Categorii
Sănătate Sănătate emoțională

Dorințele de anul nou: cum să devină realitate

 

Că le scriem pe hârtie sau doar ne gândim la ele, cred că fiecare dintre noi își face o listă cu dorințe pentru noul an. Ce am observat la mine este că multe dintre ele nu prea se împlineau. M-am documentat și am aflat că asta se întâmplă la majoritatea oamenilor. Se pare că mai puțin de 10% chiar reușesc să obțină ce își propun la începutul anului.

Oare ce fac ei diferit de noi ceilalți? Ce fac acești oameni astfel încât dorințele lor devin realitate?

Mi-am pus întrebarea asta când mă gândeam despre ce să vorbesc în studioul emisiunii în ediția din 31 decembrie, așa că am invitat-o pe Zoia Zărnescu, trainer şi consilier de dezvoltare personală, să ne spună cum să ne stabilim rezoluțiile astfel încât să se și îndeplinească.

An nou, dorințe vechi

De ce de obicei oamenii nu reușesc să îndeplinească ce își propun la începutul anului? Și aici vorbim de regulă de „vreau să încep să mă duc la sală”, „vreau să slăbesc”, „vreau să mă las de fumat” – acestea sunt cele mai întâlnite.

Atunci când ne propunem așa ceva pentru început de an pare că are mai multă greutate, pare că ne dă mai mult curaj. De regulă, așa cum spun studiile, nu se mai întâmplă nimic și de foarte multe ori am constatat că este vorba despre dorințe pe care ni le punem pentru că așa și le pune toată lumea. Am auzit că la început de an e bine să-ți pui dorințe, dar dacă nu este dorința mea, dacă nu este dorința în care eu să cred în primul rand și să fie potrivită pentru natura mea, s-ar putea să nu-mi iasă și apoi intervin regretele.

Să luăm un exemplu: ”vreau să merg la sală din ianuarie” – este ceva greșit la această dorință?

Nimic nu e greșit. E o dorință foarte bună, dar să se și potrivească. Am constatat că pentru unii este foarte nimerită sala, se potrivește perfect, pentru ei aduce foarte bune rezultate sala, indiferent ce activitate fac, dar pentru alții e mai bine în natură, în parc să alerge și atât. Pentru alții e bine acasă. Dar dacă nici asta nu este confortabil pentru mine sau nu este potrivit, atunci mai bine fac niște exerciții, altfel de exerciții sau găsesc alt sport sau altceva care să fie potrivit pentru mine.

Primii pași pentru ca dorințele să devină realitate

Ar fi bine să formulăm altfel dorința?

Da. Mai întâi să mă gândesc de ce vreau așa ceva, de ce vreau să mă duc la sală? Doar pentru că se duc și prietenii mei? Pentru că așa aud că este la modă? Sau chiar cred că mă ajută pe mine, că îmi dă mai multă energie, îmi aduce mai multă sănătate, mă întreține mai tânăr? De ce îmi doresc?

Dacă am un ”de ce” suficient de puternic înainte, am mult mai multe șanse să îmi iasă.

Este importantă și starea pe care o avem atunci când formulăm dorințele?

Dacă sunt tristă și mai ales dacă nu-mi place de mine în ziua respectivă, în niciun caz nu o să-mi iasă, pentru că o să imprim toate dorințele cu energia acelei stări, dar mai este ceva: nu ai dorință atunci când ești trist.

Ar fi bine să detaliem mai mult dorința, să ne notăm cât mai multe detalii despre ce ne dorim?

Da, cât mai multe detalii. Dacă luăm același exemplu cu sala, să scriem dacă vreau să mă duc la sală sau să alerg în parc sau să mă duc la dansuri, la yoga sau să fac singur acasă. Apoi să mă gândesc când vreau să fac mișcare: dimineața sau seara? Depinde cum e mai bine pentru mine, pentru programul meu. Și asta este de pus pe hârtie, ca să-mi clarific, ca să-mi fie mult mai clar ce vreau să fac și cum vreau să fac.

Practic este nevoie să fim conștienți de pașii pe care e nevoie să îi facem?

Cel mai important pas este cum facem ca să începem. Dacă vreau să mă duc la sală de la 1 ianuarie, dar nu am pregătit ceva înainte ca să mă ajute, este scuza perfectă. Nu am avut echipament, nu am avut loc în program. Sunt o mulțime de lucruri pe care nu le-am avut, dar dacă mi le pun de la început pe hârtie, ce am nevoie, de ce fel de adidași am nevoie, de ce fel de echipament am nevoie, dacă mi le pregătesc pe toate, nu mai am scuze.  Și atunci iarăși sunt mult mai multe șanse să-mi iasă.

Să ne punem dorințe din toate ariile vieții sau mai bine una-două, nu mai multe? 

Ar fi minunat dacă am acoperi ariile mari, respectiv zona materială, fizică, deci tot ce ține de sănătatea noastră, dacă mai punem și ceva legat de relații care acoperă zona emoțională, mental ce pot să fac astfel încât să îmi țin mintea și tânără, și trează, iar în plan spiritual cum îmi îndrept gândul către ce este dincolo de ceea ce vedem în jurul nostru și care de foarte multe ori ne ajută.

Ce greșim de obicei când ne punem dorințe despre relațiile din viața noastră?

Când ne punem dorințe despre relații suntem tentați să cerem ca ceilați să fie într-un anume fel. Ar fi mult mai sănătos să îmi pun dorințe despre cum să fiu eu: să fiu mai calmă, să am mai multa bunăvoință sau dimpotrivă.  Cum ar fi să îmi pun dorința astfel: aș vrea să îmi placă de mine în relație cu mama, cu soțul sau cu șeful? Și ca să îmi placă de mine hai să vedem ce am de făcut.

Până să ne punem dorințele ar fi bine să facem și o retrospectivă a ceea ce s-a întâmplat în anul trecut?

Este grozavă retrospectiva și este un motiv foarte bun pentru care să facem asta: evaluarea întregului an ne dă mult mai multă claritate. Nu este vorba despre ce am făcut, ci mai degrabă cine am ajuns să fiu, adică ce am reușit în primul rând în plan personal, nivelul lui „a fi”: cine sunt, sunt mai calm, mai relaxat sau nu, mai binevoitor sau nu. În momentul în care le pun pe hârtie, ca listă, atunci când le vad clar în fața mea începe să mi se clarifice despre ce a fost anul trecut și ce vreau în anul următor.

În interviul pe care l-am realizat la emisiunea Tinerețe fără bătrânețe am vorbit cu Zoia Zărnescu și despre cum să facem această retrospectivă, ce întrebări să ne punem astfel încât să ne fie mai clar ce am schimbat, cum am evoluat în anul precedent și ce avem de făcut mai departe. De asemenea, veți afla cum ne ajută recunoștința să ni se îndeplinească dorințele pentru noul an. Vă invit să îl urmăriți:

 

Credit imagine 1: https://www.pexels.com/

Categorii
Apariții și evenimente

Interviu pentru revista Slab sau gras: „Am fost dependentă de fast food”

 

Asta a fost! Dependență de fast food!

Natalia Talmacec de la Revista „Slab sau gras” a surprins foarte bine în interviu diferențele dintre stilul meu vechi de viață și cel nou. Mulțumesc, Natalia!

Mi-a plăcut tare mult întrebarea despre ceea ce simt acum, conștientizând aceste diferențe. Iată ce am răspuns:

„Mulțumire. Sunt mulțumită și mândră de mine că am făcut aceste schimbări. Simt și recunoștință: față de organismul meu, față de oamenii pe care i-am întâlnit sau le-am citit cărțile ori blogurile și m-au motivat să merg mai departe. Și încredere: această experiență m-a ajutat să capăt mai multă încredere în mine!”

Care sunt cele mai importante schimbări observate de când ai trecut la un stil de viață sănătos?

„Mă simt mai bine, analizele mele arată foarte bine, nu mai sufăr de constipația de care sufeream de mică, nu am mai făcut infecții urinare, nu am mai avut probleme cu tiroida. Totuși, de departe cele mai importante schimbări sunt cele de la nivel emoțional, psihic, spiritual. Am devenit mai prezentă în viața mea, în tot ceea ce fac, mai deschisă către informații pe care înainte nici nu le-aș fi băgat în seamă, mai conștientă de tot ce ne înconjoară.”

Interviul în revista „Slab sau gras” a apărut în ediția tipărită de februarie, iar integral pe site-ul revistei, aici.

 

Categorii
Fără categorie

Agenda cu visuri, obiective și voie bună :)

La sfarsitul anului trecut am vazut pe pagina de Facebook a Otiliei Mantelers o agenda deosebita. Era exact ce imi doream! N-am stat pe ganduri si am comandat-o, doar ca nu mai era pe stoc, urma sa fie retiparita, dar n-a fost o problema, pentru ca nu ma grabeam. Au trecut zilele si sincer am uitat de comanda. Pe la mijlocul lunii am intrat intr-un magazin in care am descoperit o gramada de agende foarte, foarte faine. Mi-a atras atentia una pentru ganduri de recunostinta. Era turcoaz cu auriu pe margini si puteai sa scrii cate un gand-doua in fiecare zi, timp de 5 ani. Minunata era! Cand am vazut cozile la casa de marcat am stat insa putin pe ganduri, pentru ca eram pe fuga si riscul era sa pierdem avionul, deci nu era de glumit. Am zis ca incerc totusi, sa vad cat de repede merge. Si a mers chiar nesperat de bine, mai era o persoana in fata mea, eram putin la limita cu timpul, dar totusi ok. Eram aproape cu mana intinsa catre casier, mai erau cateva secunde si puteam pleca acasa cu agenda mea turcoaz, dar… eroare. Eroare la cardul persoanei din fata mea. Ei, nu-i nimic, se mai intampla, mai incearca o data si… nimic. Tot eroare. Inca o data si la fel. Incerca la alta casa, la fel. Cheama intariri, se incearca la toate casele sa se faca plati, dar degeaba. Mai stau cateva minute, nicio sansa de izbanda. Imi dau seama ca trebuie sa renunt. M-am suparat pe moment, dar m-am gandit ca o fi un motiv pentru care s-a intamplat asa si plec.

Peste trei zile primesc un mesaj pe Facebook: „Buna si multumesc anticipat pentru rabdare. Am retiparit agenda. Astept adresa la care sa ti-o trimit.”.

Mi-am adus atunci aminte de agenda pe care o comandasem in decembrie si de intamplarea cu agenda turcoaz (pe care, apropo, era sa dau 16 euro, iar aceasta este 45 de lei si muuult mai mare).

1
Coperta agendei

Peste alte 2-3 zile am primit-o si m-am indragostit de ea! Atat de mult incat am simtit sa o daruiesc unei prietene (si am comandat alta pentru mine:) ), dar si sa impartasesc cu voi, sa afle cat mai multa lume despre ea. De fapt Oana Stoiciu, realizatoarea ei, o numeste „Jurnal de visuri, obiective si voie buna”. Si chiar asta este, desi eu ii spun agenda. Incepe cu „Date personale”, apoi continua cu o sectiune de „Obiective pentru 2016”, apoi cu o „Lista de visuri si dorinte (Bucket List)”.

PicMonkey Collage2

La inceputul fiecarei luni este o povestioara cu talc, iar pe fiecare pagina a fiecarei zile din an este cate un citat sau o recomandare de film ori carte. Si tot pe fiecare pagina esti indemnat sa scrii cate un motiv pentru care simti recunostinta.

2 3 edit PicMonkey Collage1

In spatele acestui concept se afla Oana Stoiciu, pe care o gasiti pe Facebook, aici. Nu o cunosc personal, dar se simte ca este un om tare bun si frumos. Si pentru ca am vrut sa scriu repede despre agenda ei si nu am avut timp sa ne intalnim, i-am pus cateva intrebari pe Facebook, asa ca va las cu povestea ei, pe scurt:

„In Septembrie 2015 mi-a venit ideea sa creez o agenda pentru 2016. O agenda in care sa adun tot ce m-a ajutat si m-a inspirat pe mine in cel mai dificil si cel mai frumos an din viata mea, acest 2015. Este anul in care am ales sa imi urmez visurile, mi-am notat obiectivele si actiunile zilnice pentru a le atinge, am renuntat la orice job ca sa aflu ce imi doresc cu adevarat, ceea ce este greu dupa 35 de ani in care am facut doar ce invatasem de la sistem, scoala, societate… A fost greu si pentru ca mama, cea mai buna prietena a mea, dupa un AVC nu mai poate vorbi si are nevoie de multa ingrijire…

Fiecare pagina are pentru mine o insemnatate speciala, o lectie de viata si o clipa de recunostinta pentru oamenii speciali alaturi de care am respirat, am plans si am crescut in 2015; pe unii ii cunosc aproape de-o viata, iar pe altii i-am intalnit poate o singura data. Si acum suntem toti conectati printr-o agenda. Cred ca avem nevoie in fiecare zi sa zambim mai mult, sa vedem ca lucruri frumoase si bune se intampla in jurul nostru si sa credem mai mult in noi. Si eu uit de multe ori sa ma bucur de viata mai des si sa fiu mai blanda cu mine si cu cei din jur si de aceea am o agenda care sa ma insenineze. Sunt mandra si recunoscatoare pentru cei ce m-au sustinut si m-au ajutat: Cristi (sotul si cel mai mare sustinator al meu), prietenele mele deja: Felicia Dragusin, Magda, Raluca si Luiza.

Sursa: Facebook
Sursa: Facebook

Sunt mama, sotie, fiica, iar visul meu este sa scriu si sa public, evident. In luna martie se va lansa prima mea carte, „Lectii de viata”. Va avea aceeasi coperta ca agenda si va contine un capitol pentru fiecare indemn. Sunt speaker inspirational in timpul liber. Imi place sa merg pe munti si sa citesc. Sunt capitanul sufletului meu, asa cum scrie si pe fiecare pagina a agendei, pentru ca vreau sa imi fiu fidela mie, sufletului meu ca sa pot fi eu insami pentru lume. Cand suntem noi insine totul e perfect!”

Această pagină web folosește cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe

Această pagină web folosește cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe