanatate… si ea tot la coada listei, asa-i? Bietul organism ne da semnale din cand in cand ca nu e bine ce facem, dar de cele mai multe ori nu le bagam in seama si amanam vizita la medic pana nu mai putem.

M-a uimit o statistica de care am dat recent pe site-ul Organizatiei Mondiale a Sanatatii: doua miliarde de oameni (mai mult de 30% din populatia totala a globului) sufera de anemie, in principal din cauza carentei de fier. De ce atat de multi? Unul dintre motive este faptul ca majoritatea simptomelor sunt unele banale, pe care le trecem cu vederea fix de ce vorbeam mai devreme – pentru ca punem orice pe primul loc, numai pe noi si sanatatea noastra, nu.

Rolul fierului in organism

Poate o sa spuneti ca e o problema de sanatate banala. Pana la urma nu e boala de inima sau diabet, nu? Nu este ceva foarte grav. Asa este, dar este foarte posibil sa se ajunga si la dezechilibre grave daca o deficienta nu este tratata luni sau ani la randul (si nu vorbesc doar despre carența de fier, ci de orice, plus ca cei mai multi dintre oameni au mai multe carente, nu una singura, deci e usor sa se ajunga la dezechilibre majore).

carenta de fier 2
Sursa: www.carentadefier.ro

Semne care pot ascunde o carență de fier

  • va simtiti mereu obositi
  • nu va mai puteti concentra la fel ca inainte
  • va cade parul (nu 2-3 fire, ci serios)
  • unghiile vi se rup usor
  • aveti dureri de cap
  • aveti mainile si picioarele reci
  • sunteti palizi
  • faceti des infectii
  • simtiti ca nu aveti destul aer
  • aveti palpitatii
  • aveti des crapaturi in colturile gurii

Sigur ca daca aveti unele dintre aceste simptome nu inseamna neaparat ca sunt de la deficitul de fier, deci nu va grabiti sa mergeti la farmacie sau la plafar. Ce trebuie facut?

  1. Mergeti la medicul de familie sau la cel generalist, povestiti-i ce simptome aveti si cu siguranta printre analizele recomandate vor fi si cele care pot depista carenta de fier.
  2. Dupa ce primiti rezultatele mergeti din nou la medic. Chiar daca acestea arata un deficit, nu luati tratament de unul singur. Nici suplimentele, nici produsele naturale nu se iau dupa ureche, ci doar la recomandarea medicului.
  3. Nu tratati efectul (deficitul de fier), ci cauza. Mai intai trebuie descoperita si tratata cauza, iar apoi poate fi refacut si nivelul de fier.
  4. Dupa o perioada, mergeti din nou la medic, pentru a repeta analizele si a vedea daca exista rezultate bune.
carenta de fier 3
Sursa: www.carentadefier.ro

Cauzele deficitului de fier

De ce insist atat sa mergeti la medic? Din mai multe motive. Primul si cel mai important este acela ca trebuie gasita cauza deficitului de fier. Este ca si atunci cand tot racim si noi tratam de fiecare data raceala in loc sa cautam cauza, sa vedem ce anume se intampla in organism incat tot racim mereu. La fel si in cazul fierului. Iata care pot fi cauzele:

  • alimentatia dezechilibrata si stilul de viata haotic
  • pierderi de sange – pot fi sangerari intestinale sau pot fi din cauza menstruatiei abundente
  • asimilare slaba: aceasta la randul ei poate fi din cauza unor medicamente, a unor probleme gastrice sau intestinale, a unei imunitati slabite
  • boli precum insuficienta cardiaca cronica, artrita reumatoida, boala cronica de rinichi, colita ulcerativa sau boala Crohn (bolile inflamatorii intestinale), cancer

