Arhive comunicare - Izabela Pănescu

Dăruiești puțin când dai din lucrurile tale. Când dai din tine însuți, atunci dăruiești cu adevărat. (Khalil Gibran)

Dar din dar se face rai, spune o vorbă. O știm cu toții, dar cel mult 20% dintre noi o și punem în practică. Se pare că doar o cincime dintre români fac voluntariat. E important să facem asta nu doar pentru a-i ajuta pe alții, ci și pe noi înșine. Am vorbit cu Nina Sofian despre beneficiile voluntariatului în emisiunea Tinerețe fără bătrânețe. Nina este atât psiholog, cât și voluntar și chiar a fondat Asociația Prematurilor împreună cu Diana și Cezar Gămulescu. Vă invit să citiți interviul cu ea sau chiar să îl vedeți, așa cum a fost el în emisiune.

Voluntariatul: beneficii asupra sănătății

Care sunt beneficiile din punct de vedere emoțional pentru o persoană care este obișnuită să facă voluntariat?

Acele persoane care aleg să facă voluntariat sunt mult mai prezente în viața lor, mult mai conectate cu ele însele și atunci pentru că ele au o stare de bine, încearcă să îi ajute și pe ceilalți care au probleme. A dărui către ceilalți te ajută cumva să-ți crești stima de sine, te ajută să vezi cam cum ești tu și cum sunt ceilalți, să reduci stresul. În zilele astea pe care le trăim noi, suntem foarte stresați și oamenii care fac voluntariat au acces la comunități în care se întâlnesc cu alți oameni care fac același lucru. Astfel ajung să fie mult mai sociabili și mai empatici. Văzând exemplul celorlalți ți-e mult mai ușor să ajungi și tu să dăruiești din timpul tău.

Ajungi să fii recunoscător pentru ce ai?

Da, înveți să fii recunoscător. Văzând situațiile cu care se confruntă ceilalți, problemele tale devin un pic mai mici și mai ușor de trecut, pentru că de cele mai multe ori nu sunt niște probleme atât de mari, dar tindem să ne luăm cu valul vieții și să exagerăm un pic.

Există și beneficii la nivel fizic?

Voluntariatul reduce stresul, pentru că având grijă de altcineva, implicându-te într-un proiect umanitar, îți canalizezi atenţia pe altcineva sau altceva, iar asta ajută la întreruperea procesului de creare a tensiunii. În plus, emoțiile vibrante precum optimismul, bucuria şi rezultatele pe care le obții făcând bine întăresc sistemul imunitar. De asemenea cei care fac voluntariat sunt mult mai atenți cu ei, au mai multă grijă de sănătatea lor.

Voluntar pentru copiii prematuri

Nina, tu ești voluntar de 4 ani. Cum ai început și de ce?

Am început să fac voluntariat după ce am născut prematur acum 7 ani, pentru că în spital nu am avut suportul necesar. Suportul emoțional, psihologic, mi-a lipsit în perioada aceea. Am avut o prietenă psihoterapeut care a venit și m-a sprijinit, m-a ajutat să trec peste perioada asta destul de grea.

Ce faci mai exact acum?

În acest moment continui munca pe care am început-o ca voluntar acum 4 ani, dar încerc să o duc la un alt nivel. În acești 4 ani am adunat câteva sute de ore de experiență pe care le duc mai departe în spitale. Vreau să dau mai departe un pic din experiența mea și părinților care trec prin aceeași situație. Mă bucur să pot împărtăși experiența mea de mamă, combinată cu experiența de psiholog.

Consilierea psihologică, esențială în maternități

Practic mergi în maternități săptămânal?

Da, câteva ore pe săptămână ofer consiliere psihologica părinților care au copii născuți prematur. E foarte important să implicăm și familia în consiliere, pentru că mama trece prin niște stări destul de dificile, dar și partenerul de viață sau familia extinsă trece printr-o dramă și acolo intervenim noi. În plus, acum în noua organizație în care lucrez, am început să ducem lucrurile la alt nivel și oferim consiliere psihologică pentru mamele care sunt la risc. Mergem și facem consiliere cu gravidele care urmează să nască, pentru că mi-am dat seama că fără prevenție nu avem cum să ajungem la obiectivul acela de a scădea numărul nașterilor premature.

Cum pot beneficia oamenii de ajutorul vostru?

Noi avem o organizație care se numește Asociația Prematurilor. Persoanele care au nevoie de noi ne pot găsi pe site-ul asociației: www.asociatiaprematurilor.ro, pe pagina noastră de Facebook sau la centru. Pe lângă partea asta de consiliere pe care o oferim părinților, cadrele medicale și-au dat seama că au nevoie și ele de consiliere psihologică și ne-au cerut să le ajutăm. Eu încerc să cresc o echipă cu care să intrăm în continuare în spitale și să facem acele workshopuri de comunicare pentru cadrele medicale, dar și să continuăm activitatea în centru. Aflați mai multe detalii despre asociație și serviciile gratuite pe care le oferă, în interviul pe care l-am făcut în emisiune:

Voluntariatul de la o vârstă fragedă

Cât de important este ca cei mici să fie învățați ce presupune voluntariatul?

