Categorie: Sănătate fizică

Ați auzit de macroglobulinemia Waldenström? Eu recunosc că nu, până de curând, când am aflat că este un tip de limfom non-Hodgkin, adică un cancer al sângelui foarte rar. Șapte bărbați dintr-un milion primesc acest diagnostic într-un an, în Europa. În cazul femeilor incidența este și mai mică: patru dintr-un milion. Vă dați seama? Patru persoane dintr-un milion.

De leucemie am auzit cu toții, dar de leucemia limfocitară cronică mai puțin. E de înțeles, pentru că sunt 4,4 cazuri la 100.000 pe an, la nivel european.

Sunt multe astfel de boli, de care cei mai mulți dintre noi nu am auzit niciodată, dar asta nu înseamnă că nu există.

Acestea sunt cele mai frecvente simptome care pot anunța un cancer al sângelui, doar că de cele mai multe ori apar abia când boala este în stadiu avansat. Alteori nu apar deloc, iar diagnosticul e pus întâmplător, după un set de analize obișnuite sau pentru o altă boală. 

Problema este că sunt cunoscute peste 6.000 de boli rare în Europa, iar cancerele de sânge fac parte din această categorie. Sunt rare, deci incidența este mică, dar sunt multe tipuri. Tocmai de aceea nu avem cum să știm simptomele tuturor, cauzele de multe ori nu se cunosc, deci ce ne rămâne de făcut?

Să fim atenți ce ne transmite organismul

Ne putem da seama când e ceva în neregulă cu noi, dacă suntem cu adevărat în contact cu noi înșine, dacă nu ne lăsăm prinși în nebunia de zi cu zi… Avem atâția stimuli în exterior, avem atâtea de făcut, de rezolvat, încât uităm să ne mai acordăm atenție și nouă înșine. De multe ori organismul ne dă semne când ceva e în neregulă, dar noi nu prea îl băgăm în seamă.

Să facem controlul anual

Să mergem la medicul de familie sau la cel generalist măcar o dată pe an, pentru a ne recomanda un set de analize și investigații care se potrivesc cu ce simptome și cu ce istoric medical avem. După ce le facem, să nu uităm să mergem din nou la medic, pentru interpretare, chiar dacă aparent rezultatele sunt în limite normale. Un bun diagnostician va analiza cu atenție și își va da seama dacă e ceva în neregulă. Este adevărat că e nevoie să și găsim un medic bun, în care să avem cu adevărat încredere, un medic care să ne răspundă tuturor întrebărilor.

Să ne bucurăm în fiecare zi de viață

Să ne bucurăm că avem oameni dragi alături, că avem un corp care ne ajută să mergem, să vedem sau să vorbim, să ne bucurăm de locul în care stăm, de lumina soarelui, de frunzele copacilor, să ne bucurăm de lucrurile simple. Știu că a devenit deja un clișeu, dar e important să devenim conștienți de toate minunile care ne înconjoară și să nu le luăm ca și cum ni se cuvin. Avem impresia că suntem invincibili, că putem munci oricât, că avem tot timpul din lume pentru a ne distra, a petrece timp cu familia sau a ne relaxa, dar nu e așa. Ar fi bine să ne trezim înainte de a fi prea târziu. Ar fi bine să facem mai întâi lucrurile cu adevărat importante și apoi pe restul. 

Să știm că există tratamente, există speranță

Orice diagnostic am primi noi sau cineva apropiat, există speranță. Chiar și în cazurile grave, chiar și în stadiile avansate există speranță. Anul trecut, un om drag a primit un astfel de diagnostic: un tip de cancer al sângelui, stadiu avansat. Avea 28 de ani. Toată familia noastră a fost devastată. Vestea a căzut chiar ca un trăsnet, nimeni nu se aștepta.

A fost o perioadă grea, dar a răspuns bine la tratament, a avut foarte puține efecte adverse, iar acum e foarte bine! Iată că se poate, chiar se poate! Dar niciodată nu și-a pierdut speranța, mereu a fost optimist și a crezut în vindecare. 

Inovație pentru toate viețile din spatele cifrelor

Acesta este numele campaniei de informare pe care a inițiat-o compania Janssen, pentru a atrage atenția asupra faptului că în spatele oricăror statistici mari sau mici, cum este cazul cancerelor de sânge, există viaţa unor persoane şi fiecare viaţă este importantă. M-am alăturat proiectului tocmai pentru că știu cum este să afli că o persoană din familie are un astfel de diagnostic și știu cât de important este să existe variante de tratament.