Mai este un „pion” foarte important pe aceasta „tabla” a tratarii corecte a carentei de fier, din punctul meu de vedere. De fapt, nu doar in acest caz, ci in orice problema de sanatate ati avea este extrem de important sa mergeti la un medic in care aveti incredere, iar relatia medic-pacient sa fie una de la egal la egal. Ascultati-va intuitia, inima, sufletul si veti sti daca ati gasit doctorul potrivit. Si nu uitati sa va puneti sanatatea pe primul loc, nu jobul, nu banii, casa ori masina. Mi-a placut mult o comparatie facuta de prietena mea Ina: daca ti se sparge o teava la bucatarie asa-i ca lasi totul si fugi acasa? Mai conteaza ca ai de dat mailuri, ca ai deadline sau de facut piata cand te suna vecinii sa iti spuna ca ai bucataria inundata? Cumva poti sa lasi totul si sa mergi sa rezolvi problema cu teava. Asa si cu sanatatea, doar ca ar fi bine sa facem asta inainte de a se „sparge teava”, pentru ca o problema de sanatate e mult mai greu de „reparat” decat o teava de la bucatarie.

 

Sursa foto: www.pexels.com

Categorii
Sănătate Sănătate emoțională

Plânsul nu înseamnă doar tristețe, ci și eliberare, vindecare, sănătate

plânsul

 

Ieri am plâns.

Mult.

Nu s-a întâmplat nicio tragedie, doar s-a umplut paharul și a dat peste. Mi se întâmplă asta din când în când, pentru că nu e totul roz, sunt și destule greutăți care apar și uneori simt că nu mai pot să fac față. Și uite-așa, când trag de mine mai mult decât ar trebui, vine o zi în care clachez. Și e normal, mai ales când ai o viață agitată.

Când eram mică, plângeam foarte rar și atunci pe ascuns

Dar chiar dacă știu că e normal, tot îmi e greu să plâng și mai ales în prezența cuiva. M-am tot gândit la asta în ultima vreme și mi-am dat seama că așa am fost crescută. Nu am fost lăsată să plâng.

Și mi-am mai dat seama de ceva: și eu procedez la fel când stau cu nepoțica mea, cu finuții mei sau cu alți copii. Când încep să plângă nu știu ce să fac mai repede ca să îi liniștesc, nu suport să îi văd suferind. Cred că majoritatea dintre noi am fost crescuți astfel și chiar mi-am amintit că atunci când eram mici și ne mai certa mama mea, eu nu plângeam aproape niciodată! Îmi amintesc, în schimb, că mai plângeam pe ascuns. Tot așa, când dădea paharul pe dinafară răbufneam, dar nu îmi plăcea să mă vadă cineva că plâng. Dacă era cineva de față îmi înghițeam lacrimile cumva.

În ultimii ani am reușit, ușor, ușor, să plâng. Și asta datorită soțului meu, pentru că există o legătură foarte puternică între noi, care m-a ajutat să îmi pot permite să fiu vulnerabilă în fața lui. Nu e simplu nici acum, chiar dacă știu că el e mereu lângă mine și că e ok să plâng. Uneori mă abțin, iar asta pentru că nu e atât de simplu să schimbi ceva ce ai învățat de mic.

Vedeam plânsul ca pe o dovadă de slăbiciune

Și mai e ceva: până acum dacă simțeam nevoia să plâng mă abțineam și pentru că o vedeam ca pe o dovadă de slăbiciune: „Eu sunt puternică, trebuie să fiu puternică, nu să plâng. Nu mă doboară pe mine orice”, așa îmi spuneam. Acum cred exact opusul. Este în regulă să plâng, asta nu înseamnă că sunt mai puțin puternică, ba dimpotrivă: îți trebuie putere și curaj să plângi, mai ales în prezența cuiva. Îți trebuie putere și curaj să accepți că este ok să fii și jos uneori. Important este să te poți ridica și să înveți ceva din acea căzătură.

Plânsul vindecă. Plânsul eliberează. Plânsul e sănătos.

Cert este că după ce plâng simt așa o eliberare… Simt că sunt mai vie, simt că nu mai sunt încleștată, simt că sunt mai fericită. Îmi amintesc că Otilia Mantelers spunea la un curs al ei că plânsul este vindecător. Evident că vorbea despre copii, dar și în cazul nostru, al adulților, este la fel! Cel puțin din experiența mea.