Copiii încă din școală ar trebui să fie îndrumați înspre această zonă și părinții să-i învețe că e important să-i ajutăm pe ceilalți, e important și să dăm din timpul nostru și că tot ceea ce dăm, cumva se întoarce, adică nu este un timp pierdut.

Tu și gemenii tăi mergeți împreună la activități de voluntariat?

Da, facem împreună activități de voluntariat. Eu le spun ceea ce fac și sunt foarte interesați de zona aceasta. I-am dus și la spital, le-am arătat ce facem acolo, cum sunt bebelușii, cât sunt de mici. Pe lângă partea aceasta strict legată de bebelușii născuți prematur, încerc să-i implic cât mai mult în activități de donare, de reciclare. Încercăm să donăm lucrurile de care nu mai avem nevoie și așa îi învăț cum să aibă grijă de lucruri ca să le putem da mai departe.

Cred că pentru copii e mai simplu. Nu fac asta natural?

Ba da, la un moment dat, odată cu evoluția, ajung la o etapă în care pur și simplu nu mai au nevoie de jucării și le pun în cutiuța aceea specială pentru donații, dacă există. Este important ca pe lângă partea aceasta de economisire sau atunci când organizăm pușculițele copiiilor, să existe pușculițe în care să organizăm banii pentru diverse lucruri, banii pentru cheltuieli, dar și o pușculiță cu banii pentru donații. În acest fel îi învățăm educație financiară și îi învățăm că dăm către ceilalți pentru că și noi am primit la rândul nostru.

Vă recomand să citiți și articolul în care vorbesc despre educația financiară la copii: Banii aduc fericirea dacă avem educație financiară

Credit foto: https://www.pexels.com/

Dependența copiilor de tehnologie îi sperie pe mulți părinți, mai ales pentru că cei mici sunt foarte atrași de telefon, calculator, tabletă sau televizor. Eu am observat asta și la nepoțica mea, și la copii mult mai mici, de câteva luni. Copiii la ecrane parcă se transformă. Cum văd un gadget, cum îl vor cu orice preț. Și dacă nu-l primesc, atunci să vezi! Într-un cuvânt: dependență. Mie mi se pare că este chiar mai rău decât cu dulciurile.

Studiile, medicii, psihologii – toată lumea avertizează că utilizarea lor în exces poate avea efecte grave asupra dezvoltării copiilor, dar nici nu le putem interzice să țină pasul cu evoluția tehnologică. Plus că folosite conștient îi pot ajuta, dar ce înseamnă mai exact „conștient”? Cum să îi determinăm pe cei mici să aibă o relație sănătoasă cu tehnologia? Cum procedăm în vacanță? Lăsăm copiii la ecrane mai mult decât de obicei sau rămânem pe poziții la fel ca în restul anului? Am aflat multe sfaturi utile de la Otilia Mantelers, expert în parenting și sănătate relațională.

Dependența copiilor de tehnologie

Ce le recomanzi părinților să facă atunci când copilul plânge că vrea la desene?

Părinții pot face două lucruri: fie să aleagă să se uite încă 10 minute la televizor împreună cu copilul sau să se joace împreună pe telefon sau tabletă, fie să pună o limită, să spună „nu”: „uite acum nu ne uităm la televizor, nu este ziua noastră de electronice. Mami îți spune nu, dar stau cu tine”. Deci dacă nu îi dau acel remediu care pe el îl ajută să se simtă mai bine atunci mă ofer pe mine. Copilul va continua să țipe și să plângă, dar e important să ținem minte că nu plânge din cauză că e un copil rău sau dependent de tehnologie.

Dar în privința copiilor mai mari, care sunt fani jocuri video, vloguri și realitate virtuală?

Întâi i-aș întreba pe ei ce își doresc să vadă, negociem programul pe care și-l doresc, dar un program cu care sunt și eu confortabil. Mulți părinți au încredere în copiii lor, cred că știu să discearnă din ceea ce văd online, dar creierul copilului nu e pregătit să discearnă și acum mediul online e plin de agresivitate, de bulling, de sexism și noi părinții trebuie să le spunem că dacă vor un joc violent îi lăsăm la jocul acela o dată pe săptămână și în rest să se uite la alte vloguri, la ceva cu care suntem și noi de acord.

Am observat la copii că atunci când se uită la desene sau pe telefon parcă nu mai aud, nu mai simt, noi ceilalți nu mai existăm. Ce îi atrage atât de mult acolo?

Îi atrage satisfacția imediată pentru care nu trebuie să depună un mare efort. Când sunt acolo apasă pe niște butoane, devin din ce în ce mai competenți să câștige niște puncte și îi atrage că nu trebuie să facă mai nimic, nu trebuie să lucreze cu cineva sau să comunice, să negocieze și asta atrage, pentru că ce e ușor atrage.

Ce spun studiile despre efectul nociv al tehnologiei în viața copiilor?

