Categorii
Sănătate Sănătate emoțională

Faci voluntariat? Află ce beneficii îți aduce pentru sănătate

Dăruiești puțin când dai din lucrurile tale. Când dai din tine însuți, atunci dăruiești cu adevărat. (Khalil Gibran)

Dar din dar se face rai, spune o vorbă. O știm cu toții, dar cel mult 20% dintre noi o și punem în practică. Se pare că doar o cincime dintre români fac voluntariat. E important să facem asta nu doar pentru a-i ajuta pe alții, ci și pe noi înșine. Am vorbit cu Nina Sofian despre beneficiile voluntariatului în emisiunea Tinerețe fără bătrânețe. Nina este atât psiholog, cât și voluntar și chiar a fondat Asociația Prematurilor împreună cu Diana și Cezar Gămulescu. Vă invit să citiți interviul cu ea sau chiar să îl vedeți, așa cum a fost el în emisiune.

Voluntariatul: beneficii asupra sănătății

Care sunt beneficiile din punct de vedere emoțional pentru o persoană care este obișnuită să facă voluntariat?

Acele persoane care aleg să facă voluntariat sunt mult mai prezente în viața lor, mult mai conectate cu ele însele și atunci pentru că ele au o stare de bine, încearcă să îi ajute și pe ceilalți care au probleme. A dărui către ceilalți te ajută cumva să-ți crești stima de sine, te ajută să vezi cam cum ești tu și cum sunt ceilalți, să reduci stresul. În zilele astea pe care le trăim noi, suntem foarte stresați și oamenii care fac voluntariat au acces la comunități în care se întâlnesc cu alți oameni care fac același lucru. Astfel ajung să fie mult mai sociabili și mai empatici. Văzând exemplul celorlalți ți-e mult mai ușor să ajungi și tu să dăruiești din timpul tău.

Ajungi să fii recunoscător pentru ce ai?

Da, înveți să fii recunoscător. Văzând situațiile cu care se confruntă ceilalți, problemele tale devin un pic mai mici și mai ușor de trecut, pentru că de cele mai multe ori nu sunt niște probleme atât de mari, dar tindem să ne luăm cu valul vieții și să exagerăm un pic.

Există și beneficii la nivel fizic? 

Voluntariatul reduce stresul, pentru că având grijă de altcineva, implicându-te într-un proiect umanitar, îți canalizezi atenţia pe altcineva sau altceva, iar asta ajută la întreruperea procesului de creare a tensiunii. În plus, emoțiile vibrante precum optimismul, bucuria şi rezultatele pe care le obții făcând bine întăresc sistemul imunitar. De asemenea cei care fac voluntariat sunt mult mai atenți cu ei, au mai multă grijă de sănătatea lor.

Voluntar pentru copiii prematuri

Nina, tu ești voluntar de 4 ani. Cum ai început și de ce?

Am început să fac voluntariat după ce am născut prematur acum 7 ani, pentru că în spital nu am avut suportul necesar. Suportul emoțional, psihologic, mi-a lipsit în perioada aceea. Am avut o prietenă psihoterapeut care a venit și m-a sprijinit, m-a ajutat să trec peste perioada asta destul de grea.

Ce faci mai exact acum?

În acest moment continui munca pe care am început-o ca voluntar acum 4 ani, dar încerc să o duc la un alt nivel. În acești 4 ani am adunat câteva sute de ore de experiență pe care le duc mai departe în spitale. Vreau să dau mai departe un pic din experiența mea și părinților care trec prin aceeași situație. Mă bucur să pot împărtăși experiența mea de mamă, combinată cu experiența de psiholog.

Consilierea psihologică, esențială în maternități

Practic mergi în maternități săptămânal?