De fapt, cred că și noi suntem tot niște copii în aceste momente. Avem nevoie de înțelegere și de cineva care să ne țină în brațe, să ne asculte, să ne spună că totul va fi bine. Exact ca în copilărie.

Am mai observat la mine că pe lângă eliberarea prin plâns mă ajută să și vorbesc despre ce am pe suflet, să verbalizez. Printre suspine, ce-i drept, dar pentru mine e important să povestesc cuiva ce e acolo în pahar, ce s-a adunat acolo astfel încât a dat peste.

Mă bucur atât de mult că acum îmi dau voie să plâng! Este sănătos, este vindecător, este eliberator.

 

Credit foto: Bowie15 | Dreamstime.com

 

Categorii
Sănătate Sănătate fizică

Povestea transformării mele

 

Copilărie cu dulciuri, mezeluri și sucuri carbogazoase

Ah, ce-mi mai plăceau dulciurile! Și mezelurile! De cartofii prăjiți nu mai zic! Sau de sucurile carbogazoase. Devoram tot ce era mai nesănătos când eram mică! Spre deosebire de sora mea, care păstra și pentru “zile negre”. Bine, recunosc, le ascundea de mine. Și pentru că eu “miroseam” imediat unde a pus dulciurile, era nevoită să găsească mereu locuri noi. Asta într-un apartament cu două camere. Într-un an, după Crăciun, am căutat destul de mult. Știți unde ascunsese cadourile de la Moșul? În spatele unui tablou din acela uriaș care nu era lipit de perete, ci era agățat într-un unghi de 10-15 grade. Dar le-am găsit și acolo într-un final și cred că vă imaginați care a fost deznodământul:))

Ajunsesem să nu rezist mirosului dacă treceam pe lângă anumite lanțuri de fast food.

În liceu și facultate am mai adăugat preferințelor mele merdenelele, cornurile cu gem sau ciocolată, covrigii și orice tip de fast food. Ajunsesem să nu rezist mirosului dacă treceam pe lângă anumite lanțuri de fast food. Până și când lucram la “Ce se întâmplă, doctore?”, adică la o emisiune de sănătate, la fel mâncam. Degeaba făceam interviuri cu medici care ne spuneau ce efecte are o astfel de alimentație, degeaba vedeam că nu ma simt bine și tot apăreau probleme de sănătate. N-aș fi renunțat nici în ruptul capului la alimentația mea plină de coloranți, conservanți și potențiatori de gust.

Asta până într-o zi. Era chiar de ziua mea de nume, pe 21 mai. Atunci am făcut prima colonoscopie. Nu știu nimic din timpul investigației, pentru că medicii au folosit analgo-sedarea, dar îmi amintesc clar că am ieșit din cabinet ajutată de soțul meu, care m-a așezat pe un scaun și s-a dus să plătească. Atunci am auzit cuvântul “biopsie”.

Am început să plâng.

Știu că o biopsie nu înseamnă neapărat cancer, știu că este o analiză de rutină și nu ai de ce să te îngrijorezi, dar în acele momente m-am speriat. Poate și pentru că mă hotărâsem să merg la medic după ce aflasem că un băiat de 20 de ani avea cancer de colon. În cazul meu medicii descoperiseră un polip. Aveam 22 de ani. Au urmat două săptămâni grele până când am primit rezultatul. Din fericire a fost o veste bună, dar medicul mi-a spus că era un risc foarte mare ca polipul să se fi transformat în cancer dacă nu l-ar fi descoperit la timp. Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că trebuia să schimb ceva. Pe atunci nu știam nimic despre cauzele emoționale ale bolilor, așa că am hotărât să schimb ceva în alimentație. Știam bine că problemele colonului sunt legate strâns de ceea ce mâncăm, iar mie nu imi plăceau mai deloc legumele și fructele proaspete. Făcute pane sau dulceață cu mult zahăr da! Altfel nu.

Schimbare pas cu pas

Primul pas a fost să micșorez cantitatea de carne, pentru că mâncam foarte, foarte multă. Pentru asta am făcut o regulă: dacă ciorba era pe bază de carne, felul principal era fără. Sau invers. Tot în acea perioadă am început să gătesc și implicit să mănânc carne de la părinții mei, care locuiesc la țară, nu din magazine. Automat am rărit și cantitatea de mezeluri.

Ca să consum mai puțin zahăr mai întâi am renunțat la băuturile acidulate, apoi și la restul sucurilor din comerț. Dulciuri am început să mănânc mai puține (în loc de două savarine – una, apoi în loc de una – jumătate), iar mai apoi am început să fac prăjituri fără foc, fără preparare termică, pe care le îndulceam cu miere.

Un alt pas foarte important: am învățat să citesc etichetele. Dacă voiam să cumpăr un produs care avea o listă luuungă de ingrediente, îl puneam înapoi pe raft. La fel dacă pe etichetă vedeam ingrediente cu niște denumiri ciudate, parcă desprinse din manualul de chimie.

Dacă înainte strecuram ciorba cu sita de ceai, pentru că nu îmi plăceau absolut deloc legumele, acum am devenit dependentă de ele!

Cel mai important: am început să mănânc mai multe fructe și legume. Dacă înainte strecuram ciorba cu sita de ceai, pentru că nu îmi plăceau absolut deloc legumele, acum am devenit dependentă de ele 🙂 Nu sunt vegetariană, dar m-am obișnuit ca cel puțin jumătate din alimentația zilnică să fie fructe și legume crude. Restul poate fi orice, chiar și cartofi prăjiți sau prăjituri cu zahăr din când în când. Diferența este că acum gust puțin și gata, mi-a trecut pofta. Asta pentru că mi-am reeducat organismul și nu îmi mai cere și mai mult, și mai mult, cum se întâmpla înainte.

Schimbări și în interior

Transformarea mea nu a fost doar la nivel fizic. Alimentația din ce în ce mai „curată” m-a ajutat să devin mai deschisă, mai prezentă, mai conștientă de tot ce ne înconjoară. Așa am început să merg la cursuri de dezvoltare personală, să citesc, să redescopăr cine sunt, să evoluez. Și fac asta în continuare.

Sunt foarte, foarte multe de spus, dar pe scurt aceasta este povestea transformării mele. În plus, acum nu doar eu am un stil de viață sănătos și curat, ci și soțul meu, sora mea, părinții, am și colege care îmi spun că mănâncă mai sănătos datorită mie. Sper ca și pe tine să te inspire povestea mea și să faci o schimbare, oricât de mică ar fi ea. La fel am făcut și eu. Nu am schimbat nimic brusc, peste noapte. Totul s-a întâmplat în ultimii 8 ani.

Nu spun că e ușor, dar SE POATE!

Categorii
Sănătate

Intențiile mele pentru 2017

© Rasica | Dreamstime.com

Ieri a fost zi de bilanț. Am analizat la ce am renunțat în 2016, ce am schimbat, cum am evoluat, ce am avut de învățat. Apoi am făcut o listă cu intențiile mele pentru 2017:

  • Să fiu mai prezentă în tot ce fac.
  • Să mănânc conștient – aici mai am de lucrat în privința alimentației. CE mănânc nu mai e o probemă pentru mine, ci CUM mănânc. Chiar acum citesc o carte minunată pe această temă („Mindfulness la masă”, de Andy Puddicombe) și imediat ce o termin voi face o recenzie pe site.

    Sursa foto: www.totuldespremame.ro
  • Să găsesc mereu în piață fructe și legume fără pesticide. Nu trebuie să fie arătoase. Pot fi mici și chiar viermănoase 🙂15037298_1734378343550202_4046525020428726796_n
  • Să urmez un curs holistic despre sănătate la care m-am înscris de 2 ani, dar până acum nu am găsit timp să studiez. De ce acest curs și nu altul? Pentru că rezonez foarte mult cu ceea ce transmite doamna doctor Sorina Soescu. Știu că acest curs mă va ajuta să înțeleg mai bine cum funcționează organismul meu, dar și să găsesc subiecte interesante pentru emisiunea pe care o realizez la Digi24, Tinerețe fără bătrânețe.
  • Să schițez prima mea carte. Mi-a tot apărut acest „semn” în ultimii ani, așa că în 2017 voi face primul pas.
  • Să merg împreună cu soțul meu la un curs de Listening Partnership, susținut de Otlia Mantelers. Îmi doresc să învățăm să (ne) ascultăm mai mult.
  • Să nu mai văd atâția oameni încrâncenați, care trăiesc pentru a lupta împotriva cuiva/ceva. Să ne îndreptăm energia și către lucrurile pozitive, nu doar către cele negative. Cu cât luptăm mai mult, cu atât mai multă putere trimitem către acel lucru/om împotriva căruia luptăm. Să fim mai optimiști, să simțim pace în suflet, să dăruim mai mult. Măcar un zâmbet.
  • Să fiu consecventă – aici mă gândesc în special la site. Atât de mulți oameni îmi spun să scriu mai des și îmi doresc și eu asta, dar până acum nu mi-a ieșit. În 2017 va fi altceva. De pe 16 ianuarie www.IzabelaPănescu.ro va arăta altfel și voi împărtăși mai des cu voi ceea ce am învățat și am experimentat în ultimii 10 ani. It’s a promise 🙂Logo_Izabela-Panescu_motto-1
  • Să beau mai multă apă și să rezolv problemele cu dantura și coloana – primii pași i-am făcut, rămâne doar să iau cele mai bune decizii și să mă țin de treabă.
  • Să îmi gestionez mai bine fricile, pentru că în ultima vreme văd mai mult partea goală a paharului. Vreau să fiu din nou optimistă și asta definitiv! 🙂
  • Să îmi încep ziua cu rezolvarea celor mai grele task-uri și astfel să îmi gestionez mai bine timpul.
  • Să fiu sănătoasă atât eu, cât și familia mea și toți prietenii mei dragi, iar dacă apare o boală, să învăț să o accept și să am încredere că o să „văd” calea cea mai potrivită către vindecare.
  • Să urmez un curs de actorie. De mult timp îmi doresc asta! Nu vreau să mă fac actriță, ci să capăt și mai multă încredere în mine, să scap de sentimentul de rușine, pe care îl simt uneori, să învăț să mă manifest așa cum simt, să primesc provocări, să evoluez, să învăț mai multe despre mine. Aș urma fie cursul lui Kevin Spacey (am citit AICI, la Diana Cosmin despre el și zău că m-a convins!), fie pe cel al Alinei Grigore, de care am aflat acum ceva ani și l-am tot avut pe lista de dorințe.
  • Să călătorim o dată pe lună, fie în țară (am pe listă Constanța, Brașov, Cluj, Mediaș, Sibiu, Maramureș de Crăciun), fie în străinătate (poate anul acesta nu mai pierdem avionul și ajungem la prietenii noștri dragi Diana și Bogdan în Belgia :), dacă suntem sănătoși mergem cu părinții, sora, cumnatul și nepoțica mea la Veneția, iar cu ajutorul lui Dumnezeu și al Universului ajungem din nou în Spania, de care suntem amândoi îndrăgostiți). Bineînțeles că o să împărtășesc cu voi locurile sănătoase pe care le găsim 🙂IMG_5874Visul meu cel mai și cel mai mare? Să iau o pauză diferită de cele pe care le-am avut până acum, de vacanțele obișnuite. Mă gândesc de exemplu la o lună în Sri Lanka, într-un program al lui Călin Cyfer care cuprinde meditație, yoga, gimnastică, nutriție, spiritualitate. Sau la o tabără spirituală cu Andreea Pautov Ioniță. Nu singură, ci cu dragele mele Monica și Cristina, prietene și colege la emisiune și poate și cu soții noștri, dacă își doresc și ei:) Taaaare mult mi-ar plăcea! Deocamdată nu văd cum s-ar putea îndeplini, pentru că nu am nici banii necesari și nici cum să las emisiunea o lună, dar eu îmi pun intenția asta și știu că o să se întâmple într-un fel sau altul, măcar o dată în viața asta 🙂
© Galyna Andrushko | Dreamstime.com
© Galyna Andrushko | Dreamstime.com
  • Să învăț să înot. Ar fi și păcat să merg la tropice și să nu știu să înot, nu? 🙂

