In ultimii 7 ani am avut parul lung. Din ce in ce mai lung. Inainte de nunta simteam ca vreau o schimbare, dar n-am facut-o, ca doar aveam nevoie de par lung pentru coafura de mireasa:) De parca parul mai scurt nu poate fi aranjat frumos:)) Dupa nunta, n-am mai vrut. Si oricum, chiar daca as fi vrut, nu m-as fi tuns asa scurt. Am aflat insa ca niste copii au nevoie de par. Copii bolnavi de cancer. Copii care au nevoie de peruci pentru ca si-au pierdut parul din cauza chimioterapiei. Unii o sa spuna: ce nevoie au de peruci, cand nu au medicamente sau bani de mancare? Eu cred ca e foarte important si acest aspect, pentru ca factorul psihologic conteaza enorm in vindecare! Iar o peruca sunt convinsa ca ii ajuta sa aiba mai multa incredere in ei si mai multa putere sa lupte. In urmatorul video puteti vedea bucuria unei fetite care primeste o peruca (de la minutul 1:40):
Pe mine acest video m-a facut sa iau decizia pe loc. Sigur ca m-as fi tuns la un moment dat, dar nu asa scurt. Sau as fi facut-o treptat, pentru a nu aparea in fata telespectatorilor cu o imagine complet diferita dintr-o data. Acest filmulet a schimbat insa totul, asa ca atunci cand m-am potrivit la program cu draga mea Madalina Falcuta, hair stylist, m-am lasat pe mainile ei. Sa stiti ca si Mada s-a tuns tot pentru a dona parul! Inainte il avea si mai lung decat mine. Felicitari, Mada! Si multumesc pentru asa o tunsoare! Ma simt excelent! Le multumesc si colegelor mele Simona si Raluca pentru ca au imortalizat aceste momente! Conditiile pentru a dona si unde exact puteti face asta le gasiti aici.
Ganditi-va ca parul creste la loc si oricum o schimbare face bine din cand in cand. Cat despre bucuria persoanei care va purta peruca… nici nu cred ca mai e nevoie sa spun ca merita din toate punctele de vedere sa va tundeti pentru a dona parul.
Daca vreti si voi sa va donati parul, iata toate detaliile AICI.