Da, câteva ore pe săptămână ofer consiliere psihologica părinților care au copii născuți prematur. E foarte important să implicăm și familia în consiliere, pentru că mama trece prin niște stări destul de dificile, dar și partenerul de viață sau familia extinsă trece printr-o dramă și acolo intervenim noi. În plus, acum în noua organizație în care lucrez, am început să ducem lucrurile la alt nivel și oferim consiliere psihologică pentru mamele care sunt la risc. Mergem și facem consiliere cu gravidele care urmează să nască, pentru că mi-am dat seama că fără prevenție nu avem cum să ajungem la obiectivul acela de a scădea numărul nașterilor premature.

Cum pot beneficia oamenii de ajutorul vostru?

Noi avem o organizație care se numește Asociația Prematurilor. Persoanele care au nevoie de noi ne pot găsi pe site-ul asociației: www.asociatiaprematurilor.ro, pe pagina noastră de Facebook sau la centru. Pe lângă partea asta de consiliere pe care o oferim părinților, cadrele medicale și-au dat seama că au nevoie și ele de consiliere psihologică și ne-au cerut să le ajutăm. Eu încerc să cresc o echipă cu care să intrăm în continuare în spitale și să facem acele workshopuri de comunicare pentru cadrele medicale, dar și să continuăm activitatea în centru. Aflați mai multe detalii despre asociație și serviciile gratuite pe care le oferă, în interviul pe care l-am făcut în emisiune:

Voluntariatul de la o vârstă fragedă

Cât de important este ca cei mici să fie învățați ce presupune voluntariatul?

Copiii încă din școală ar trebui să fie îndrumați înspre această zonă și părinții să-i învețe că e important să-i ajutăm pe ceilalți, e important și să dăm din timpul nostru și că tot ceea ce dăm, cumva se întoarce, adică nu este un timp pierdut.

Tu și gemenii tăi mergeți împreună la activități de voluntariat?

Da, facem împreună activități de voluntariat. Eu le spun ceea ce fac și sunt foarte interesați de zona aceasta. I-am dus și la spital, le-am arătat ce facem acolo, cum sunt bebelușii, cât sunt de mici. Pe lângă partea aceasta strict legată de bebelușii născuți prematur, încerc să-i implic cât mai mult în activități de donare, de reciclare. Încercăm să donăm lucrurile de care nu mai avem nevoie și așa îi învăț cum să aibă grijă de lucruri ca să le putem da mai departe.

Cred că pentru copii e mai simplu. Nu fac asta natural?

Ba da, la un moment dat, odată cu evoluția, ajung la o etapă în care pur și simplu nu mai au nevoie de jucării și le pun în cutiuța aceea specială pentru donații, dacă există. Este important ca pe lângă partea aceasta de economisire sau atunci când organizăm pușculițele copiiilor, să existe pușculițe în care să organizăm banii pentru diverse lucruri, banii pentru cheltuieli, dar și o pușculiță cu banii pentru donații. În acest fel îi învățăm educație financiară și îi învățăm că dăm către ceilalți pentru că și noi am primit la rândul nostru.

Vă recomand să citiți și articolul în care vorbesc despre educația financiară la copii: Banii aduc fericirea dacă avem educație financiară

 

Credit foto: https://www.pexels.com/

Categorii
Sănătate Sănătate emoțională

Plânsul nu înseamnă doar tristețe, ci și eliberare, vindecare, sănătate

 

Ieri am plâns.

Mult.

Nu s-a întâmplat nicio tragedie, doar s-a umplut paharul și a dat peste. Mi se întâmplă asta din când în când, pentru că nu e totul roz, sunt și destule greutăți care apar și uneori simt că nu mai pot să fac față. Și uite-așa, când trag de mine mai mult decât ar trebui, vine o zi în care clachez. Și e normal, mai ales când ai o viață agitată.

Când eram mică, plângeam foarte rar și atunci pe ascuns

Dar chiar dacă știu că e normal, tot îmi e greu să plâng și mai ales în prezența cuiva. M-am tot gândit la asta în ultima vreme și mi-am dat seama că așa am fost crescută. Nu am fost lăsată să plâng.