Cei de la Janssen şi-au reafirmat cu această ocazie angajamentul pentru inovaţie în hematologie, pe care îl au de peste 60 de ani. Au arătat acest lucru și cu ajutorul unor aplicații inedite care au fost instalate atât în București (Calea Victoriei nr. 46), cât și în Iași (Piața Ștefan cel Mare nr. 4).

Sursa foto: www.janssenforpatients.com/ro

Așa cum v-am povestit în articolul „Cum am scăpat de dureri de spate, șold și gât”, luna aceasta am urmat un program intensiv de recuperare medicală, după ce începusem să am dureri din ce în ce mai mari. A fost o recuperare grea, dar tocmai asta m-a făcut să pun mai repede în aplicare tot ce știam deja că trebuie să fac pentru coloana mea și tot amânam.

Am creat cu ajutorul kinetoterapeutului Gelu Cosma o listă cu sfaturi pe care oricine le poate urma, pentru a preveni problemele de coloană. Sunt multe, știu, dar ar fi minunat să începeţi să bifaţi câte unul, câte unul, iar în timp (nu prea mult!) să ajungeţi să le respectaţi pe toate:

Sport – măcar de 2-3 ori pe săptămână, dacă nu în fiecare zi. Şi mă refer la o oră de mişcare sau cel puţin 30 de minute, fie că e alergat în parc, mers la sală, dansat în casă, exerciţii de recuperare medicală, yoga, pilates sau orice altceva presupune mişcare.

Hidratare – „Deshidratarea este unul din factorii care pot duce la hipotrofii musculare, scolioze, lordoze, deshidratări la nivelul discurilor intervertebrale, deci hidratarea este esenţială şi pentru sănătatea oaselor şi a muşchilor”, spune Gelu Cosma.

Poziţia la calculator – aşa cum vedeţi în poză, trebuie să fie un unghi de 90 de grade atât la genunchi, cât şi la coate, tălpile lipite de podea, spatele drept, privirea înainte.

Pare simplu, dar nu întotdeauna e aşa. Eu, de exemplu, am făcut câteva ajustări: ca să am genunchii şi coatele la 90 de grade rămânea un spaţiu între coloană şi spătarul scaunului, aşa că am o pernă specială pentru asta, care practic umple acel gol. Cu tălpile nu ajungeam la podea, aşa că am cumpărat un suport pentru picioare, iar pentru că monitorul era prea jos, nu la nivelul ochilor, am pus sub el câteva cărţi groase.

Cu laptopul încă nu am rezolvat. Soluţia pe care o văd este să îl pun pe un suport înalt şi să am o tastatură separat. Altă variantă nu am găsit, ca să fie la nivelul ochilor, iar la coate să am 90 de grade.

Atenție mare și cât timp stați pe telefon, cu capul aplecat. Ca să preveniți problemele, sunt două lucruri de făcut: reduceți din timpul petrecut pe telefon, iar atunci când îl folosiți mai mult decât a citi un mesaj e important să îl țineți la nivelul ochilor, pentru a nu sta cocoșați.

Pauze de mişcare – este esenţial să ne ridicăm de pe scaun la fiecare oră sau chiar mai des: până la imprimantă, până la toaletă, până la un coleg din biroul vecin, în loc să îi dăm mail sau să îl sunăm. În plus, este bine să facem şi exerciţii. Vă recomand să vă uitaţi la rubrica Tinereţe fără bătrâneţe pe care am făcut-o pentru Digimatinal şi în care Gelu şi Mădălina (kinetoterapeut) ne explică de ce e important și ne arată ce tip de exerciţii putem face la birou. Sigur că sunt mai multe, dar măcar să începem cu acestea.

Evaluare şi recuperare medicală – aşa cum anual facem analize de sânge, la fel ar trebui să ne „controlăm” şi spatele. Plus că după o perioadă de recuperare medicală înveţi ce ai de făcut şi poţi face singur exerciţiile, acasă, pentru că multe se bazează doar pe greutatea corpului, nu e nevoie de cine ştie ce echipament.

Verificarea felului în care păşim – stăm prea mult timp încălţaţi, nu mai mergem desculţi, iar atunci când o facem, păşim pe parchet, gresie, nu pe pământ sau iarbă. Din această cauză foarte mulţi oameni calcă greşit, inclusiv eu. Am aflat asta la o analiză a biomecanicii piciorului, despre care am povestit aici.

„Prin intermediul acestei analize se pot depista o mulțime de probleme de biomecanică a piciorului: picior plat, pes cavus, hallux valgus, hallux limitus, pronație, supinație, rigiditate talo-calcaneană, rigiditate metatarsofalangiană, care pot conduce, în timp, la afecțiuni la nivelul genunchilor, șoldurilor și coloanei vertebrale.” (Gelu Cosma)

Soluția este purtarea unor talonete personalizate, create special pentru a corecta felul în care calcă fiecare dintre noi.

Încălţămintea potrivită – „Este important să investim în încălţăminte de calitate, iar cea mai importantă este talpa. E bine să fie flexibilă. Atenţie, pentru că şi purtarea tocurilor foarte înalte poate aduce probleme. Nu se întâmplă nimic dacă le purtaţi din când în când, dar nu în fiecare zi.” (Gelu Cosma)

Odihna – este extrem de importantă, din cel puţin două motive: în timpul somnului are loc procesul de regenerare, dar şi pentru că organismul se relaxează total noaptea, deci şi coloana, şi musculatura spatelui. Sau cel puţin aşa ar trebui. Dacă vă treziţi puţin înţepeniţi sau cu dureri de spate, gât, picioare, înseamnă că ceva nu este în regulă. Poate fi faptul că sunteţi îngrijoraţi, tensionaţi, că aveţi anxietate sau depresie şi astfel noaptea nu reuşiţi să vă relaxaţi în totalitate. În acest caz fie faceţi ceva pentru a vă relaxa, fie mergeţi la un psihoterapeut, dacă e vorba despre o depresie sau dacă aveţi insomnii de mai mult de trei luni.

Poziţia în care dormim – şi aceasta poate fi cauza durerilor de dimineaţă. Deşi sunt tot felul de „reţete”, că e mai bine să dormi pe spate, că e mai bine pe o parte şi cu perna între genunchi sau cu ea sub picioare, Gelu spune că „cel mai important este să dormim cum ne simţim noi bine. Dacă ne trezim odihniţi şi fără dureri înseamnă că acea poziţie este cea mai bună pentru noi.” Trebuie să fim însă atenți la diferența dintre a ne simți bine și a fi obișnuiți. Eu am observat la mine că cel mai bine mă simt când dorm pe spate, fără pernă. Coloana mea e relaxată total în această poziție, doar că îmi e greu să dorm așa, pentru că sunt obișnuită să dorm pe burtă. Ce vreau să spun este să fim cu adevărat atenți la semnalele pe care ni le transmite corpul.

Salteaua – nu sunt studii care să fi demonstrat că un anumit model este clar mai bun pentru coloană. Este vorba mai degrabă de preferinţe: unele persoane se simt mai bine pe o saltea foarte rigidă, altele pe una ceva mai moale. Cert este că nu sunt recomandate cele foarte moi, spune Gelu. În plus, ar fi bine să schimbaţi salteaua o dată la 5-7 ani.

Fără poşete grele – riscăm nu doar să avem probleme cu spatele, ci şi să ne trezim cu un umăr mai sus şi unul mai jos, cum m-am trezit eu. Până acum doi ani căram aproape toată casa în geantă şi aveam impresia că am nevoie de toate acele lucruri. Nu am crezut că pot să plec vreodată de acasă cu o poşetă mică, dar chiar se poate! Primul pas a fost să îmi cumpăr una, apoi am făcut o selecţie a lucrurilor din poşeta mare. Vă vine sau nu să credeţi, acum am inclusiv o gentuţă de 17×14 pe care o iau zi de zi cu mine, nu doar aşa, la un eveniment. Ce încape în ea? Bani, buletin, card, legitimaţia de serviciu, telefon, căşti, chei, balsam de buze, ruj, o cremă pentru mâini foarte mică, şerveţele umede pentru ochelari, un pix. Da, chiar încap toate astea şi chiar se poate să ai o poşetă mică şi uşoară, dar dacă totuși aveţi îndoieli, măcar purtaţi un rucsac, că tot sunt la modă. De altfel sunt cele mai indicate pentru coloană, căci greutatea se distribuie pe ambii umeri, dar atenţie la greutate!

Alimentaţie sănătoasă – „Alimentaţia de proastă calitate şi din abundenţă creează inflamaţie în organism, deci inclusiv la nivel musculo-scheletal.” (Gelu Cosma)

Renunţarea la fumat – „Fumatul afectează circulaţia, în special cea arterială, şi atunci nu se mai oxigenează celulele muşchilor. Dacă nu se renunţă de tot la fumat, atunci măcar pe parcursul unui program de recuperare ar fi bine să nu se fumeze.” (Gelu Cosma)

Relaxarea – dacă avem o viaţă stresantă, cu un job care ne ţine mereu încordaţi, multe lucruri de făcut în timpul zilei, mereu pe fugă, atunci coloana are de suferit, aşa că este esenţial ca seara sau dimineaţa să găsim şi metode prin care să ne relaxam cu adevărat. Aici depinde de fiecare: poate fi cititul unei cărţi, un masaj, ieşit în parc cu familia, un joc de societate cu prietenii şi multe altele. Ideea este să mai golim din „sacul cu griji” pe care îl cărăm în spate în fiecare zi.

Credit foto pozitie la calculator: Body Fix Therapies

Credit imagine reprezentativă: rawpixel.com (Pexels)

(P)

Am 31 de ani, dar ajunsesem să mă plâng de dureri de spate, gât sau şold aproape ca o băbuţă. Anii de stat pe scaun îşi spuneau cuvântul. Numai în ultimii 6 ani am stat în medie 10 ore pe zi la calculator, pentru că nu am mai fost pe teren decât destul de rar. Nu mai vorbim de toţi anii de şcoală. De fapt începând cu grădiniţa. Stăm pe scaun mult şi prost, iar apoi ne mirăm că suntem cocoşaţi, că ne doare spatele sau mai rău, că facem hernie de disc la 30 de ani.

Eu nu am ajuns la hernie, din fericire, dar asta şi pentru că m-am dus la specialist la timp. Bine, nu chiar la timp, căci aveam dureri de mai multă vreme şi m-am dus când s-au accentuat, dar totuşi nu am stat până nu mai puteam să mă ridic din pat. Sunt foarte mulţi oameni care stau luni sau ani de zile pe calmante şi abia apoi merg la medic. Ştiu cum e, ştiu că apar altele şi altele de rezolvat, toate mai urgente decât durerile de spate, dar este important să înțelegem că nimic nu e mai urgent decât sănătatea noastră.

Medicul mi-a recomandat să fac recuperare medicală, aşa că am fost la o consultaţie la Gelu Cosma, la care de altfel îmi propusesem să ajung de la începutul anului şi am tot amânat.

Gelu este kinetoterapeut de 16 ani, iar de 7 conduce clinica Kinetic Sport&Medicine. El şi echipa lui se ocupă de Simona Halep, Horia Tecău, fotbaliştii de la CFR Cluj şi mulţi alţi sportivi (au clinică şi la Cluj, iar din toamnă deschid una şi la Iaşi). Sigur că sportivii ocupă un mic procent dintre oamenii care vin aici. Am văzut de la copii de 6-7 ani până la persoane trecute de 60. Foarte mulți se recuperau după operații grele, așa că eu, deși aveam dureri, chiar am mulțumit Domnului că totuși sunt bine față de alți oameni.

Eu am urmat un program intensiv de 12 şedinţe. Spun intensiv, pentru că am făcut o zi da, una nu, dar și pentru că e de muncă, nu e de glumă!

La ei o şedinţă durează 2 ore și cuprinde o oră de kinetoterapie și una de terapie manuală și/sau proceduri de fizioterapie.

Kinetoterapia presupune exerciţii făcute în sală sub îndrumarea unui kinetoterapeut, iar terapia manuală este un fel de masaj, însă unul terapeutic, profund, o combinație din mai multe tehnici, plus nişte „manipulări” sau „mobilizări”, aşa le numesc ei, adică exerciţii de stretching pe care ţi le face terapeutul. Credeţi-mă, ora asta era mult mai grea decât prima, deşi aici stăteam pe pat, nu făceam eu nimic.

Cum să îți menții coloana sănătoasă

În şedințele astea mi-au trecut prin minte toate momentele în care am stat prea mult pe scaun fără să fac pauze, momentele în care n-am făcut mişcare, în care am cărat genţi grele şi multe altele. Chiar a fost foarte grea şi dureroasă recuperarea, dar m-a făcut nu doar să conştientizez ce schimbări trebuie să fac în stilul meu de viaţă, pentru că le ştiam de mult, ci şi să le pun în practică mai repede. Uite că durerea e bună şi ea: te face să schimbi ceva.

Așadar, pe lângă recuperare, mai sunt și altele de făcut, căci nu avem cum să vindecăm într-o lună ceva ce s-a deteriorat în 20-30 de ani. În primul rând un program de recuperare nu se termină după cele 12 ședințe sau câte vă sunt recomandate. Este esențial ca exercițiile să fie continuate și după. Trebuie să devină un stil de viață, pentru că altfel este foarte posibil ca problemele să reapară.

În al doilea rând, sunt multe de bifat referitor la stilul de viață. Eu am creat cu ajutorul lui Gelu o listă cu tot ce e de făcut. Sunt în total 14 pași pentru a preveni durerile de spate și problemele de la nivel musculo-scheletic, pe care îi găsiți într-un articol separat, aici.

Felul în care călcăm înfluențează sănătatea coloanei

Pentru că aveam dureri de șold și pentru că a observat că nu prea calc corect, Gelu mi-a recomandat să fac și o analiză a biomecanicii piciorului. Practic a fost analizat felul în care calc şi astfel am descoperit că greutatea mea nu este distribuită în mod egal pe ambele tălpi. În plus, calc mai mult pe partea stângă şi prea mult pe partea din faţă, iar de aici vin multe dintre problemele de coloană şi nu numai. La mine inclusiv monturi s-au dezvoltat din această cauză. Soluţia: talonete care se pun în încălţăminte, dar atenție, nu orice talonete, ci unele personalizate, create special pentru a corecta felul în care calcă fiecare dintre noi.

Multe persoane m-au întrebat cât costă să faci recuperare la Kinetic Sport&Medicine, pentru că aveau impresia că e scump să mergi la o clinică la care merg Simona Halep și Horia Tecău :). O şedinţă de evaluare, plus una de kinetoterapie, costă 150 de lei, iar dacă e nevoie de mai mult, un pachet de 10 şedinţe (a câte 2 ore fiecare) este aproximativ 500 de euro. Cât despre consultaţia de biomecanică a piciorului şi crearea talonetelor personalizate, împreună au costat 600 de lei, dar chiar este cea mai bună investiţie pe care o puteam face, pentru că este o investiție în sănătatea mea. Am mai spus și spun de fiecare dată că atunci când ne îmbolnăvim cheltuim oricât e nevoie ca să ne facem bine, facem cumva rost de bani, dar ce-ar fi să cheltuim înainte, ca să prevenim? Cu siguranță ieșim mult mai ieftin așa.

Sub anestezie, dar conștient

Vă amintiți filmul Awake (“Sub anestezie”), cu Hayden Christensen și Jessica Alba? Pentru cei care nu l-ați văzut, este vorba, pe scurt, despre un tânăr care are nevoie de un transplant de inimă, intră în operație, este anesteziat, dar își dă seama că este conștient! Practic poate auzi, poate gândi, poate simți, dar nu se poate mișca și nu poate vorbi.

Mie mi s-a făcut pielea de găină, dar să știți că nu se întâmplă doar în filme, ci și în realitate: “Pana la 42.000 de americani trăiesc o experiență a trezirii intraoperatorii în fiecare an, arată studiile. Este foarte, foarte mult”, spune dr. Rely Manolescu, medic primar ATI.

Am participat de curând la conferința MedLife, care are loc anual și de fiecare dată este aleasă o temă provocatoare. De data aceasta s-a vorbit despre eroarea medicală ca despre o boală – cum se tratează și cum se previne. Au fost zeci de prezentări în care medicii au vorbit deschis despre erorile care se pot întâmpla în diverse specialități. Cred că este foarte curajos să abordezi și să îți asumi un astfel de subiect mai puțin confortabil.

Dr. Rely Manolescu a vorbit despre cât de sigură este anestezia astăzi. A văzut multe, pentru că este medic anestezist de 24 de ani. A lucrat la Spitalul Militar, la Floreasca, la Elias, iar de 5 ani este la MedLife:

“O singură dată cred că am avut o trezire intra-anestezică, pe când eram la Floreasca. Aveam o pacientă la chirurgie cardiovasculară, iar în decursul a patru ore de operație nu am putut să o ventilez și să o relaxez. Mi-a spus apoi că auzea cum îi spuneam doctorului chirurg: <<Marius, grăbește-te, că nu pot să o ventilez>>.

 <<Nu mă durea, doamna doctor, nimic, doar vă auzeam și mă liniștea vocea dumneavoastră.>> Am rămas marcată mult timp, pentru că mă gândesc că este groaznic să conștientizezi că ești operat și să mai și auzi doctorii vorbind. Pe vremea aia nu exista monitorizare intra-anestezică.”

Monitorizarea intra-anestezică se practică acum în toate spitalele. Practic este analizată profunzimea anesteziei, dar cu toate acestea uneori pot apărea erori.

Checklist-ul previne greșelile de anestezie

Rely Manolescu atrage atenția că multe greșeli și complicații apar și din cauza erorilor de completare a documentelor medicale, în special a fișelor de anestezie, care există în orice spital: “Trebuie completate cu rigurozitate, iar asta nu se întâmplă mereu.”

În timp ce fișele de anestezie sunt obligatorii, checklist-ul nu este, deși e extrem de important pentru a preveni greșelile. Checklist-ul este o listă de verificare privind siguranța chirurgicală:

“La noi în Terapie e implementat. Practic e o verificare a identității pacientului, CNP, grup sangvin, dacă are toate testele de laborator, dacă are imagistică în sală, dacă s-a făcut toaleta. Este o hârtiuță foarte simplă, dar acest checklist a făcut ca rata complicațiilor să scadă de la 11 la 7%, iar rata decesului în spital de la 1.5 la 0.8%. Diferența poate părea mică, dar nu e deloc!”, spune medicul anestezist Rely Manolescu.

Mai mult, Organizația Mondială a Sănătății recomandă dublu checklist, adică după ce este făcut o dată, un alt cadru medical îl revizuiește, să nu fi scăpat vreo greșeală.

Siguranța, mai importantă decât confortul pacientului

Mai este o practică în spitalele de la noi, care crește riscul de probleme postoperatorii: uneori pacienții cer ca alarma de la echipamentele de monitorizare să fie oprită, pentru că vor să se odihnească și îi deranjează:

“Alarmele te atenționează dacă ai o tensiune mai mare, un puls mai mare sau mai mic, saturație mai mică. Sunt obligatorii! E mai importantă siguranța decât confortul.”

Cât de sigură este anestezia?

Și totuși cât de sigură este anestezia? Iată ce spun studiile:

În anul 1980 se raporta un deces la 5000 de anestezii.

În anul 2000 – un deces la 200-300.000 de anestezii.

În anul 2010 – 0.4-0.8 decese la 100.000 de anestezii.

Studiul a fost făcut de Societatea Americană de Anestezie și arată că anestezia este mult mai sigură decât în trecut, dar totuși riscuri încă sunt posibile.

Asta nu înseamnă că ne ducem cu teamă la operații. Eu zic că ar trebui să ne bucurăm că există anesteziile – chiar este un beneficiu major! Fără ele nu am putea fi operați. În același timp, e important să alegem medici cu care să rezonăm și în care să avem încredere.

***

Acest text este scris la invitația MedLife, care a organizat Conferința Națională 2018 cu tema „Etiologia, tratamentul și prevenția erorilor medicale”

(P)

„Trebuie să faceți un RMN ca să ne lămurim ce este” – auzim din ce în ce mai des asta când mergem la medic. De fapt, vom auzi din ce în ce mai des de IRM, pentru că termenii s-au schimbat. Vă explic mai jos de ce.

Fie că te doare capul de mult timp și nu se găsește cauza, fie că ai dureri de spate și e posibil să fie o hernie de disc sau că ești suspect de o tumoră, ți se recomanda să faci un IRM.

Începi apoi să cauți. Iei clinicile la rând, te înarmezi cu răbdare și începi să suni. Dacă vrei să fie decontat, de cele mai multe ori ai de așteptat mult și bine. Dacă îți permiți, te duci direct și plătești. Mulți oameni nu rezistă să stea cu teamă încă două-trei luni până pot face cu trimitere.

Când vine în sfârșit ziua programării, te duci cu speranța că și dacă e ceva grav, măcar nu mai stai cu sabia deasupra capului, măcar afli ce este și știi ce ai de făcut. Ieși din aparat, te aștepți să te întâmpine un medic să îți spună ce ai, dar ești invitat să pleci. N-ai decât să aștepți rezultatul. Iar gânduri, iar frici, iar nopți nedormite.

Pot să treacă și 3 săptămâni până primești un răspuns, dacă ai ales să mergi la un medic considerat guru pe imagistică. Credeți-mă, știu ce spun. Pot să înțeleg, pentru că e și el om și dacă are zeci de IRM-uri într-o zi, fiecare cu zeci de imagini de analizat și dacă omul chiar vrea să fie cu mintea limpede și să se uite cu atenție, atunci normal că primești rezultatul în 3 săptămâni.

De ce nu se poate totuși să fie un medic acolo când termini investigația și să îți spună ceva? Orice, dar să îți spună, să știi că cineva a fost acolo și a văzut ce e în interiorul tău, măcar să îl vezi pe omul ăla!

Nu mai spun că apoi primești rezultatul, dar tot nu te lămurești ce ai, pentru că este o foaie de hârtie sau un mail în care scrie ceva în termeni medicali pe care nu îi înțelegi. Până să ajungi la alt medic la interpretare te apuci și cauți pe internet, nu? Da, cam așa se întâmplă, dar nu, nu e normal.

Zilele trecute am vizitat un centru de imagistică nou în București și pe lângă echipa de medici care e foarte importantă, pe lângă faptul că există contract cu CNAS și se poate face orice IRM (RMN) gratuit, mi-a atras atenția că centrul a fost special amenajat pentru ca pacientul să nu se simtă singur și să primească atenție și informații. Aici la orice IRM este un medic radiolog prezent, care conduce investigația, iar la final pacientul este condus într-o cameră alăturată, în care i se explică ce a fost descoperit. Este o cameră cu o masă rotundă, la care stau medicul, pacientul și membrii familiei. Ba mai mult, este și un monitor pe care se pun imaginile captate la IRM și omului îi este arătat și explicat ce e acolo.

„De obicei redactăm rezultatul pe loc, dar chiar și atunci când îl eliberăm mai târziu, discuția cu pacientul are loc, i se dă o părere preliminară, i se spune în general ce s-a văzut. Nimeni nu pleacă fără să i se ofere informații despre ce este vorba”, spune dr. Răzvan Capșa, directorul medical al centrului Emerald. Este medic primar radiologie și imagistică medicală și lucrează la Spitalul Fundeni de 17 ani. A făcut multe stagii de pregătire în imagistică medicală în străinătate, inclusiv în imagistică cardiacă.

„E esențial să discuți cu pacientul imediat după IRM. Aș zice că pentru mulți e mai important decât rezultatul scris. Pacienții români de asta duc lipsă extrem de mult: de comunicare și explicare a situației lor.” (dr. Răzvan Capșa)

Vă spuneam că mi-a plăcut mult și echipa de medici pe care dr. Capșa a construit-o. De exemplu dr. Sebastian Onciul este medic specialist cardiolog la spitalul Floreasca, specializat în ecocardiografie 3D în Italia și în rezonanță magnetică cardiacă în Marea Britanie. Această ultimă specializare a făcut-o după ce a primit o bursă a Societătii Europene de Cardiologie. Practic timp de un an, zi de zi a învățat să facă doar RM cardiac. Doar asta a făcut în fiecare zi, de dimineața până seara. Deși ar fi putut rămâne în Anglia, a vrut să se întoarcă acasă: „Pe măsură ce trecea timpul mi-am dat seama tot mai mult că și în România este nevoie ca această tehnică să se efectueze pe scară largă, pentru că nu e atât de frecvent efectuată la noi, așa că mi-am dorit să mă întorc și să contribui și eu la răspândirea ei”.

Rezonanța magnetică cardiovasculară este indicată în absolut toate bolile cardiovasculare, plecând de la inflamațiile pericardului, foița care învelește inima, până la bolile miocardului, adică a mușchiului inimii, precum și în evaluarea valvelor cardiace și a vaselor mari. Aduce informații importante mai ales în boala cardiacă ischemică, cea mai frecventă afecțiune cardiovasculară din lume. Primești răspunsuri la mai multe întrebări prin aceeași examinare, ceea ce este foarte, foarte eficient. (dr. Sebastian Onciul)

Daca la IRM-urile obișnuite un singur medic conduce investigația, adică medicul imagist, RM-ul cardiac este realizat de doi medici: dr. Capșa și dr. Onciul. Se completează unul pe celălalt, pentru că dr. Capșa este imagist cu experiență de 16 ani în RM cardiac, iar dr. Onciul este cardiolog specializat în RM cardiac.

„La absolut toate investigațiile suntem amândoi prezenți. În plus, imaginile sunt achiziționate tot de un coleg de-al nostru, medic radiolog. Este important ca noi să fim de față când se fac achizițiile, pentru că orientăm cum să se continue examinarea. Nu există un protocol fix de achiziție pe care să-l urmăm. Lucrurile variază în funcție de ce găsim pe parcurs.” (dr. Sebastian Onciul)

RM cardiac de stres, o investigație indicată pacienților cu afecțiuni coronariene

Rezonanța magnetică cardiacă de stres este o investigație care se face în puține locuri în România. Este un tip special de RM cardiac, care se recomandă pacienților la care se suspectează boală coronariană ischemica, dar mai ales pacienților care au suferit deja un infarct miocardic, la cei care au stenturi coronariene sau au suferit intervenții de by pass coronarian. Practic la aceștia trebuie verificat periodic dacă stenturile sau bypass-urile funcționează normal, iar RM-ul cardiac de stres este una dintre cele mai bune investigații pentru aceste situații: „Celelalte investigații care se pot face sunt testul de efort EKG, ecocardiografia de stres, scintigrafia miocardică de stres, dar cea mai complexă este rezonanța magnetică de stres. Studiile au arătat că are o acuratețe diagnostică mai mare, cu o sensibilitate și o specificitate mai mare pentru diagnosticul stenozelor coronariene semnificative, față de scintigrafia miocardică de stres sau testul de efort EKG.”.

IRM-uri gratuite (în limita fondurilor alocate de CNAS)

Pe lângă RM cardiac, se pot face o mulțime de alte tipuri: cerebral (sunt mai multe subtipuri și aici), coloană vertebrală, abdomen, articulații, hipofiză și multe altele. Lista completă cu prețuri și cu tipurile de IRM o găsiți aici, dar trebuie să știți că există deja contract cu CNAS, așa că se pot face complet gratuit. Sigur, în limita fondurilor, care știm cu toții că nu sunt prea mari, dar e important că există și această posibilitate de a face un IRM (RMN) gratuit.

Au fost depuse actele și pentru decontarea celorlalte investigații și consultații, pentru că se pot face mult mai multe. Am vorbit în special de imagistică până acum, însă centrul Emerald cuprinde 4 specialități în total: imagistică, neurologie, cardiologie și medicină internă, deci se pot face toate investigațiile posibile, de la EKG până la ecografie Doppler și foarte important: monitorizarea Holter poate fi făcută și timp de 72 de ore, nu doar 24.

Am descoperit și o abordare diferită privind prevenția și schimbarea stilului de viață pentru pacienții la risc. Dr. Alexandra Pavăl este medic specialist medicină internă și urmează a doua specializare pe cardiologie: „O simplă schimbare în stilul de viață ne poate ajuta de cele mai multe ori să reducem valorile tensionale sau glicemice, însă la anumite persoane, acest lucru s-ar putea să nu fie de ajuns. Foarte puțini pacienți fac schimbări majore în stilul lor de viață. Interziceri precum <nu aveți voie să mai fumați, să mai mâncați sărat sau grăsimi>, credeți că vor fi acceptate toate dintr-o dată? Nu! De cele mai multe ori, totul se întâmplă treptat. Pentru pacienți, unele dintre ele reprezintă mici bucurii și este important să punem accent pe calitatea vieții. Decizia medicilor asupra strategiei terapeutice trebuie să se facă în funcție de riscul cardiovascular global al pacientului, în unele cazuri fiind necesar un tratament medicamentos. Succesul unui medic nu constă neapărat în diagnosticarea unor cazuri dificile, cât în capacitatea de a conștientiza pacientul despre importanța problemei, astfel încât acesta să înțeleagă și să devină aderent la recomandările noastre.”

Termenul IRM (imagistică prin rezonanță magnetică) înlocuiește vechiul termen RMN (rezonanță magnetică nucleară), pentru a elimina confuzia referitoare la radiațiile nucleare. Practic mulți oameni înțelegeau că un RMN este periculos. De ce nu este? Pentru că folosește câmpul magnetic și undele radio pentru a produce imagini clare ale organelor. Metoda nu folosește raze X, deci este total neiradiantă pentru pacient.