Efectele nocive ar fi acelea că la o vârstă destul de fragedă, cam 4 ani, copiii încep să își piardă interesul în joaca liberă și nedirijată. La școlari studiile arată că își pierd atenția, își fac temele mult mai greu, atenția le zboară în altă parte, din cauza faptului că ei se uită în ecran unde nu e nevoie de o atenție profundă pentru activitatea pe care o au, nu au această atenție și răbdare exersate și atunci scade concentrarea la școală.

Mediul online, o atracție pentru copii

Cât timp este recomandat să-i lăsăm pe copii în fața ecranelor?

Până la vârsta de trei ani nu este indicat să-i expunem pe copii la ecrane. Creierul bebelușului se formează sănătos prin interacțiunea cu persoanele lui de atașament și atunci e bine să nu-i expunem deloc sau măcar să încercăm să le dăm programe TV cât mai puțin până la vârsta de 3 ani.

De la vârsta de 3 ani până la 6 ani, specialiștii spun că este permisă jumătate de oră pe zi, iar ce este mai mult de jumătate de oră pe zi să se uite împreună cu părintele. Eu aș recomanda într-o săptămână să existe câteva zile în care nu avem deloc acces la ecrane, pentru că în ziua aia copilul știind că nu va face nimic cu ecranele, el se va putea concentra pe joacă mai mult, așa el știind că are o oră sau o jumătate de oră în fiecare zi, el va căuta să negocieze permanent cu părintele să primească acea jumătate de oră.

De la 6 la 10 ani, se poate merge la o oră pe zi și ce este peste o oră, împreună cu părinții. De la 10 ani în sus e ok să stea în fața ecranelor o oră pe zi în timpul săptămânii și două ore pe zi în weekend.

Cât de important este să ne uităm împreună cu ei, să nu îi lăsăm în fața ecranelor doar ca să „scăpăm” de ei?

Este ideal să privim împreună cu copiii sau dacă avem o oră o împărțim în două: jumătate de oră să privească el, dar jumătate de oră să fim și noi acolo. Mai ales că toți copiii vor să ne arate câte ceva. Trebuie să știm exact ce face, la ce vloguri se uită, ce filme caută, pe cât posibil. De asta eu recomand ca televizorul și calculatorul să fie în camera de zi, să nu fie în camera copiilor.

În momentul în care copilul vrea desene, dar s-a uitat deja și tu nu vrei să îl mai lași, este bine să îi atragi atenția cu altceva sau să îi explici cu riscul de a plânge?

Este corect să-i spunem că s-a uitat destul la televizor sau că un film nu este potrivit pentru vârsta lui. Putem să-i oferim alternative, numai că de multe ori nu o să le vrea pentru că este prea captivant ecranul și atunci trebuie să oprim noi ecranul în momentul acela.

Toate aceste sfaturi sunt valabile și în perioada următoare, când copiii vor fi în vacanță? Părinții trebuie să fie în continuare fermi sau pot să mai lase de la ei?

În vacanța de sărbători aș relaxa toate regulile existente în casă, inclusiv pe cea legată de ecrane. Aș încerca să avem mai multe momente de filme în familie în locul acelor momente în care copiii sunt singuri cu ecranele. De exemplu aș vedea filmele clasice de Crăciun „Singur acasă”, „The Polar Express”, „The Grinch”. Însă aș pune accent și pe a ieși mult împreună. Sărbătorile de iarnă reprezintă momente de conectare profundă și mereu ne amintim de ele ca fiind despre a fi împreună!

Copiii la ecrane: avantaje

Pe de altă parte trăim alte vremuri, nu putem să excludem tehnologia din viața noastră. Care sunt avantajele?

Avantajele sunt multe, de asta îi și lăsăm să se uite, să se joace. Pot comunica cu bunicii în alte orașe, pot comunica cu noi când nu suntem împreună cu ei, își pot găsi multe informații despre hobby-urile sănătoase pe care le au. De exemplu dacă unui copil îi place să exerseze cu trotineta pe rampe se poate uita la video-uri să învețe scheme noi sau pot învăța despre sistemul solar uitându-se la un model 3D pe calculator. Dar noi părinții trebuie să fim gardieni, nu trebuie să îi lăsăm pe copii să își aleagă ce cred ei că e bun pentru ei.

Cum putem folosi tehnologia ca un instrument de învățare pentru copii?

Putem folosi tehnologia în scopul de a învăța tabla înmulțirii, adunării, scăderii, pot învăța despre animalele care le plac. Putem face jocuri logice cum erau programele acelea pentru copii mai mici de baby Einstein pe care nu le recomand neapărat, dar acelea erau folosite în scopul învățării.

Mai sunt niște studii pe tehnologie pentru copiii cu grupa de vârstă 3-8 ani, care arată că atunci când tehnologia este integrată ca instrument de predare în școli și grădinițe, copiii îl folosesc ca pe un alt instrument pe care îl au la îndemână, așa că nu se concentrează doar pe tehnologie. Iată că putem integra tehnologia în școli și grădinițe și copiii nu-și pierd capacitatea de a relaționa unii cu alții sau de a se juca.

Foto credit: www.pixabay.com