Și mi-am mai dat seama de ceva: și eu procedez la fel când stau cu nepoțica mea, cu finuții mei sau cu alți copii. Când încep să plângă nu știu ce să fac mai repede ca să îi liniștesc, nu suport să îi văd suferind. Cred că majoritatea dintre noi am fost crescuți astfel și chiar mi-am amintit că atunci când eram mici și ne mai certa mama mea, eu nu plângeam aproape niciodată! Îmi amintesc, în schimb, că mai plângeam pe ascuns. Tot așa, când dădea paharul pe dinafară răbufneam, dar nu îmi plăcea să mă vadă cineva că plâng. Dacă era cineva de față îmi înghițeam lacrimile cumva.

În ultimii ani am reușit, ușor, ușor, să plâng. Și asta datorită soțului meu, pentru că există o legătură foarte puternică între noi, care m-a ajutat să îmi pot permite să fiu vulnerabilă în fața lui. Nu e simplu nici acum, chiar dacă știu că el e mereu lângă mine și că e ok să plâng. Uneori mă abțin, iar asta pentru că nu e atât de simplu să schimbi ceva ce ai învățat de mic.

Vedeam plânsul ca pe o dovadă de slăbiciune

Și mai e ceva: până acum dacă simțeam nevoia să plâng mă abțineam și pentru că o vedeam ca pe o dovadă de slăbiciune: „Eu sunt puternică, trebuie să fiu puternică, nu să plâng. Nu mă doboară pe mine orice”, așa îmi spuneam. Acum cred exact opusul. Este în regulă să plâng, asta nu înseamnă că sunt mai puțin puternică, ba dimpotrivă: îți trebuie putere și curaj să plângi, mai ales în prezența cuiva. Îți trebuie putere și curaj să accepți că este ok să fii și jos uneori. Important este să te poți ridica și să înveți ceva din acea căzătură.

Plânsul vindecă. Plânsul eliberează. Plânsul e sănătos.

Cert este că după ce plâng simt așa o eliberare… Simt că sunt mai vie, simt că nu mai sunt încleștată, simt că sunt mai fericită. Îmi amintesc că Otilia Mantelers spunea la un curs al ei că plânsul este vindecător. Evident că vorbea despre copii, dar și în cazul nostru, al adulților, este la fel! Cel puțin din experiența mea.

De fapt, cred că și noi suntem tot niște copii în aceste momente. Avem nevoie de înțelegere și de cineva care să ne țină în brațe, să ne asculte, să ne spună că totul va fi bine. Exact ca în copilărie.

Am mai observat la mine că pe lângă eliberarea prin plâns mă ajută să și vorbesc despre ce am pe suflet, să verbalizez. Printre suspine, ce-i drept, dar pentru mine e important să povestesc cuiva ce e acolo în pahar, ce s-a adunat acolo astfel încât a dat peste.

Mă bucur atât de mult că acum îmi dau voie să plâng! Este sănătos, este vindecător, este eliberator.

 

Credit foto: Bowie15 | Dreamstime.com

 

Categorii
Sănătate

Intențiile mele pentru 2017

Ieri a fost zi de bilanț. Am analizat la ce am renunțat în 2016, ce am schimbat, cum am evoluat, ce am avut de învățat. Apoi am făcut o listă cu intențiile mele pentru 2017:

  • Să fiu mai prezentă în tot ce fac.
  • Să mănânc conștient – aici mai am de lucrat în privința alimentației. CE mănânc nu mai e o probemă pentru mine, ci CUM mănânc. Chiar acum citesc o carte minunată pe această temă („Mindfulness la masă”, de Andy Puddicombe) și imediat ce o termin voi face o recenzie pe site.