Ar mai fi multe, dar mă opresc aici. Pe scurt, nu îmi doresc lucruri, ci experiențe și amintiri frumoase. 2017, bine ai venit!

Categorii
Sănătate

Cărțile de pe noptiera mea

 

Tocmai am aflat ca astazi se sarbatoreste World Book Day. La noi am vazut ca se numeste Ziua Mondiala a Scriitorilor. Oricum ar fi, important este ca exista. Orice ocazie este buna pentru a-i indemna pe oameni sa citeasca si mai ales pe copii. Eu recunosc ca nu am fost fan citit cand eram mica. Citeam pentru ca trebuia, nu pentru ca mi-ar fi placut la nebunie. Acum, lucrurile s-au schimbat. As citi zi si noapte! Din pacate am timp doar in weekend, in vacante si seara, inainte de culcare. De asta pe noptiera mea in afara de veioza si o rama foto am mereu carti. Nu una, ci mai multe 🙂 Citesc in functie de starea pe care o am, in functie de ce am nevoie in acel moment. De exemplu, acum trei seri am inceput prima carte din colectia „Cedrii sunatori ai Rusiei”, scrisa de Vladimir Megre.

IMG_8613Ce mai am pe noptiera? Trei carti scrise de doamna doctor Sorina Soescu („De la celula la Univers”, „Pur si simplu… vindecare” si „Intarirea imunitara”), „Momo”, de Michael Ende, „Namaste” a lui Sega si o carte in engleza despre viata lui Antoni Gaudi.

Asa cum spuneam, citesc in functie de starea pe care o am. Se poate intampla sa citesc cap-coada o carte si apoi sa ma apuc de alta, dar se poate intampla si sa citesc azi un capitol din „Namaste”, maine unul despre imunitate si poimaine unul despre Gaudi. Poate parea ciudat, dar pentru mine este perfect asa! Mi-am dat seama ca e mai important sa citesc ce imi place si ce am nevoie in acel moment decat sa ma straduiesc sa termin o carte doar de dragul de a o termina. Asa faceam pana acum cativa ani. Nu-mi placea sa incep o carte si pe parcurs sa renunt la ea pentru alta, dar am realizat ca vorba „fiecare la timpul ei” chiar e adevarata. Daca renunt sa mai citesc dintr-o carte inseamna ca acele informatii nu sunt relevante pentru mine in acel moment, dar cu siguranta vor fi alta data.

IMG_8616

A! Uitasem o carte pe care o sa o citesc in curand: „Flash-uri din sens opus”, scrisa de Marian Godina. Am uitat de ea pentru ca este pe noptiera cealalta, la sotul meu :)) Sunt tare curioasa cum este, abia astept sa o citesc, pentru ca admir mult curajul acestui om de a spune lucrurilor pe nume, mai ales cand lucrezi intr-un sistem precum Politia Romana. Pentru asta am mers la lansare, am cumparat cartea si am stat la rand pentru autograf. O sa revin cu pareri dupa ce o citesc.

12744234_1576958142625557_3106049131949587037_n

Voi ce carti aveti pe noptiera? Sau in geanta, daca cititi in metrou si autobuz 🙂

Această pagină web folosește cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe

DE ACORD

Această pagină web folosește cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe

DE ACORD