    Sursa foto: www.totuldespremame.ro
  • Să găsesc mereu în piață fructe și legume fără pesticide. Nu trebuie să fie arătoase. Pot fi mici și chiar viermănoase 🙂15037298_1734378343550202_4046525020428726796_n
  • Să urmez un curs holistic despre sănătate la care m-am înscris de 2 ani, dar până acum nu am găsit timp să studiez. De ce acest curs și nu altul? Pentru că rezonez foarte mult cu ceea ce transmite doamna doctor Sorina Soescu. Știu că acest curs mă va ajuta să înțeleg mai bine cum funcționează organismul meu, dar și să găsesc subiecte interesante pentru emisiunea pe care o realizez la Digi24, Tinerețe fără bătrânețe.
  • Să schițez prima mea carte. Mi-a tot apărut acest „semn” în ultimii ani, așa că în 2017 voi face primul pas.
  • Să merg împreună cu soțul meu la un curs de Listening Partnership, susținut de Otlia Mantelers. Îmi doresc să învățăm să (ne) ascultăm mai mult.
  • Să nu mai văd atâția oameni încrâncenați, care trăiesc pentru a lupta împotriva cuiva/ceva. Să ne îndreptăm energia și către lucrurile pozitive, nu doar către cele negative. Cu cât luptăm mai mult, cu atât mai multă putere trimitem către acel lucru/om împotriva căruia luptăm. Să fim mai optimiști, să simțim pace în suflet, să dăruim mai mult. Măcar un zâmbet.
  • Să fiu consecventă – aici mă gândesc în special la site. Atât de mulți oameni îmi spun să scriu mai des și îmi doresc și eu asta, dar până acum nu mi-a ieșit. În 2017 va fi altceva. De pe 16 ianuarie www.IzabelaPănescu.ro va arăta altfel și voi împărtăși mai des cu voi ceea ce am învățat și am experimentat în ultimii 10 ani. It’s a promise 🙂Logo_Izabela-Panescu_motto-1
  • Să beau mai multă apă și să rezolv problemele cu dantura și coloana – primii pași i-am făcut, rămâne doar să iau cele mai bune decizii și să mă țin de treabă.
  • Să îmi gestionez mai bine fricile, pentru că în ultima vreme văd mai mult partea goală a paharului. Vreau să fiu din nou optimistă și asta definitiv! 🙂
  • Să îmi încep ziua cu rezolvarea celor mai grele task-uri și astfel să îmi gestionez mai bine timpul.
  • Să fiu sănătoasă atât eu, cât și familia mea și toți prietenii mei dragi, iar dacă apare o boală, să învăț să o accept și să am încredere că o să „văd” calea cea mai potrivită către vindecare.
  • Să urmez un curs de actorie. De mult timp îmi doresc asta! Nu vreau să mă fac actriță, ci să capăt și mai multă încredere în mine, să scap de sentimentul de rușine, pe care îl simt uneori, să învăț să mă manifest așa cum simt, să primesc provocări, să evoluez, să învăț mai multe despre mine. Aș urma fie cursul lui Kevin Spacey (am citit AICI, la Diana Cosmin despre el și zău că m-a convins!), fie pe cel al Alinei Grigore, de care am aflat acum ceva ani și l-am tot avut pe lista de dorințe.
  • Să călătorim o dată pe lună, fie în țară (am pe listă Constanța, Brașov, Cluj, Mediaș, Sibiu, Maramureș de Crăciun), fie în străinătate (poate anul acesta nu mai pierdem avionul și ajungem la prietenii noștri dragi Diana și Bogdan în Belgia :), dacă suntem sănătoși mergem cu părinții, sora, cumnatul și nepoțica mea la Veneția, iar cu ajutorul lui Dumnezeu și al Universului ajungem din nou în Spania, de care suntem amândoi îndrăgostiți). Bineînțeles că o să împărtășesc cu voi locurile sănătoase pe care le găsim 🙂IMG_5874Visul meu cel mai și cel mai mare? Să iau o pauză diferită de cele pe care le-am avut până acum, de vacanțele obișnuite. Mă gândesc de exemplu la o lună în Sri Lanka, într-un program al lui Călin Cyfer care cuprinde meditație, yoga, gimnastică, nutriție, spiritualitate. Sau la o tabără spirituală cu Andreea Pautov Ioniță. Nu singură, ci cu dragele mele Monica și Cristina, prietene și colege la emisiune și poate și cu soții noștri, dacă își doresc și ei:) Taaaare mult mi-ar plăcea! Deocamdată nu văd cum s-ar putea îndeplini, pentru că nu am nici banii necesari și nici cum să las emisiunea o lună, dar eu îmi pun intenția asta și știu că o să se întâmple într-un fel sau altul, măcar o dată în viața asta 🙂
© Galyna Andrushko | Dreamstime.com
© Galyna Andrushko | Dreamstime.com
  • Să învăț să înot. Ar fi și păcat să merg la tropice și să nu știu să înot, nu? 🙂

Ar mai fi multe, dar mă opresc aici. Pe scurt, nu îmi doresc lucruri, ci experiențe și amintiri frumoase. 2017, bine ai venit!

Categorii
Sănătate

Cărțile de pe noptiera mea

 

Tocmai am aflat ca astazi se sarbatoreste World Book Day. La noi am vazut ca se numeste Ziua Mondiala a Scriitorilor. Oricum ar fi, important este ca exista. Orice ocazie este buna pentru a-i indemna pe oameni sa citeasca si mai ales pe copii. Eu recunosc ca nu am fost fan citit cand eram mica. Citeam pentru ca trebuia, nu pentru ca mi-ar fi placut la nebunie. Acum, lucrurile s-au schimbat. As citi zi si noapte! Din pacate am timp doar in weekend, in vacante si seara, inainte de culcare. De asta pe noptiera mea in afara de veioza si o rama foto am mereu carti. Nu una, ci mai multe 🙂 Citesc in functie de starea pe care o am, in functie de ce am nevoie in acel moment. De exemplu, acum trei seri am inceput prima carte din colectia „Cedrii sunatori ai Rusiei”, scrisa de Vladimir Megre.

IMG_8613Ce mai am pe noptiera? Trei carti scrise de doamna doctor Sorina Soescu („De la celula la Univers”, „Pur si simplu… vindecare” si „Intarirea imunitara”), „Momo”, de Michael Ende, „Namaste” a lui Sega si o carte in engleza despre viata lui Antoni Gaudi.

Asa cum spuneam, citesc in functie de starea pe care o am. Se poate intampla sa citesc cap-coada o carte si apoi sa ma apuc de alta, dar se poate intampla si sa citesc azi un capitol din „Namaste”, maine unul despre imunitate si poimaine unul despre Gaudi. Poate parea ciudat, dar pentru mine este perfect asa! Mi-am dat seama ca e mai important sa citesc ce imi place si ce am nevoie in acel moment decat sa ma straduiesc sa termin o carte doar de dragul de a o termina. Asa faceam pana acum cativa ani. Nu-mi placea sa incep o carte si pe parcurs sa renunt la ea pentru alta, dar am realizat ca vorba „fiecare la timpul ei” chiar e adevarata. Daca renunt sa mai citesc dintr-o carte inseamna ca acele informatii nu sunt relevante pentru mine in acel moment, dar cu siguranta vor fi alta data.

IMG_8616

A! Uitasem o carte pe care o sa o citesc in curand: „Flash-uri din sens opus”, scrisa de Marian Godina. Am uitat de ea pentru ca este pe noptiera cealalta, la sotul meu :)) Sunt tare curioasa cum este, abia astept sa o citesc, pentru ca admir mult curajul acestui om de a spune lucrurilor pe nume, mai ales cand lucrezi intr-un sistem precum Politia Romana. Pentru asta am mers la lansare, am cumparat cartea si am stat la rand pentru autograf. O sa revin cu pareri dupa ce o citesc.

12744234_1576958142625557_3106049131949587037_n

Voi ce carti aveti pe noptiera? Sau in geanta, daca cititi in metrou si autobuz 🙂

Această pagină web folosește cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe

Această pagină web folosește cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe